Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, marţi, legea pentru modificarea şi completarea legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, transmite Administraţia Prezidenţială. Actul normativ de modificare a legii privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, reexaminat la solicitarea şefului statului, prevede că în şcoli se vor derula, din clasa a VIII-a, numai cu acordul scris al părinţilor, „programe de educaţie pentru sănătate, în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor”.
Proiectul de lege iniţial a fost trimis spre reexaminare de către preşedintele Klaus Iohannis, iar Parlamentul a admis cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Astfel, legea promulgată de către şeful statului mai prevede posibilitatea desemnării drept persoană care să asigure creşterea şi îngrijirea copilului, pe lângă rudele până la gradul III, şi a altor persoane faţă de care acesta a dezvoltat relaţii de ataşament sau s-a bucurat de viaţa de familie.
În plus, legea redefineşte serviciile de tip rezidenţial, precum şi instituirea unei indemnizaţii lunare de sprijin pentru familia sau persoana care a primit în plasament sau este tutore al unui copil, pe perioada în care asigură creşterea şi îngrijirea copilului.
În prima formă a proiectului de lege era prevăzut că „în unităţile şcolare se derulează sistematic, cu acordul scris al părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai copiilor, programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie”.
Klaus Iohannis a atacat proiectul de lege la CCR, care a stabilit că e constituţional, şi ulterior l-a retrimis Parlamentului pentru reexaminare. Şeful statului afirma în cerere că „prin introducerea sintagmei „educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sanitară”, textul de lege se îndepărtează de principiul „promovării educaţiei pentru sănătate” prevăzut în art. 3 lit. r) din Legea nr. 1/2011”.
„Practic, reglementate în acest mod, programele de educaţie pentru sănătate sunt evidenţiate doar prin educaţia sanitară, componenta de educaţie pentru sănătate sexuală fiind, astfel, eliminată sau simplificată la transmiterea în mod exclusiv de informaţii cu privire la igiena personală. Ideea de educaţie sanitară este una desuetă, ce nu mai corespunde conceptului actual privind sănătatea publică. Educaţia sanitară, fiind un termen utilizat înainte de anul 1990, cuprindea doar activităţi de asigurare a igienei”, preciza şeful statului, în solicitarea de reexaminare transmisă Parlamentului.
În Camera Deputaţilor, parlamentarii au modificat articolul, care prevede „derularea sistematică în unităţile şcolare, începând cu clasa a VIII-a, cu acordul scris al părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai copiilor, de programe de educaţie pentru sănătate, în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor”.
În raportul comisiei parlamentare de specialitate era precizat că, în urma reanalizării textului legii în raport cu obiecţiile formulate în cererea de reexaminare, s-a considerat că legea, în esenţă, şi-a propus să promoveze două componente: 1. reintroducerea rolului părinţilor în procesul educaţional, considerând că acesta este foarte important; 2. reanalizarea dispoziţiilor din perspectiva celor două noţiuni „educaţie sexuală” versus „educaţie sanitară” în contextul documentului 4 referitor la standardele europene ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în materie de educaţie sexuală pentru copii.
„Cu privire la acordul părinţilor, s-a arătat că acesta este necesar în contextul în care numeroase asociaţii au semnalat o serie de practici care nu erau sub controlul Ministerului Educaţiei. Problema mamelor minore nu ţine de absenţa educaţiei sexuale ci de absenţa educaţiei în general, iar pentru prevenirea contractării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii la minore sunt necesare politici economice şi sociale naţionale de educaţie”, au subliniat deputaţii.
La dezbateri a fost apreciat că educaţia modernă presupune nu doar acumularea de cunoştinţe şi informaţii, formarea de deprinderi şi abilităţi, ci şi formarea caracterului, întărirea capacităţii decizionale a copilului, pregătirea lui pentru viaţa adultă cu responsabilităţi diverse, au explicat în raport deputaţii.
În acest sens, programele de educaţie pentru viaţă trebuie să conţină şi elemente de educaţie civică, comunitară şi financiară. În contextul actual al pandemiei, s-a observat câtă nevoie este ca populaţia să cunoască şi să respecte regulile de igienă personală şi sănătate, din responsabilitate pentru propria persoană şi familie, dar şi pentru societate.
„Este deci necesar ca în familie şi în şcoală, copiii să îşi însuşească un stil de viaţă sănătos, activ, să înveţe regulile de igienă personală, de alimentaţie sănătoasă şi echilibrată, prevenţia bolilor, să înţeleagă nevoia mişcării şi a practicării unui sport pentru îmbunătăţirea stării de sănătate. De asemenea, ţinând cont de faptul că România are un număr mare de avorturi şi sarcini la minore, se recunoaşte nevoia de educaţie sanitară, în vederea prevenirii sarcinilor la minore şi a contractării bolilor cu transmitere sexuală. Aceasta trebuie însă făcută în conformitate cu tratatele internaţionale în materie, la care România este parte, numai cu acordul părinţilor sau a reprezentanţilor legali ai copiilor, potrivit valorilor şi criteriilor morale ale acestora”, mai arăta raportul de admitere la proiectul de lege adoptat pe 21 iunie, decizional de Camera Deputaţilor.
Urmărește-ne și pe Google News
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
