Atunci când o femeie rămâne însărcinată, necesarul său de fier creşte de aproape zece ori pentru a susţine dezvoltarea fătului, precum şi propriile nevoi crescute de fier ale organismului în perioada de sarcină. Capacitatea organismului de a satisface nevoile crescute de fier depinde de rezervele de fier de la începutul sarcinii, precum şi de adaptările fiziologice care îmbunătăţesc absorbţia acestuia pe măsură ce sarcina avansează. Totuşi, aceste adaptări fiziologice nu sunt întotdeauna suficiente pentru a acoperi nevoile de fier ale unei femei însărcinate, în special în cazul celor aproximativ 50% dintre femei care încep sarcina cu rezerve de fier diminuate.
Deşi se consideră adesea ca fiind o problemă în mediile cu resurse reduse, studii recente au documentat rate de carenţă de fier de 33-42% în rândul femeilor însărcinate din mediile cu resurse ridicate.
Deficitul de fier poate duce la anemie, o afecţiune în care organismul nu poate produce suficientă hemoglobină, ceea ce, la rândul său, limitează capacitatea globulelor roşii de a transporta sânge oxigenat în întregul organism.
Anemia în timpul sarcinii este asociată cu un risc mai mare atât de rezultate adverse pentru mamă, cât şi pentru copil, inclusiv depresie postpartum, hemoragie postpartum, naştere prematură, greutate mică la naştere precum şi naştere înainte de termen.
Chiar şi în absenţa anemiei, carenţa maternă de fier poate duce la probleme de neurodezvoltare pe termen lung pentru copil.
În prezent, screeningul pentru deficitul de fier în timpul sarcinii nu este o rutină universală. În plus, nu există criterii de diagnostic general acceptate pentru deficitul de fier în timpul sarcinii.
Cel mai recent proiect de recomandare al agenţiilor americane de sănătate, de exemplu, afirmă că „dovezile actuale sunt insuficiente pentru a evalua echilibrul dintre beneficiile şi efectele nocive ale screeningului pentru anemia feriprivă la femeile gravide”.
În schimb, Federaţia Internaţională de Ginecologie şi Obstetrică şi Societatea Europeană de Hematologie recomandă ca toate femeile însărcinate, indiferent de prezenţa sau absenţa anemiei, să fie supuse încă din primul trimestru de sarcină unui screening pentru deficitul de fier. În plus, acestea recomandă, de asemenea, ca toate femeile de vârstă reproductivă, indiferent de prezenţa sau absenţa anemiei, să fie supuse unui screening pentru depistarea carenţei de fier.
Însă atunci când se efectuează screeningul, acesta poate fi insuficient pentru a detecta deficitul de fier. În practica clinică, de exemplu, hemoglobina este frecvent singurul criteriu de referinţă utilizat pentru a evalua starea fierului la femeile gravide. Cu toate acestea, hemoglobina oferă doar o indicaţie a anemiei. Prin urmare, rezultatele slabe ale sănătăţii materne şi infantile care pot apărea înainte ca deficienţa de fier să evolueze spre anemie pot să nu fie detectate.
Din păcate, studiile bine concepute privind modificările statutului fierului în timpul sarcinii sunt limitate.
Ca răspuns, autorii studiului „Evaluarea longitudinală a statusului fierului în timpul sarcinii: Un studiu de cohortă prospectiv într-un mediu cu resurse ridicate” au evaluat modificările biomarkerilor de fier pe parcursul sarcinii, au stabilit prevalenţa carenţei de fier şi au propus repere privind starea fierului la începutul sarcinii care estimează deficienţa de fier în al treilea trimestru.
Autorii studiului au încercat să determine şi modul în care factorii de risc comuni pentru deficitul de fier, cum ar fi obezitatea şi fumatul, au afectat starea fierului pe parcursul sarcinii.
Rezultatele studiului, unul dintre cele mai ample studii care au documentat vreodată modificările statutului fierului în timpul sarcinii, au fost publicate joi în revista The American Journal of Clinical Nutrition, o publicaţie a Societăţii Americane pentru Nutriţie.
Pentru a-şi desfăşura cercetarea, autorii au lucrat cu date colectate de la 641 de femei din Irlanda care au fost însărcinate şi au avut o naştere reuşită pentru prima dată şi care au participat la proiectul Rezultate îmbunătăţite ale sarcinii prin detectarea precoce (IMPROvED).
În cadrul studiului, au fost prelevate probe de la femei la 15, 20 şi 33 de săptămâni de sarcină pentru a determina statusul fierului.
În termen de 72 de ore de la naştere, au fost obţinute de la mamă informaţii despre sarcină, naştere şi copil prin intermediul unui interviu cu o moaşă. Informaţiile referitoare la rezultatele clinice şi la complicaţiile din timpul sarcinii şi al naşterii au fost confirmate prin revizuirea dosarelor medicale.
„În acest cadru de studiu – mediu cu resurse ridicate”, autorii au constatat că «deficitul de fier, definit printr-o varietate de biomarkeri şi praguri, a fost foarte frecvent în timpul sarcinii, în ciuda profilului cohortei ca fiind în general sănătos».
Interesant este faptul că niciuna dintre participantele la studiu nu a fost anemică în primul trimestru, însă mai mult de 80% dintre femei prezentau deficienţe de fier până în al treilea trimestru.
S-a observat că, totodată „cohorta a avut rate mai mari de deficienţă în al treilea trimestru decât chiar şi unele medii cu resurse reduse”.
În acest studiu, aproape trei sferturi dintre participante au luat un supliment cu fier care conţinea doza zilnică de fier recomandată în Irlanda/Europa de 15-17 mg.
Autorii au observat că „suplimentele care conţin fier (în principal multivitamine) luate înainte/la începutul sarcinii au fost asociate cu un risc redus de deficienţă pe tot parcursul sarcinii, inclusiv în al treilea trimestru”.
Potrivit autorilor, aceste constatări atrag atenţia asupra „beneficiului depistării deficienţei de fier cu hemoglobină şi feritină în populaţiile cu risc scăzut definite”.
În plus, pe baza constatărilor lor, autorii au propus un prag pentru feritină, o proteină care stochează fierul, de 60µg pe litru sau mai puţin la 15 săptămâni de sarcină, care a prezis prezenţa deficienţei de fier la 33 de săptămâni de sarcină, definită ca 15µg de feritină pe litru sau mai puţin.
Autorii au remarcat că „acest lucru a fost identificat anterior ca fiind punctul de inflexiune la care acumularea de fier fetal este compromisă, ducând la o funcţie neurocognitivă mai slabă şi la apariţia mai devreme a deficienţei de fier postnatale la descendenţi”.
Într-un editorial care însoţeşte acest studiu, publicat, de asemenea, în The American Journal of Clinical Nutrition, autorii Michael Auerbach şi Helain Landy au etichetat fără menajamente abordarea comunităţii medicale faţă de femei, inclusiv lipsa de screening şi de tratare a carenţei de fier şi a anemiei în rândul femeilor însărcinate, drept „misoginie”.
Având în vedere concluziile studiului, editorialul face apel la Colegiul American al Obstetricienilor şi Ginecologilor şi la Grupul operativ pentru servicii preventive din Statele Unite (United States Preventive Services Taskforce) să „îşi schimbe abordarea faţă de diagnostic pentru a depista toate femeile însărcinate pentru deficitul de fier, indiferent de prezenţa sau absenţa anemiei, şi să recomande suplimentarea atunci când este prezentă pentru cea mai frecventă tulburare de deficit de nutrienţi”.
Privind spre viitor, autorii studiului consideră că „sunt necesare în continuare studii longitudinale de bună calitate, la scară largă, privind starea fierului, cu stare inflamatorie concomitentă, pentru a furniza baza de dovezi care să ajute la stabilirea consensului atât de necesar. În plus, ar trebui instituită utilizarea biomarkerilor şi a pragurilor de fier la începutul sarcinii pentru o mai bună aliniere la rezultatele semnificative din punct de vedere clinic”.
Studiul şi editorialul care îl însoţeşte, constituie un argument puternic în favoarea unui screening de rutină al fierului pentru toate femeile însărcinate, spun specialiştii.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
