Germina Nagâţ, membru în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a afirmat, duminică, la Prima Tv, că există părţi din arhiva fostei Securităţi care nu sunt la SRI şi nici nu au fost acolo, precizând că nu se poate căuta în arhiva Securităţii fără un instrument de căutare, menţionând că în această situaţie nu te poţi numi nici câine surd la vânătoare.
Germina Nagâţ a fost întrebată la emisiunea Insider Politic cât din arhiva SRI a fost trimisă la CNSAS.
“Asta e o temă foarte tristă. Nici măcar supărătoare nu mai este. Noi am primit, poate peste 90 la sută din arhiva de la SRI. Există părţi din arhiva fostei Securităţi care nu sunt la SRI şi nici nu au fost acolo.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Noi am aflat în timp lucrurile, nu ne-a spus nimeni de la început, când s-au dat acele decizii în CSAT, care au deblocat practic situaţia CNSAS-ului. În 2005, februarie, a fost chiar la începutul primului mandat al lui Traian Băsescu pe urmă au mai fost două în 2006, care au dus la marea preluare, aşa îi spuneam noi în CNSAS, adică primii kilometri de arhivă. Până atunci avusesem sub 1 la sută din arhivă. În nouă ani nu s-a putut da legea, până în 1999. În sfârşit, în 2000 a început să funcţioneze CNSAS-ul şi din 2000 până în 2005 – 2006, primul mandat al CNSAS-ului, am primit sub 1 la sută. Încăpea într-un garaj”, a povestit Germina Nagâţ.
Ea a menţionat că acum documentele se află în trei hale şi se duc spre 28 de kilometri.
“Acum avem trei hale care se duc spre 28 de kilometri, dacă am pune şi microfilme şi tot, dar, în fine, între 26 şi 28 de kilometri. Grosul, într-adevăr, a venit de la SRI. Din păcate, acest munte de hârtie pe care l-am primit cu mari discuţii şi cu mari scandaluri publice, a venit fără instrumentele de căutare, regăsire. Deci cartotecile. Cartotecile existau la nivel judeţean când se deschidea un dosar, se completau nişte fişe, una la nivel local şi una se trimitea în oglindă la centru. Aceste cartoteci pe hârtie de la judeţe au început să vină, dar cartoteca centrală nu o avem nici acum şi nu o avem în momentul ăsta pentru că efectiv nu avem unde să o punem. E şi asta o temă. Încercăm să luăm o hală în Popeşti de trei ani de zile, Statul român ne-a dat o hală, dar nu ne-a dat-o de tot, adică trebuie să facem o rocadă ca să fie în prelungirea celorlalte trei, cum ar fi normal, şi nu la o clădire, la nu ştiu câţi metri în spate, să facem un switch de spaţii cu Rezervele de Stat. Şi acest switch de spaţii, această rocadă, se înfundă nu ştiu unde şi nu ştiu de ce de vreo trei anişori. În lipsa acestei hale, noi nu puteam să luăm cartoteca aceasta centrală, care e esenţială. Ocupă vreo 400 de metri pătraţi fişierele”, a explicat Nagâţ.
Ea a adăugat că nu a fost primită evidenţa informatică până în luna februarie a acestui an.
“Nu am primit evidenţa informatică până în februarie anul ăsta. Deci am primit o bucăţică infimă în 2006 şi pe urmă a fost o pauză până în februarie 2022, am primit în sfârşit, după nu ştiu câte aşteptări şi promisiuni, am primit o parte consistentă din evidenţa CID - Centrului de Informatică şi Documentare, care este, nu ştiu cum să vă spun, e ca şi cum ai căuta care este harta, care este harta de bază a oricărei căutări în arhivă, ca să nu folosim noi bucăţele de hărţi făcute de noi cu creionul, putem să folosim o hartă profesionistă ca să nu mai orbecăim. Sunt indiciile esenţiale care îţi permit să faci nişte căutări adevărate, profesioniste. Noi, sincer vorbind, ne-am calificat la locul de muncă. Colegii de la C.N.S.A.S. sunt civili, sunt oameni absolvenţi de istorie, de sociologie, drept. Nu te şcoleşte nicăieri, nimeni. Cum să cauţi în arhiva Securităţii fără instrument de căutare? Nimeni nu te învaţă treaba asta, înveţi lovindu-te de situaţii. Înţelegeţi? Ai 26 de kilometri de raft şi trebuie să te orientezi unde să te duci, pentru că omul nu are dosarul lui, asta este foarte greu. Deci, când ai o distrugere, dar în acelaşi timp şi indicii că a existat o relaţie cu Securitatea, te pune în faţa situaţiei ”unde cauţi?””, a mai afirmat Germina Nagâţ.
Ea a declarat că dacă nu ai instrumentele unde trebuie să cauţi, atunci trebuie să fii creativ.
“Cea mai mare provocare la verificările de interes public de tipul ăsta, pe urma distrugerilor este, adică, în lipsa oricărui document ajutător care să-ţi vină din interiorul arhivei. Şi dacă nu ai instrumentele asta de căutare, eşti într-o situaţie de foarte mare creativitate. Trebuie să fii foarte creativ, să începi să ghiceşti unde să te uiţi şi ce să sapi şi cum să sapi şi sapi sute de volume, credeţi-mă. În 2013 am ajuns la aproape 300 de volume citite ca să găsim zece păginuţe, care nu erau de instanţă, în 2019 şi mai multe până s-a ajuns la ceva care a mers în instanţă. Este, cum să spun, nici câine surd la vânătoare nu te poţi numi”, a mai transmis Germina Nagâţ.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
