Scena politică românească a fost în 2021 mai efervescentă decât ne-am fi aşteptat cei mai mulţi dintre noi. Până şi protagoniştii, care şi de această dată şi-au jucat rolurile în registru minor, au aflat cu surprindere că scenariul iniţial nu mai este de actualitate. S-au primit noi indicaţii, au fost schimbate roluri, s-a apelat la improvizaţie, iar balul (de)mascat a mers mai departe.
Prima dintre măştile care au căzut cu un bubuit năucitor a fost cea de pe chipul preşedintelui Klaus Iohannis. Cu două zile înainte de alegerile parlamentare din 2020, îşi încheia campania electorală anti-PSD promiţând că va conduce personal ”efortul de coagulare a tuturor forţelor democratice şi reformiste” pentru ca România ”să se despartă definitiv de cei care au ţinut-o în subdezvoltare şi au încercat s-o deraieze de la parcursul său european şi democratic”. Un an mai târziu, recitând mecanic de pe foaie, anunţa senin un ”compromis personal şi doctrinar”, justificat de ”încercarea istorică” a pandemiei şi materializat în ”soluţia atipică” (imorală?) a (monstruoasei) coaliţii PSD – PNL.
”Declaraţiile de intenţie”, ne mai explica dăscăleşte preşedintele, nu mai pot convinge pe nimeni. Este vremea ”rezultatelor măsurabile şi a reformelor care au întârziat prea mult timp”.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
O promisiune prezidenţială superbă: România va fi, aşadar, reformată măsurabil chiar de cei care până anul trecut au ţinut-o în subdezvoltare.
Compromisul prezidenţial a însemnat ca autorul OUG 13, actul normativ dat cu dedicaţie pentru salvarea lui Liviu Dragnea de puşcărie, să ajungă vicepremier. A însemnat ca un condamnat penal pentru corupţie (sigur, reabilitat între timp, dar totuşi condamnat penal) să fie numit secretar general al guvernului. Şi a mai însemnat ca unul dintre oamenii de casă ai clanurilor interlope să fie numit preşedinte al Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor.
Într-o Românie normală, PE-SE-DE nu mai trebuie privit cu atenţie şi îngrijorare.
O altă mască, ce-i drept, mai meschină, a fost cea care s-a scurs de pe chipul lui Florin Cîţu. Venetic în PNL, augmentat de la Cotroceni şi cu capul umflat de ascensiunea meteorică în funcţii publice, Cîţu răguşea pe scena Congresului PNL din septembrie, urlând cât îl (mai) ţineau bojocii că PSD va rămâne cel mai mare duşman al partidului pe care urma să-l conducă. ”Cât sunt eu preşedinte al PNL (la acel moment nu era, dar ştia sigur că va fi) nu vom face alianţă cu PSD. Ne delimităm de acest partid toxic, îl ţinem în opoziţie acum, dar şi după 2024”, a mai spus Cîţu pe 25 septembrie.
O lună şi jumătate mai târziu, Cîţu propunea, iar PNL vota, începerea negocierilor cu PSD pentru formarea guvernului.
Victimă colaterală a compromisului prezidenţial, Florin Cîţu este în acest moment un simplu figurant în PNL, o formalitate. ”Zombie politic” ar spune, mai acurat, Cătălin Drulă.
Apropos, confruntat post factum cu declaraţia din septembrie, urmaşul Brătienilor (csf, ncsf), susţinea senin: Păi nu am făcut alianţă cu PSD, am făcut coaliţie.
Curajul şi asumarea nu sunt însă valori ale politicii româneşti. Pe malul Dâmboviţei se obişnuieşte să-ţi asumi creditele atunci când ceva iese bine şi să arăţi cu degetul în caz de eşec. Uneori, se forţează chiar logica şi bunul-simţ, iar negrul se prezintă drept alb.
În debutul valului patru al pandemiei de coronavirus, care a provocat în România cea mai mare mortalitate pe timp de pace din istorie, Klaus Iohannis anunţa senin cum, ”noi, practic, am oprit pandemia”. Vaccinarea se prăbuşise în urma marii relaxări decretate anterior de preşedinte, dar el ne spunea că acest lucru este un indicator al succesului, nu al eşecului.
Cu valul cinci bătând la uşă şi cu o campanie de vaccinare în derivă, la fel ca statul pe care îl patronează şi pe care l-a decretat drept unul eşuat, preşedintele se încăpăţânează să joace rolul monarhului inabil. Speriat probabil de zgomotul făcut de AUR, partidul cu stridenţe legionare, Klaus Iohannis a dat o nouă directivă guvernului său şi parlamentului său: emascularea şi, cel puţin deocamdată, abandonarea legii certificatului verde, în ciuda avertismentelor tuturor specialiştilor.
Când se va adeveri predicţia INSP, conform căreia valul cinci va provoca peste 25.000 de infectări zilnice şi că, în lipsa reglementării certificatului verde, “capacitatea sistemului sanitar va fi suprasolicitată”, spre cine se va arăta cu degetul? Tot spre ”crizatori”, aşa cum s-a procedat în cazul valului patru?
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
