Organizaţia World Vision România atrage atenţia, în contextul cazului înregistrat la Secţia de Nataţie a Clubului Sportiv Dinamo, unde un antrenor al clubului este acuzat că a abuzat sexual o fetiţă de 7 ani, că, potrivit Legii Registrului Agresorilor Sexuali, orice entitate ale cărei activităţi presupun contactul direct cu copiii este obligată să ceară certificate de integritate comportamentală oricărui angajat, voluntar sau oricărei alte persoane care interacţionează cu copiii. Organizaţia care activează în domeniul drepturilor şi bunăstării copiilor, anunţă că pune la dispoziţie personalul specializat şi politica de protecţie a copilului pentru a susţine programe de formare cu angajaţii entităţilor care lucrează direct cu minori.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe X Distribuie pe Email
Oficialii World Vision amintesc, prin intermediul unui comunicat dat publicităţii vineri, că articolul 18 din Legea nr. 118 din 20 iunie 2019 privind Registrul Agresorilor Sexuali prevede că “Instituţiile din sistemul de învăţământ, sănătate sau protecţie socială, precum şi orice entitate publică sau privată a cărei activitate presupune contactul direct cu copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilităţi sau alte categorii de persoane vulnerabile ori care presupune examinarea fizică sau evaluarea psihologică a unei persoane au obligaţia de a solicita persoanelor cu care încheie raporturi de muncă, contracte de voluntariat sau alte asemenea raporturi prezentarea certificatului de integritate comportamentală”. 
În cazul cetăţenilor străini legea prevede solicitarea cazierului judiciar.
Evenimente

28 noiembrie - Profit Financial.Forum
„Acestea trebuie prezentate înainte de încheierea contractului care presupune activităţi cu copiii. Mai mult, Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului precizează că este obligatorie formarea iniţială în domeniul protecţiei copilului pentru «toate categoriile profesionale din sistem şi pentru cei care au atribuţii decizionale privitoare la copil». În plus, programele de formare şi educare pentru respectarea politicilor de protecţie a copilului sunt, de asemenea, obligatori în astfel de cazuri. Art. 150 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prevede: «Formarea iniţială în domeniul protecţiei drepturilor copilului este obligatorie pentru toate categoriile profesionale din sistem şi pentru cei care au atribuţii decizionale privitoare la copil»”, se arată în comunicatul World Vision România.
Organizaţia anunţă că pune la dispoziţie personalul specializat şi politica de protecţie a copilului pentru a susţine programe de formare cu angajaţii entităţilor care lucrează direct cu minori, în contextul în care World Vision România  are un „set de reguli foarte stricte pentru protecţia copiilor şi adulţilor”. Instituţiile care vor să colaboreze cu World Vision România pentru îmbunătăţirea politicilor de protecţie a copilului pot trimite un email pe adresa informarewvr@worldvision.ro.
„Astfel, angajaţii, voluntarii şi colaboratorii fundaţiei prezintă întotdeauna certificate de integritate şi cazier înainte de încheierea contractelor de muncă şi de a lua contact, în orice formă, cu minorii; trec printr-un program de formare în ceea ce priveşte protecţia copilului în primele trei luni de colaborare, cu actualizări constante în ceea ce priveşte respectarea şi aplicarea standardelor de lucru în materie de safeguarding, inclusiv privind protocolul de comportament adecvat în relaţia cu beneficiarii noştri, pe parcursul desfăşurării  contractului de muncă”, precizează organizaţia. 
 
În România, unu din trei adolescenţi nu ar avea încredere să vorbească cu părinţii dacă ar trece printr-un abuz sexual, din cauza fricii şi a ruşinii şi tot unul din trei nu ar avea încredere deloc sau ar avea încredere scăzută să sune la Poliţie. 
World Vision România face de asemenea publice date statistice potrivit cărora, în România, unu din trei adolescenţi nu ar avea încredere să vorbească cu părinţii dacă ar trece printr-un abuz sexual, din cauza fricii şi a ruşinii şi tot unul din trei nu ar avea încredere deloc sau ar avea încredere scăzută să sune la Poliţie. 
„Încrederea cea mai scăzută este, însă, referitor la cadrele didactice. Aproape unu din patru (24%) s-a confruntat la şcoală cu comentarii de natură sexuală. În acelaşi timp, 17.5% spun că la şcoală au fost atinşi într-un mod care i-a făcut să se simtă inconfortabil, în cele mai multe cazuri fiind vorba de colegi. În 12.7% dintre cazuri, atingerile au venit din partea colegilor, în 1% de la profesori, iar în 3.8% din cazuri adolescenţii au răspuns că de la alte persoane.
Întrebaţi de situaţiile de abuz sexual cu care s-au confruntat în general, nu doar în spaţiul şcolar, 51.5% spun că au avut de-a face cu priviri insistente asupra corpului lor. La peste 26% li s-au trimis fotografii nud şi li s-a cerut să trimită fotografii nud cu ei. Aproape 22% dintre adolescenţi spun că le-a fost atins corpul fără să fie de acord, iar circa 21% au fost urmăriţi pe stradă. Dintre adolescenţii care spun că s-au confruntat cu atingeri fără consimţământ, doar în 35% dintre cazuri aceştia spun că agresorii sunt necunoscuţi”, arată datele statistice ale World Vision.
Potrivit acestora, peste 22% dintre elevii chestionaţi spun că obligarea sau invitarea unui minor să vizioneze imagini pornografice este un abuz sexual doar într-o mică măsură sau nu este deloc. Unu din zece adolescenţi crede că mimarea actului sexual în faţa unei persoane (fără ca actul sexual să aibă loc) nu reprezintă deloc o formă de abuz sexual, iar 18.4% cred că este abuz doar într-o mică măsură.
„Întrebaţi în ce măsură consideră că insistenţa unui partener de-a întreţine relaţii sexuale, chiar dacă celălalt nu vrea sau are îndoieli este o formă de abuz sexual, 9% au răspuns că este doar în mică măsură sau nu este deloc abuz. 16,5% dintre tineri s-ar simţi mai confortabil să denunţe un abuz pe o platformă online, decât faţă în faţă. În acelaşi timp, peste un sfert dintre profesori (27,3%) ar alege o platformă online pentru raportarea unui abuz, comparativ cu apelarea numărului de urgenţă 112 sau Telefonul Copilului 119 (doar 10,9% ar prefera această modalitate)”, mai arată datele făcute publice de organizaţie.
World Vision subliniază că „la fel de grav este că 40% dintre adolescenţi nu ştiu dacă în şcoala lor există un consilier cu care să poată vorbi despre astfel de probleme”.
viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.