Judecătorul constituţional Livia Stanciu consideră, prin intermediul unei opinii separate la o decizie a CCR în cazul adoptării Ordonanţei de Urgenţă nr. 13/2017, că magistraţii Curţii Constituţionale ar fi trebuit să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională atât între Guvern şi Parlament, cât şi între Guvern şi Consilului Superior al Magistraturii (CSM), .
Livia Stanciu arată în cadrul opiniei separate, publicată joi pe site-ul Curţii Constituţionale, că problema pe care a ridicat-o sesizarea de conflict juridic de natură constituţională între puterea executivă şi cea legislativă este una de competenţă a Guvernului în raport cu competenţa Parlamentului, de mare însemnătate pentru însăşi existenţa statului român de drept.
Ea critică abuzul legiferării pe calea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului şi atrage atenţia asupra pericolului substituirii Parlamentului de către Guvern, inclusiv în privinţa funcţiei de legiferare. De asemenea, Stanciu explică şi faptul că, în calitatea sa de garant al Constituției, Curții Constituționale îi revine obligația de a soluționa, în cazul în care este sesizată, orice conflicte juridice de natură constituțională determinate de încălcarea supremației de legiferare a Parlamentului și de a stabili cu claritate limitele constituționale de care este ținut Guvernul în privința acestei funcții.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
”Curtea Constituţională a statuat asupra limitelor constituţionale ale legiferării pe calea ordonanţelor de urgenţă, reținând că posibilitatea Guvernului ca, în cazuri excepționale, să poată adopta ordonanțe de urgență, în mod limitat, chiar în domeniul rezervat legii organice, nu poate echivala cu un drept discreționar al Guvernuluui și, cu atât mai mult, această abilitare constituțională nu poate justifica abuzul în emiterea ordonanțelor de urgență”, arată Livia Stanciu în cadrul opiniei separate.
În sprijinul afirmaţiei, ea invocă o decizie anterioară a CCR care a statuat că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată, și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.
Livia Stanciu consideră că Guvernul şi-a depăşit limitele delegării legislative prin adoptarea OUG 13 şi explică faptul că punerea în acord a unei legi cu o decizie a Curții Constituționale trebuie să se realizeze tot printr-o lege adoptată de Parlament, iar nu prin ordonanță de urgență.
”Chiar în ipoteza unei «pasivități» a Parlamentului, Guvernul avea obligația să elaboreze un proiect de lege (iar nu o ordonanță de urgență), lege care să fie adoptată pe calea procedurii de urgență, ori, in extremis, pe calea angajării răspunderii sale în fața Parlamentului”, explică Livia Stanciu.
Judecătoarea consideră că, întrucât Guvernul şi-a exercitat competenţa constituţională de a emite ordonanţe de urgenţă cu încălcarea limitelor constituționale ale acestei competențe, în sensul că a adoptat o ordonanță de urgență, în absența vreunei situații extraordinare și a urgenței, rezultă că a încălcat competența de legiferare a Parlamentului.
”Astfel fiind, se constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea executivă - Guvernul României, pe de o parte, și autoritatea legiuitoare - Parlamentul României, pe de altă parte, determinat de depășirea de către Guvern a limitelor delegării legislative”, explică judecătoarea CCR.
De asemenea, Livia Stanciu acuză şi existenţa conflictului juridic de natură constituţională între puterea executivă (Guvern) şi cea judecătorească (CSM).
Unul dintre argumentele aduse în sprijinul acestei acuzaţii este prevederea din legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, potrivit căreia ”în faza de elaborare a proiectelor de acte normative iniţiatorul trebuie să solicite avizul autorităţilor interesate în aplicarea acestora, în funcţie de obiectul reglementării”.
Stanciu argumentează autoritatea care trebuia să avizeze OUG 13 era CSM, dar Guvernul a adoptat actul normativ fără un aviz de la această instituţie. ”Solicitarea avizului a fost pur formală, proiectul de act normativ fiind adoptat și trimis la Monitorul Oficial al României, în vederea publicării, în aceeași zi în care avizul a fost solicitat”, arată Stanciu.
”Lipsa sancționării unui astfel de comportament, în sensul constatării faptului că acesta nu a produs un conflict juridic de natură constituțională înseamnă acceptarea caracterului derizoriu al procedurii de avizare a actelor normative, respectiv a posibilității ca, în realitate, să se promoveze acte normative (sub eventualul pretext al urgenței) fără niciunul dintre avizele prevăzute de lege”, mai consideră judecătoarea Livia Stanciu.
Curtea Constituţională a decis, pe 8 februarie, că nu există un conflict juridic de natură constituţională între puterea judecătorească şi cea executivă şi nici între Parlament şi guvern, în legătură cu adoptarea OUG 13.
Judecătorii Curţii Constituţionale au respins sesizările în acest sens făcute de CSM şi de către preşedintele Klaus Iohannis pe tema OUG care modifică legile penale, în care a fost invocat un conflict juridic de natură constituţională dintre puterea judecătorească şi cea executivă, respectiv dintre Parlament şi Guvern. Sesizările se referă în principal la forma în care a fost emisă OUG, şi nu la prevederile ei punctuale.
Anunţul respingerii celor două sesizări a fost făcut de către preşedintele Curţii Constituţionale, Valer Dorneanu. ”Nu orice conflict dintre autorităţi îmbracă condiţia unui conflict juridic de natură constituţională. Doar acel conflict întruneşte elementele unui conflict juridic de natură constituţională în care părţile îşi arogă puteri, atribuţii, competenţe din sfera de activitate a celorlalte autorităţi sau când o autoritate îşi declină competenţa şi nu îşi exercită rolul pe care îl are potrivit obligaţiilor sale sau refuză să-şi îndeplinească un asemenea rol”, a explicat Dorneanu.
În privinţa conflictului dintre Parlament şi Guvern, Dorneanu a explicat că legea fundamentală îi permite Executivului să legifereze prin ordonanţe de urgenţă şi, prin urmare, nu există niciun conflict între cele două puteri.
”Parlamentul este cel care are suveranitatea legislativă şi competenţa de a da legi organice primare. Guvernul, de regulă, nu are asemenea competenţă. În mod excepţional însă, chiar prin articolul 115 din Constituţie, Guvernul poate fi delegat de puterea legislativă să emită ordonanţe, fie simple, fie de urgenţă. În cazul ordonanţelor de urgenţă, delegarea este ceva mai largă, Guvernul putând să le dea atunci când are de rezolvat o situaţie excepţională, care nu poate fi evitată altminteri. În această privinţă, nu există un conflict pentru că Guvernul a acţionat legal în sfera lui de competenţe de a emite ordonanţe. Este dreptul Guvernului să aprecieze şi urgenţa, şi conţinutul ordonanţei”, a explicat Valer Dorneanu.
Referitor la celălalt conflict, între puterea executivă şi cea judecătorească, preşedintele CCR a arătat că el nu există deoarece avizul Consiliului Superior al Magistraturii pe OUG 13 nu era necesar.
”În ceea ce priveşte pretinsul conflict cu autoritatea judecătorească, acesta ar fi existat în măsura în care Guvernul ar fi nesocotit o obligaţie legală de a solicita un aviz obligatoriu. Or, CSM apreciază oarecum excesiv faptul că textul din lege care se referă la avizarea acelor aspecte care privesc autoritatea judecătorească ar îndreptăţi CSM să dea aviz în orice problemă care priveşte activitatea instanţelor judecătoreşti”, a mai explicat Dorneanu.
Preşedintele Curţii Constituţionale a enumerat cazurile în care un act normativ nu poate fi adoptat fără avizul CSM: când priveşte organizarea şi funcţionarea judecătorească sau drepturile şi cariera judecătorilor.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
