Camera Deputaţilor a adoptat, decizional, un proiect de lege care defineşte noţiunea de înstrăinare părintească, stabileşte modalităţile în care aceasta poate fi constatată, efectele juridice ale constatării existenţei înstrăinării părinteşti, urmând a fi instituite măsuri în contextul creşterii numărului de dispute judiciare între părinţi cu privire la exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, cu privire la modalitatea de păstrare a relaţiilor personale între copii şi părintele cu care aceştia nu locuiesc în mod constant, cât şi cu privire la stabilirea modului în care fiecare dintre părinţi va contribui la cheltuielile de creştere şi educare ale copilului. Legea merge la promulgare.
Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea unor dispoziţii din Legea nr. 272/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Potrivit expunerii de motive a iniţiativei de lege, demersul legislativ vizează definirea noţiunii de înstrăinare părintească, stabilirea modalităţilor în care aceasta poate fi constatată, efectele juridice ale constatării existenţei înstrăinării părinteşti, urmând a fi instituite măsuri în contextul creşterii numărului de dispute judiciare între părinţi cu privire la exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, cu privire la modalitatea de păstrare a relaţiilor personale între copii şi părintele cu care aceştia nu locuiesc în mod constant, precum şi cu privire la stabilirea modului în care fiecare dintre părinţi va contribui la cheltuielile de creştere şi educare ale copilului.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
„înstrăinare părintească - formă a violenţei psihologice prin care unul dintre părinţi sau persoanele prevăzute la art.4 lit. c) şi d), în mod intenţionat, urmărit sau asumat şi apropriat, generează, acceptă sau foloseşte o situaţie în care copilul ajunge să manifeste reţinere sau ostilitate, nejustificate sau disproporţionate faţă de oricare dintre părinţi”, arată proiectul de lege.
„părinte/persoană care înstrăinează – părintele/persoana care se face responsabil/reponsabilă de existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească”, mai indică sursa citată.
Propunerea legislativă mai prevede că „părinte înstrăinat - părintele faţă de care copilul manifestă reţinere sau ostilitate, nejustificate sau disproporţionate”.
Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi. Sesizarea sau constatarea că minorului nu îi este respectat unul sau mai multe drepturi, obligă persoanele responsabile, să acţioneze conform competenţelor prevăzute de lege.
Este schimbată, prin proiect, sintagma din legea în vigoare „menţinerea fraţilor de vârstă apropiată împreună” cu „menţinerea fraţilor împreună”.
De asemenea, „nicio persoană nu poate împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului”.
„În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, de existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte”, conform proiectului de lege.
Potrivit sursei citate, „pentru restabilirea şi menţinerea relaţiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti au obligaţia de a dispune consiliere, acordată de specialişti din cadrul serviciilor publice de asistenţă socială sau a organismelor abilitate, atât copilului, cât şi părinţilor săi, la solicitarea acestora sau din oficiu, iar când există suspiciune de înstrăinare părintească sau orice altă formă de violenţă asupra copilului şi instanţa de judecată a fost sesizată, au obligaţia să solicite acesteia efectuarea unei expertize”.
„În cazul în care unul dintre părinţi împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanţă sau convenit cu celalalt părinte ori refuză sau se opune respectării măsurilor, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti, la solicitarea oricăruia dintre părinţi, vor dispune monitorizarea relaţiilor personale ale copilului pentru o durată de până la 6 luni, concomitent cu solicitarea adresată instanţei de tutelă în vederea suplinirii acordului părintelui care se opune sau, după caz, modificarea măsurilor privitoare la copil”, mai indică proiectul.
Propunerea legislativă mai prevede că „monitorizarea obligă reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială, să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuieşte în mod statornic, la vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele care nu locuieşte cu acesta, precum şi la înapoierea copilului de către părintele care nu locuieşte cu acesta. Totodată, monitorizarea obligă reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială să asiste şi în timpul găzduirii copilului de către părintele la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, dacă instanţa judecătorească a dispus monitorizarea printr-o sentinţă executorie. Dispoziţiile tezei a II-a se aplică în mod corespunzător şi în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. g). La finalul perioadei de monitorizare, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială au obligaţia de a întocmi un raport în acest sens”.
„La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit raportul (...) poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, recomandă consilierea psihologică sau expertizarea, inclusiv expertiza medico-legală psihiatrică a părinţilor şi/sau a copilului cât şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele la care nu locuieşte sau, după caz, instituirea unor masuri de protecţie a copilului”, mai spune proiectul.
De asemenea, în vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, precum şi pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de găzduire, precum şi pentru a preveni împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuieşte cu copilul, precum şi pentru respectarea dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei copilului, instanţa poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptăţite, instituirea uneia sau mai multor măsuri cu caracter asigurătoriu, a unor garanţii sau aplicarea de penalităţi.
„penalităţi pe ziua de întârziere impuse persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei copilului sau a programului de menţinere a relaţiilor personale ale copilului; penalitatea se poate stabili între 10% si 15% din venitul net lunar al celui obligat la plata acesteia, dar nu mai puţin de 300 lei; în cazul în care instanţa constată existenţa unei situaţii de instrăinare părintească, stabilirea penalitaţii este obligatorie, iar limitele minime şi maxime ale penalităţii se dublează”, mai arată proiectul de lege.
Conform propunerii legislative, pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz, înstrăinare părintrească sau neglijare a copilului, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului au drept de acces, în condiţiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum şi la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, precum şi pentru prevenirea situaţiilor de înstrăinare părintească, organele de poliţie au obligaţia să sprijine reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
