Dr. Mihai Grecu, şeful UPU SMURD Timiş a răspuns întrebărilor News.ro în ceea ce priveşte comportamentul pacienţilor în unitatea de primiri urgenţe, afecţiunile pentru care ajung acolo, capacitatea medicilor de a face faţă unui volum foarte mare de muncă în contextul aglomeraţiei din UPU, dar şi pacienţii care îşi pun singuri un diagnostic căutând informaţii pe google. Astfel, majoritatea pacienţilor şi aparţinătorilor înţeleg prioritizarea cazurilor la UPU în funcţie de gravitatea acestora, conform unor protocoale clare, însă, spune medicul, există şi excepţii în care anumite persoane devin revendicative şi agresive verbal pentru a fi îngrijite cu prioritate. Sunt pacienţi care vin în UPU pentru consulturi de specialitate deşi le-ar putea face în Ambulatorul de specialitate, fiind asiguraţi, spune medicul, şi sunt şi pacienţi neasiguraţi care vin în unitatea de primiri urgenţe pentru a fi evaluaţi medical, simulând chiar diferite afecţiuni pentru a primi această evaluare.
Redăm interviul acordat de medic pentru news.ro:
Ce opinie aveţi despre comportamenul pacienţilor la UPU?
Dr. Mihai Grecu: Generalizările dăunează. Ce pot spune este faptul că, totuşi, marea majoritate a celor care ni se adresează sunt persoane cu un comportament civilizat. Fără îndoială există excepţii regretabile. Unele datorate necunoaşterii rostului şi rolului unei unităţi de primire a urgenţelor sau a unui spital în raport cu alte structuri ale sistemului de sănătate, altele datorate îngrijorării şi a tensiunii în contextului determinat de boală, dar şi unele datorate unei educaţii precare. Este evident că, la cele peste 80.000 de prezentări într-un an, vom regăsi în UPU toate tipurile de comportament pe care le întâlnim în societate.
Ce observaţi de multe ori?
Dr. Mihai Grecu: Cele mai frecvent întâlnite sunt îngrijorarea şi nerăbdarea. Sunt stări justificate de întâlnirea cu boala, dar acest lucru nu trebuie să amprenteze relaţia medic - pacient sau medic – aparţinător.
Pacienţii sunt răbdători, înţeleg ce înseamnă marile urgenţe, ce este cu adevărat prioritar, ce nu?
Dr. Mihai Grecu: Prioritizarea pacienţilor cu afecţiuni grave, care necesită intervenţie medicală imediată pentru salvarea vieţii, sau evitarea agravării ireversibile a stării acestora este în sarcina triajului. Din fericire, nu am avut până în prezent depăşiri ale timpilor recomandaţi pentru preluarea urgenţelor majore, de cod roşu sau galben. În acelaşi timp sunt din ce în ce mai numeroase situaţiile în care timpul de aşteptare până la consultul medical se prelungeşte pentru urgenţele minore, de cod verde sau albastru sau alb. Asta nu înseamnă că nu suntem conştienţi de faptul că pentru orice pacient problema sa de sănătate este importantă, ci doar că, în momentul respectiv, nu avem resursele necesare pentru a-l putea prelua.
Majoritatea pacienţilor şi aparţinătorii acestora înţeleg această situaţie, dar ne confruntăm cu cazuri în care avem de-a face cu persoane revendicative, agresive verbal, care fac presiuni asupra personalului pentru a fi preluate cu prioritate şi care nu sunt sensibile la argumente logice sau de bun simţ. Câteodată este necesar a fi solicitat serviciul de pază sau chiar poliţia atunci când apar ameninţările cu violenţa fizică sau acte violente, dar aceste situaţii sunt relativ rare.
Până la urmă, o comunicare clară şi corectă este în măsură să evite escaladarea unor conflicte nedorite. Suntem de aceeaşi parte a baricadei în lupta cu boala, nu pe poziţii antagonice.
Vin la urgenţe cazuri care nu sunt de fapt urgenţe? Daţi câteva exemple.
Dr. Mihai Grecu: Da. Sunt pacienţi care se prezintă în urgenţă cu afecţiuni care nu reprezintă urgenţe, unii chiar ştiind că nu în urgenţă ar trebui să-şi rezolve problemele de sănătate. Aici nu mă refer la cei care au urgenţe minore, ci la cei care îşi doresc efectuarea unor investigaţii cu celeritate sau consulturi de specialitate fără să mai treacă pe la medicul de familie pentru un bilet de trimitere sau să se programeze în ambulator, deşi au calitatea de asigurat. Sunt şi pacienţi neasiguraţi care doresc să fie evaluaţi medical şi simulează diferite afecţiuni pentru a beneficia de această evaluare.
Totuşi, ponderea celor care abuzează cu bună ştiinţă serviciile de urgenţă nu cred că depăşeşte în medie 5% din totalul celor care ni se adresează.
Există şi categoria pacienţilor cu afecţiuni minore, a căror rezolvare nu presupune existenţa unor facilităţi speciale de investigare, laborator, radiografii, CT sau tratament. Din păcate fie din cauza unei proaste informări, fie din cauza programului, fie din cauza comodităţii, aceşti pacienţi ajung în UPU.
Ce ar trebui să ştie pacienţii despre capacitatea dvs, a medicilor, de a face faţă unui volum mare de muncă?
Dr. Mihai Grecu: Nu este vorba doar despre capacitatea noastră de a prelua pacienţii. Este vorba despre limitările pe care le avem din punct de vedere al spaţiului de lucru, despre investigaţiile de laborator şi imagistică, obţinerea consulturilor interdisciplinare, despre monitorizare şi tratamentul pe care pacienţii îl primesc in urgenţă, despre numărul şi gravitatea pacienţilor imobilizaţi la pat care nu pot fi ridicaţi pentru a prelua pacienţi noi, despre alocarea resurselor de urgenţă prespitalicească pentru transferul la alte unităţi sanitare sau transportul la domiciliu si lista poate continua. Toate acestea reprezintă mult mai mult decât un simplu număr de pacienţi pe care îi consultăm şi, în acest context, trebuie spus şi faptul că nu există o predictibilitate a prezentărilor în urgenţă. Nici din punctul de vedere al numărului, nici din punctul de vedere al tipului de afecţiuni.
Pe de altă parte, indiferent cât ne-am grăbi, există timpi asupra cărora nu avem posibilitatea de a interveni cum ar fi timpul de obţinere a rezultatelor analizelor de laborator sau momentul programării la investigaţiile imagistice sau intervalul de timp între efectuarea investigaţiei propriu-zise şi apariţia rezultatului, pentru că cel care interpretează un CT vede sute de imagini pe care le analizează cu atenţie ca să ne transmită o concluzie pe care să ne putem baza.
Din păcate, cu cât această presiune este mai mare, cu cât încercăm să rezolvăm mai rapid cazurile pentru a putea prelua alţi pacienţi, cu atât creşte riscul de a greşi. Chiar şi în condiţii normale de lucru, acest risc există în urgenţă, dar, cu atât mai mult în condiţii de supraaglomerare, putem aprecia greşit diagnosticul sau gravitatea unui caz. Există mai multe „filtre” care încearcă să diminueze acest risc, însă suntem conştienţi că niciunul nu este infailibil.
Nu uitaţi! Şi medicii sunt oameni, nu sunt roboţi!
Ce le transmiteţi pacienţilor care nu prea respectă regulile la spital?
Dr. Mihai Grecu: Cei care ni se adresează trebuie să înţeleagă că regulile după care funcţionăm sunt făcute să ajute. Să ajute la alocarea corectă a resurselor umane, a resurselor de spaţiu, a accesului la platforma de investigaţii a spitalului. Să ajute la păstrarea confidenţialităţii actului medical. Să ajute la fluidizarea fluxului de pacienţi. Să ajute la diminuarea riscului de apariţie a erorilor. Să ajute la păstrarea unui climat de siguranţă în urgenţă şi în spital. Sunt doar câteva exemple.
De aceea nerespectarea acestor reguli îi vulnerabilizează în primul rând pe pacienţi, îi supun unor riscuri nejustificate şi evitabile şi, ca atare, aceste încălcări vor fi semnalate şi corectate atunci când ele sunt observate. Dar nu frica de sancţiuni trebuie să fie motorul unui comportament corect şi decent, ci conştiinţa că, doar prin respectarea acestor reguli de către toată lumea, asistenţa medicală va putea fi una de calitate şi orientată către pacient.
Pacienţi care folosesc Dr. Google pentru a-şi pune singuri un diagnostic. Cum vedeţi situaţia?
Dr. Mihai Grecu: Accesul liber la informaţii pe care îl oferă internetul are şi partea sa întunecată. Folosirea motoarelor de căutare sau, mai nou, a inteligenţei artificiale, presupune discernământ în alegerea surselor sau în punerea întrebărilor corecte, pentru că telefonul sau calculatorul vor da răspunsuri doar în raport cu informaţiile pe care le furnizăm. Informaţiile care provin din surse cu o calitate îndoielnică, informaţiile trunchiate, necunoaşterea unor termeni medicali sau interpretarea lor eronată sunt tot atâtea motive care îngreunează o relaţie corectă medic – pacient. Nu în ultimul rând aş vrea să atrag atenţia asupra pseudoştiinţei şi asupra teoriilor nevalidate care, din păcate fac victime, fără ca cei vinovaţi de punerea în circulaţie a acestor informaţii neverificate şi toxice să fie traşi la răspundere.
Există pacienţi care nu se prezintă la timp la medic pentru că apreciază că diagnosticul pe care şi-l pun singuri nu este atât de grav, dar şi pacienţi care ajung speriaţi că suferă de afecţiuni severe, ameninţătoare de viaţă. Există pacienţi care refuză investigaţii sau manevre terapeutice necesare, dar şi pacienţi care solicită imperios efectuarea unor investigaţii sau tratamente care nu sunt necesare şi care pot fi chiar dăunătoare.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
