Medicii din Timişoara au realizat o operaţie la inimă, în premieră în România, la un copil de un an şi patru luni. Este vorba despre o ablaţie prin radiofrecvenţă. Micuţul avea pulsul 280 de bătăi pe minut.
Potrivit medicilor, tahicardie paroxistică supraventriculară este boala de care suferea încă de la naştere pacientul, un băieţel cu vârsta de puţin peste un an. Afecţiunea este una deosebit de periculoasă, putând avea consecinţe fatale. Pulsul micuţului ajungea în perioadele de criză şi la 280 de bătăi pe minut, în repaus.
Conform sursei citate, tahicardia a evoluat până la momentul în care nu mai putea fi ţinută sub control cu ajutorul medicamentelor.
În timpul unor asemenea crize repetate, tensiunea scade, creierul nu este suficient de bine oxigenat şi există riscul ca celelalte organele să cedeze. De asemenea, se poate instala o cardiomiopatie dilatativă (lărgirea exagerată a camerelor inimii) şi în permanenţă se poate produce sindromul morţii subite.
Primele semne ale bolii au apărut în urmă cu un an, când, la un control, medicii au descoperit că micuţul avea un puls de 280 de bătăi pe minut.
”De atunci a început calvarul. Două săptămâni stăteam în spital, două acasă. De multe ori era vorba doar de câteva zile între crize. Când acestea începeau, îl duceam la spital, îl internau şi, până reuşeau să îl stabilizeze, făcea tahicardii foarte dese. Când avea pulsul 200, îl duceau în UPU şi acolo aveau ei metodele lor să îl stabilizeze, pentru că nu putea să stea cu un puls aşa de mare. Odată a avut puls de 170 timp de 4 ore”, a declarat Ramona Cordiş, bunica băieţelului.
Micuţul a ajuns la Timişoara după trei săptămâni de spitalizare într-o unitate sanitara din alt oraş. Ablaţia, procedura care duce la restabilirea ritmului normal pe care trebuie să-l aibă bătăile inimii, făcută în premieră în România unui copil atât de mic a fost realizată la Spitalul de Cardiologie Rocordis Timişoara de o echipă de medici din care au făcut parte dr. Gabriel Ivănică şi dr. Alina Negru.
”Toate structurile la o asemenea vârsta sunt extrem de mici. Inima este puţin mai mare decât o prună, iar vasele extrem de fragile. Trebuie folosite sonde de ablaţie extrem de subţiri. Trebuie să simţi presiunea pe care o faci asupra inimii, deoarece atriul drept, unde am dat ablaţia prin radiofrecvenţă, este foarte subţire şi poţi oricând să perforezi inima şi să ajungi dincolo. Cu atât mai mult cu cât copilul a fost "anticoagulat" pentru a nu se forma cheaguri în inimă, acolo unde se face intervenţia. Este o ablaţie de mare fineţe, iar în acest caz, ablaţia înseamnă viaţă. Altfel, copilul ar fi avut şanse puţine de supravieţuire în timp”, a precizat dr. Gabriel Ivănică - medic primar cardiolog – specialist electrofiziologie cardiacă.
”O gripă s-a suprapus peste boala lui şi a agravat-o. A ajuns în punctul în care medicaţia îi făcea mai mult rău decât bine. Doctorul Ivănică a fost singurul din România care ne-a acceptat. Viaţa noastră se va schimba acum foarte mult. Avea o medicamentaţie destul de strictă. Avea de luat medicamente la foarte multe ore din zi şi din noapte. Acum va avea o viaţă normală. Dacă nu se făcea intervenţia asta, urma să i se pună un stimulator care, automat, îi schimba toată viaţa. Ar fi fost tot timpul marginalizat, nu ar fi avut voie să alerge, să se joace ca şi ceilalţi copii”, a adăugat Sara Neciu - mama copilului.
Medicul Gabriel Ivănică este considerat pionierul electrofiziologiei cardiace moderne în România, având o experienţă de peste 27 de ani în electrofiziologie. A operat cu succes peste 3000 de copii, aceasta fiind însă prima intervenţie de acest fel la un pacient cu o greutate de 10 kg şi vârsta mai mică de doi ani.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
