Candidatul PNŢCD la Primăria Capitalei, Iulia Gorea Costin, fost primar al comunei Bahmut, din Republica Moldova a vorbit, într-un interviu acordat News.ro, despre planurile pentru Bucureşti şi poziţia faţă de proiecte precum Catedrala Mântuirii Neamului şi moscheea din Sectorul 1. Iulia Gorea Costin spune că experienţa din administraţie o va ajuta, pentru că dacă "poţi să conduci o Dacie, cu siguranţă,poţi conduce şi un Mercedes" şi îi face lui Nicuşor Dan o ofertă de colaborare.
Iulia Gorea Costin are 58 de ani şi s-a născut în Moldova de peste Prut. A fost profesor, inspector şcolar, primar al comunei Bahmut, candidat la alegerile prezidenţiale din 1996, primul Reprezentant Permanent al Republicii Moldova la Consiliul Europei, prima femeie Ambasador din spatiul românesc. De 13 ani locuieşte în Bucureşti şi a lucrat ca funcţionar public in cadrul institutiilor specializate ale Guvernului Romaniei pentru relaţiile cu Republica Moldova. Iulia Gorea Costin afirmă că a acceptat să candideze la alegerile locale din partea PNŢCD pentru că, în opinia sa, depăşirea crizei morale şi sociale cu care ne cofruntăm e posibilă prin implementarea în administraţie şi cotidian a principiilor şi valorilor istorice ale PNŢCD: "morala creştină, democraţia veritabilă, creştinismul luminat şi dreptatea socială". Proiectele echipei sale pentru Bucureşti le-a expus într-un interviu acordat News.ro. Candidatul PNŢCD vorbeşte despre aceste proiecte şi despre contracandidaţii săi. Iulia Gorea Costin afirmă că Nicuşor Dan ar putea fi viceprimar şi preşedinte al Consiliului General.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Reporter: Cum a ajuns un fost primar din Republica Moldova să candideze pentru Primăria Capitalei?
Iulia Gorea: Am 58 de ani. Fost primar din Republica Moldova am fost la 25 de ani neîmpliniţi. Pe atunci m-a uimit decizia consătenilor mei de a-mi acorda o asemenea încredere, dar în scurt timp am înţeles că se poate şi aveam chiar o adevărată satisfacţie atunci când cei intrau în biroul meu plecau zâmbind sau bucuroşi că li s-a rezolvat o problemă sau alta. M-am născut în Moldova de dincolo de Prut, dar de 13 ani locuiesc la Bucureşti. Împrejurările au fost de aşa natură că am dorit să pot face mai mult pentru români – şi mă refer la românii de pretutindeni, dar şi la cei din teritoriile istorice româneşti, pentru că se pare că România este unica ţară înconjurată de români. După acea experienţă de la primăria din comuna Bahmut de dincolo de Prut am exersat şi alte funcţii, cea de profesor, de director de şcoală, de inspector şcolar, apoi am fondat primul liceu româno-englez, Mircea Eliade, de la Chişinău. A urmat apoi o mare mişcare studenţească, la care s-au alăturat şi cadrele didactice în apărarea limbii române şi a istoriei românilor, pentru că guvernarea agrariană, rebotezată de fapt comunistă, îşi lua revanşa şi încerca să ne întoarcă înapoi, în hăul ignoranţei. Am reuşit atunci împreună cu colegii mei – devenisem un lider, pentru că liceul Mircea Eliade a devenit de fapt nucleul acelei mişcări – să stopăm această interdicţie şi ofensivă prin care se urmărea scoaterea din programele de studii a limbii române şi a istoriei românilor.
Comitetul de grevă a decis să mă înainteze la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. Am înţeles că nu este o glumă şi nu aveam nici forţele şi mijloacele administrative pe care le aveau ceilalţi candidaţi, dar am considerat necesar să folosesc tribuna electorală pentru a scoate din scena politică acel Partid Agrarian, condus de Andrei Sangheli, prim-ministrul care zicea că România nu le-a dat niciun „karandaş” (creion – n.r.), aşa s-a exprimat el, şi ne-a reuşit acest scop în acea campanie electorală. Din păcate, atunci mai mult nu s-a putut, pentru că oamenii încă erau obişnuiţi cu nomenclatura şi de atunci ideologia comunistă a avut grijă să le-o bage bine în capul oamenilor că ceilalţi nu au şanse. Eu cred că cea mai mare manipulare posibilă, pe care o aud şi aici, în România, e că nu au şanse unii şi au şanse alţii. Vreau să subliniez acest lucru, stimaţi alegători: şansa e în mâinile voastre, nu e la partide. Dumneavoastră decideţi cui îi daţi votul. Ei bine, mentalitatea cel mai greu se schimbă, de aceea în urma acelei campanii electorale, întrucât reuşisem să îmi creez o anumită popularitate, pentru liniştea guvernanţilor, dar şi la propunerea unora dintre părinţii liceului Mircea Eliade, m-au susţinut să merg la Consiliul Europei, în calitate de reprezentant permanent al Republicii Moldova. Am avut atunci mai multe discuţii cu propria mea conştiinţă, în ce măsură pot să îmi permit acest lucru, se merită sau nu, dar statul Republica Moldova era unul nou creat, în Consiliul Europei abia devenise membru. Nu exista încă o diplomaţie creată, pentru că cei care veneau în diplomaţie veneau din sistemul sovietic. Eu însă am considerat că este foarte important să merg, pentru că nu vedeam o altă cale pentru ca Moldova să păşească pe calea europeană, decât legându-ne de un alt sistem de valori, cel european.
Asta am făcut de fapt la Strasbourg. Am reuşit să facă un grafic chiar, pe care mi l-au semnat şi prim-ministrul şi preşedintele de atunci, în baza căruia miniştrii erau într-un fel obligaţi să semneze convenţiile europene şi să racordeze legislaţia noastră la principiile şi valorile europene. Am reuşit să semnăm şi să implementăm foarte multe convenţii europene, să deschidem calea cetăţenilor noştri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să internaţionalizăm la maximul conflictul transnistrean, cazul grupului Ilaşcu, dar şi să deschidem calea şi pentru soluţionarea problematicii Mitropoliei Basarabiei. (...) Mi s-a cerut să retrag memoriul în cazul Ilaşcu, să mergem la preşedintele CEDO şi să-i spun că ţara nu doreşte o rezolvare a problemei Mitropoliei Basarabiei. I-am răspuns (lui Vladimir Voronin – n.r.) că nu voi face acest lucru. (...) După aceasta a urmat decizia că nu mai puteam să rămân pentru a promova politica Partidului Comunist, care era în discordanţă totală cu conştiinţa mea. Atunci am fost retrasă din gradul de ambasador. Aş fi putut poate să rămân în Europa, cum au rămas mulţi. Eu am considerat însă necesar să mă întorc acasă. Am fost izolată total. (...) După doi ani de izolare, pentru că asta se întâmpla în Republica Moldova tuturor celor care se opuneau regimului comunist, am venit pentru o funcţie de consilier aici (în România – n.r.) în cadrul Oficiului pentru Relaţia cu Republica Moldova. Am considerat atunci şi consider şi acum că Moldova are nevoie de un sprijin, pentru a continua parcursul său european.
Mi-am suspendat calitatea de funcţionar public, decizând să accept propunerea PNŢCD de a candida la funcţia de Primar General al Municipiului Bucureşti. Am văzut Bucureştiul de la Chişinău, dar şi de la Strasbourg, iar acum de aici, din inima capitalei tuturor românilor, sigur că încerc să răspund şi să înţeleg chemarea, dar şi aşteptările pe care le au românii din afara ţării, şi bucureştenii. Am crezut şi eu, ca mulţi alţii, că partidele au soluţii, au oameni. Aceşti ani de experienţă m-au convins că de fapt nu ajung oameni de calitate, nu mai este timp de aşteptat. (...) Eu la 25 de ani neîmpliniţi am fost primar, am lăsat în urma mea mai multe fântâni construite, un drum, o grădiniţă de copii, am planificat o şcoală, am reparat o altă şcoală. De fapt, acestea erau necesităţile oamenilor de pe atunci. Mi-am permis să zică, la o întrebare a unui alegător, că în momentul în care poţi să conduci o Dacie cu siguranţă poţi conduce şi un Mercedes. Mijloacele sunt mult mai multe. (...) Din păcate, totul s-a făcut în Bucureşti dintr-un interes foarte îngust, interesul de partid, de gaşcă, nu a existat niciodată interesul general al cetăţeanului. Politicienii fac tot ce pot să facă, de la alegeri până la alegeri pentru câştigarea voturilor.
Reporter: De ce aţi ales PNŢCD?
Iulia Gorea: Întotdeauna am împărtăşit valorile PNŢCD, care a avut la baza sa un adevărat tezaur, pe marele om politic Iuliu Maniu, pe Ion Mihalache, pe Corneliu Coposu. M-a impresionat recent şi vizita pe care am făcut-o la Muzeul Ţăranului Român, unde s-a deschis o expoziţie consacrată lui Ion Raţiu. M-am întrebat nu o dată cum s-a putut ajunge aici. (...) Am participat la înmormântarea lui Corneliu Coposu, am văzut şi am simţit acea durere sfâşâietoare pe care o încercau oamenii după pierderea unei asemenea personalităţi. (...) Sunt convinsă că pentru a depăşi criza morală, spirituală şi socială este nevoie să introducem la toate nivelurile din administraţie principiile moralei creştine, democraţiei veritabile, dreptăţii sociale şi avem nevoie de oameni care nu doar ar declara acest lucru, dar chiar ar face-o. (...) N-am mers în niciun partid, chiar dacă sunt de 13 ani aici. Mi-ar fi fost mult mai confortabil să am susţinerea unui partid care a fost la guvernare, dar n-am mers niciodată împotriva conştiinţei mele.
Reporter: Care sunt proiectele dumneavoastră pentru Bucureşti?
Iulia Gorea: În primul rând, cred că este foarte important să facem nişte acţiuni concrete pentru a avea grijă de securitatea vieţii oamenilor. De când sunt la Bucureşti, în permanenţă la posturile de televiziune şi radio suntem atenţionaţi că vine cutremurul cel mare, dar nu se face nimic pentru a pregăti populaţia sau a consolida clădirile, care ştim că în orice moment pot să cadă. (...) Viaţa e cel mai important dar, necesită tratarea cu seriozitate maximă. Sigur că măsuri pentru descărcarea traficului din Bucureşti. Sunt multe drumuri care pornesc cu 4 benzi şi apoi trec într-o singură bandă. Nu ştie cine şi cu ce logică au putut să construiască astfel de lucruri. Poluarea excesivă, care poate fi de asemenea rezolvată prin înverzirea oraşului, prin punerea mai mult în valoare a râului Dâmboviţa, pentru că el poate fi transformat într-o zonă de agrement. Avem un râu în oraş, acest lucru este fantastic. Nu este pus în valoare. (...) Spunea cineva că noi spunem că Bucureştiul este Micul Paris. Oare va spune vreodă Parisul că este Marele Bucureşti? M-am gândit la un concurs pe care l-am intitula Iubesc Bucureştiul. Am auzit aici lozinca Salvaţi Bucureştiul! De cine să-l salvăm de fapt? De noi? Să iubim Bucureştiul, că atunci când faci ceva cu dragoste şi cu responsabilitate neapărat ies lucruri bune. Pentru mine va fi o prioritate şi amenajarea staţiilor de metrou. Eu merg cu metroul, am întâlnit atâţia oameni trişti, obosiţi, care se întorc de la muncă, iar în aceste staţii nu este nimic care să le bucure ochii, care ar putea să le creeze un cât de cât confort. Am putea cu multă responsabilitate repartiza sarcinile de reconstrucţie a clădirilor vechi, a monumentelor istorice, iar tinerilor le-am dat acea parte care ar însemna Bucureştiul viitorului. (...) Am primit recent pe Facebook o întrebare de la biciclişti, ce vom face în cazul în care ajungem primari, şi le-am spus, da, sunt foarte frumoase aceste piste, numai că ele ar trebui să fie şi utile, nu începute şi neterminate sau ai mers o porţiune de drum cu bicicleta, iar mai departe ce faci. Eu nu înţeleg logica.
Reporter: Care vor fi proiectele prioritare pe care vreţi să le începeţi şi care ar putea fi terminate în primele 6 luni ale mandatului dumneavoastră?
Iulia Gorea: Voi face o monitorizare foarte strictă şi o evaluare a ce s-a întâmplat până acum, cu fiecare proiect în parte, pentru a decide dacă ele urmează să continue sau trebuie stopate. Este important să creăm un centru de criză sau un centru de urgenţă în caz de calamităţi. Am observat ce s-a întâmplat cu tragedia de la Colectiv. Voi face un consiliu consultativ, de specialişti în diverse domenii, pentru că îi avem. Aceşti specialişti sunt, dar ei nu sunt solicitaţi. Voi face o informare permanentă a populaţiei, nu doar pe site-ul Primăriei, dar voi utiliza presa, ca oamenii să ştie cu ce ne ocupăm. Este foarte important să evităm birocraţia, prin rezolvarea majorităţii probleme online, dar şi unele ghişee pentru seniorii noştri, care nu practică online-ul. Sunt foarte multe lucruri de făcut, dar nu sunt complicate. Este nevoie de schimbat atitudinea.
Reporter: Aş vrea să vă întreb despre două proiecte controversate, pe care s-ar putea să le moşteniţi, dacă ajungeţi primar. Primul este Catedrala Mântuirii Neamului. Consideraţi oportună această investiţie?
Iulia Gorea: Susţin construcţia până la capăt a Catedralei Mântuirii Neamului. După marile clădiri construite de Ceauşescu, aceasta este următoarea, dar nu este pentru grandomania unui om, ci este o casă de închinare pentru creştini, pentru că România este preponderent creştină. Cred că ea aduce un echilibru acolo unde plasată. Dincolo de punctul meu de vedere, astfel de probleme le voi hotărî întotdeauna prin consultarea populaţiei, pentru că nu mai avem dreptul să decidem de unii singuri.
Reporter: Şi în privinţa moscheii din Sectorul 1?
Iulia Gorea: Aş porni de la istoria acestei probleme. Cine şi de ce a hotărât acest lucru, în ce măsură şi câţi credincioşi are, de ce s-a decis o moschee atât de mare? Avem atât de mulţi musulmani în Bucureşti? Dar iarăşi este una dintre problemele care trebuie rezolvate cu întreaga populaţie. Nu cred că trebuie să şi-o asume un singur om. Pur şi simplu nu are dreptul. Eu vin în slujba bucureştenilor, nu îmi permit o dictatură.
Reporter: Care a fost experienţa dumnevoastră la strângerea de semnături pentru intrarea în cursă? Mulţi candidaţi s-au plâns de actuala formă a legii.
Iulia Gorea: E vorba de o atitudine diabolică a partidelor de la guvernare, care prin astfel de lege au făcut tot ce-au putut pentru a-i îngrădi pe alţii, iar acum fac în continuare acelaşi lucru, prin faptul că au relaţii personale cu presa sau anumite mijloace mass-media vin doar în slujba lor şi îngrădesc dreptul şi celorlaţi candidaţi să ajungă la alegătorii lor. Cred că e un drept fundamental încălcat în văzul tuturor. Această lege este strâmbă şi nedreaptă, pentru că am auzit că şi în Londra pentru a candida ai nevoie de 300 de semnături. Mă întreb de ce la Bucureşti, chiar dacă ai un partid care a luat o decizie să te susţină şi ţi-a acordat această onoare, trebuie să aduni atâtea semnături? E o împingere spre fraudă. (...) Eu până în ultimul moment nu ştiam dacă ajungem să ne înregistrăm sau nu. Am fost cam ultimii care am depus dosarul, se închiderea după asta BEM.
Reporter: Să vorbim şi despre contracandidaţii dumneavoastră. Ce părere aveţi despre Gabriela Firea?
Iulia Gorea: Am urmărit-o în calitate de ziaristă, nu am văzut altceva, nu ştiu dacă are experienţă, nu ştiu ce rezultate ar avea, pentru că nu judec despre oameni în baza zvonurilor. Încerc să văd rezultatele muncii sale. Şi în Biblie se spune că după roade. Nu ştiu dacă alte roade, nu ştiu dacă experienţă în domeniu şi doar capacitatea de a vorbi şi a da replici nu cred că este îndeajuns. Poate că ar fi bine la Consiliu, în calitate de consilier, dar nu primar.
Reporter: Cătălin Predoiu?
Iulia Gorea: Nu ştiu ce rezultate a avut ca ministru, ce alte rezultate a avut în experienţele sale. Am senzaţia însă că are o echipă în spate, care vrea să îl ajute. Nu-l văd capabil de a schimba ceva la Primăria Capitalei.
Reporter: Dar Nicuşor Dan?
Iulia Gorea: Mă bucur pentru popularitatea pe care o are. La un moment în platou, candidata lor la Primăria Sectorului 1 (Clotilde Armand – n.r.) mi-a zis că a vrut să vină la PNŢCD, dar nu a văzut mişcarea acolo. I-am spus că poate veni acum, că este mişcare. Mi-am permis chiar să scriu pe Facebook că aş face echipă bună cu ea. Nicuşor Dan cred că a reuşit să adune societatea civilă în jurul său, iar acest lucru este foarte bun. Nu cred însă că are experienţa de administrator. Nu am văzut nici energia necesară pentru a face astfel de lucru. M-am gândit că aş putea să-i fac o ofertă: eu cred că aş putea fi un bun primar, iar el cred că ar putea fi un bun preşedintele al CGMB, în felul acesta partajând româneşte şi foarte frumos două funcţii foarte importante şi asigurând o democraţie veritabilă.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
