Un cancer de vezică urinară în stadiu local avansat poate părea un diagnostic ca o condamnare. Însă chirurgia modernă a avansat atât de mult încât, în prezent, cu ajutorul robotului da Vinci, medicii reuşesc nu doar să vindece cancerul şi, deci să prelungească viaţa pacienţilor, ci şi să le ofere acestora şansa să ducă o viaţă normală.
Petrică Ciobotaru, un bărbat de 65 de ani diagnosticat cu cancer de vezică, este în prezent vindecat, fără dureri şi cu imaginea corporală intactă, după ce a fost operat cu ajutorul robotului da Vinci de echipa medicului primar urolog Vlad Schitcu, în cadrul Spitalului MedLife Humanitas din Cluj-Napoca.
Petrică Ciobotaru, de 65 de ani din Galaţi, a fost mereu foarte conştient de modificările care pot să apară odată cu înaintarea în vârstă şi a mers la medic periodic, pentru că este un bărbat activ. Şi-a făcut toate investigaţiile necesare pentru monitorizarea sănătăţii aparatului urinar şi a prostatei: analize de laborator, ecografii, PSA – toate au avut rezultate în parametrii optimi, până la un punct. A urinat de două ori cu sânge, în cantităţi mici, dar suficient cât să-l alarmeze, iar ecografia efectuată ulterior a evidenţiat imediat problema: pereţii vezicii erau îngroşaţi, iar medicul care a efectuat investigaţia a ridicat suspiciunea de tumoră de vezică urinară în stadiu incipient.
A urmat prima operaţie, în 2022, la Galaţi, de „curăţare“ a vezicii. Biopsia a confirmat suspiciunea de afecţiune oncologică, iar medicul oncolog i-a recomandat şi efectuarea a şase instilaţii cu un medicament imunostimulent (BCG). Optimist şi foarte activ din fire, după finalizarea tratamentului, Petrică Ciobotaru a plecat în vizită la fiica lui, în Australia. Plănuia să stea acolo şase luni, însă după patru luni a venit timpul să efectueze un CT şi un PET-CT de monitorizare post-tratament oncologic. Rezultatul nu a fost unul bun, aşa că bărbatul s-a consultat cu fiica lui şi au luat împreună decizia să caute în ţară un urolog foarte bun într-un oraş mare, care să stabilească ce e de făcut.
În Australia, timpul de aşteptare pentru a avea acces la o consultaţie la medicul urolog era atât de mare, încât ar fi depăşit viza. Aşa că, după ce au analizat cu atenţie cei mai recomandaţi medici urologi din România şi au citit review-urile, au programat o consultaţie la dr. Vlad Schitcu, medic primar urolog în cadrul Spitalului MedLife Humanitas, din Cluj-Napoca.
Tratament oncologic neoadjuvant
Odată ajuns la dr. Vlad Schitcu, lucrurile au devenit mai clare pentru pacient. Planul stabilit de medicul urolog începea cu un tratament oncologic neoadjuvant, după care urma o discuţie despre posibilitatea efectuării unei intervenţii chirurgicale complexe.
În aprilie 2023, Petrică Ciobotaru a început tratamentul, care a durat aproximativ un an şi trei luni. Cistoscopia efectuată la trei luni de la finalizarea tratamentului a reconfirmat prezenţa tumorii vezicale, aşa că medicul a trecut la pasul următor: stabilirea planului chirurgical. „Tratamentul standard pentru acest tip de cancer constă în excizia vezicii, în bloc cu prostata şi cu ganglionii din pelvis. Ulterior exciziei, pentru ca pacientul să poată elimina în continuare urina există trei variante posibile“, precizează dr. Vlad Schitcu şi le explică pe fiecare în parte.
Prima variantă – ureterostomie cutanată – presupune ca, ulterior îndepărtării chirurgicale a vezicii urinare, ureterele să fie aduse direct la piele, iar pacientul va purta, pentru restul vieţii, două pungi în care se colectează urina de la cei doi rinichi.
A doua variantă – derivaţia Bricker - constă în confecţionarea unui rezervor dintr-o porţiune de intestin, iar acest rezervor să fie conectat, de asemenea, la abdomen. De acolo, tot printr-o pungă aplicată pe abdomen se colectează urina.
Iar cea de-a treia variantă şi cea mai complexă este aceea de reconstrucţie de vezică urinară dintr-o porţiune de intestin subţire care, după aceea este conectată la uretră. „Practic, după această ultimă intervenţie, pacientul nu are imaginea corporală afectată, nu trebuie să poarte pungi pe abdomen, iar calitatea vieţii lui este foarte bună“, precizează dr. Schitcu.
Tocmai pentru că pacientul Petrică Ciobotaru a fost conştiincios în ceea ce priveşte propria sănătate, a mers periodic la medic pentru investigaţii de rutină, a depistat la timp cancerul de vezică urinară şi în rest este un bărbat activ şi sănătos, medicul urolog i-a propus cea mai complexă variantă şi cu rezultatele cele mai bune atât din punct de vedere oncologic, cât şi al calităţii vieţii: intervenţia de excizie a vezicii urinare, a prostatei şi a ganglionilor din pelvis, cu reconstrucţie a vezicii, realizată exclusiv cu robotul da Vinci.
Operaţie de 8 ore şi jumătate: 3 intervenţii într-una
Cistectomia radicală cu neovezică ileală de substituţie (enterocistoplastia), cum se numeşte în termeni medicali, nu este, de fapt, o singură intervenţie, ci trei, dar se realizează în aceeaşi zi, prin aceleaşi 5 incizii de un centimetru fiecare. 8 ore şi jumătate a durat operaţia în cazul lui Petrică Ciobotaru.
„Au fost, practic, trei intervenţii într-una. Prima este cistectomia radicală – excizia vezicii urinare şi a prostatei, cu limfadenectomie extinsă. Pentru că vorbim despre un cancer, trebuie să avem în primul şi în primul rând un rezultat oncologic favorabil, să ne atingem scopul intervenţiei, care primordial este acela de a vindeca chirurgical cancerul. A doua procedură este cea de rezecţie de tub digestiv. Practic, rezecăm o bucată de intestin subţire, facem o anastomoză pe intestinul subţire de unde am exclus ansa din care vom reconstrui vezica. Apoi vine partea de confecţionare a unei vezici din intestinul subţire, iar în final urmează anastomozele: cele ale ureterelor în neovezică şi ale uretrei“, detaliază paşii operaţiei dr. Schitcu.
Cu robotul, riscul de complicaţii este mai mic
Intervenţia se poate efectua exclusiv robotic, cum a fost în cazul lui Petrică Ciobotaru, dar există şi variante hibride: jumătate cu robotul şi jumătate deschis – partea de reconstrucţie a vezicii urinare. Însă medicul urolog spune că o reconstrucţie în afara abdomenului se poate asocia cu o serie de riscuri atât pe termen scurt, cât şi lung. „Robotul ne-a adus mai multe avantaje. Practic, am putut să reconstruim vezica în interior, exact în pelvis, astfel că nu am mai avut surprize ca în cazul în care se reconstruieşte în afara abdomenului şi este poziţionată ulterior în pelvis că, de exemplu, anumite elemente anatomice din pelvis nu permit poziţionarea corespunzătoare“, a explicat dr. Schitcu.
În plus, în cazul intervenţiilor hibride, cum sunt cele mai multe dintre cele realizate laparoscopic, recuperarea pacientului se face mai anevoios.
Scopul chirurgical, potrivit medicului oncolog, este în primul rând îndepărtarea cancerului, însă la fel de important este şi ca pacientul să-şi poată păstra integritatea corporală, de aceea se efectuează reconstrucţia de vezică. De asemenea, să-şi poată păstra funcţiile: „Bandeletele neurovasculare pot fi mult mai bine prezervate cu ajutorul robotului, ceea ce, pe lângă un control bun al urinatului, poate să asigure şi activitatea sexuală şi ne ajută să prezervăm şi aparatul sfincterian, astfel încât ulterior, să fie cât mai funcţional. Nu ne dorim ca rezultatul intervenţiei să fie unul în care pacientul iese bine doar la poză, în timp ce nu are continenţă, control al urinatului, activitatea sexuală îi este afectată şi aşa mai departe“, subliniază medicul.
Tratamentul conservator nu dă aceleaşi rezultate
Mulţi pacienţi se tem de intervenţia chirurgicală, gândindu-se la riscul de a le fi afectată integritatea corporală şi de a purta pungi pentru colectarea urinei. Alternativa este varianta de radio- şi chimioterapie, cu prezervarea vezicii. „În primul rând, din punct de vedere oncologic, abordul trimodal, cu radio- şi chimioterapie nu dă aceleaşi rezultate oncologice ca în cazul chirurgiei, care face exereză. Apoi, din alte puncte de vedere, dacă ne uităm atent la partea de radio şi chimioterapie, aceasta a fost iniţial dezvoltată pentru pacienţii care erau declaraţi unfit for surgery, pentru cei a căror sănătate generală nu le permitea trauma unei astfel de intervenţii chirurgicale care, independent de partea de reconstrucţie, este cu grad crescut de complexitate. În plus, calitatea vieţii acestor pacienţi nu este pe măsura aşteptărilor. În urma radioterapiei, pacientul poate să dezvolte un tablou de pseudo-infecţie urinară, are senzaţii percepute ca nişte arsuri la nivelul vezicii. Poate deveni victimă colaterală şi rectul. Iar după tratament, pacientul intră într-un proces foarte strict de monitorizare din punct de vedere uro-oncologic, la fiecare trei luni trebuie efectuată o cistoscopie. S-au făcut studii prin care s-a demonstrat că, în pofida unor aşteptări foarte mari în urma acestui abord trimodal cu prezervarea vezicii urinare, pacienţii nu aveau o calitate a vieţii pe măsura aşteptărilor“, a explicat dr. Vlad Schitcu.
Monitorizare atentă post-chirurgical, recuperare bună
Au trecut aproape cinci luni de la operaţia extrem de complexă a lui Petrică Ciobotaru, iar el se simte foarte bine, se plimbă, colindă ţara cu maşina, mănâncă sănătos, dar fără restricţii şi, desigur, îşi face controalele periodice recomandate de medic.
Post-chirurgical, pacientul a stat internat două săptămâni, apoi încă două săptămâni a locuit în Cluj-Napoca, pentru a fi atent monitorizat de medicul Vlad Schitcu şi de echipa sa. „E bine ca pacienţii să ştie că ulterior operaţiei, în cele mai multe cazuri ei vor fi fără un tub de dren, fără o sondă doar la trei-patru săptămâni post-chirurgical, în cazul unei evoluţii fără niciun fel de incident“, explică dr. Schitcu.
De asemenea, e important de ştiut că unii pacienţi pot avea nevoie de un absorbant de urină pentru 24 de ore, pentru siguranţă. „Aproximativ 60% din pacienţi recuperează la trei luni controlul urinii. Cu un absorbant este posibil să rămână pentru tot restul vieţii – un absorbant de siguranţă, cum poartă şi doamnele pe lenjeria intimă. De ce? Pentru că la momentul operaţiei, jumătate din sfincter pleacă odată cu prostata. Rămâne o jumătate de sfincter şi nu întotdeauna se hipertrofiază compensator ca, în timp, să poată controla fără niciun fel de probleme şi situaţiile de creştere bruscă a presiunii intraabdominale, cum ar fi în caz de tuse, strănut, dacă ridică ceva greu. În aceste situaţii, pacientul se forţează, apasă presiunea pe sfincter şi ies câteva picături de urină. Cu acest absorbant de siguranţă, atât în cazul reconstrucţiei de vezică, cât şi în cazul unui cancer de prostată operat, pacientul este considerat continent“, precizează medicul.
Petrică Ciobotaru spune că viaţa lui este aproape la fel ca înainte, deşi poartă un astfel de absorbant de siguranţă pentru 24 de ore şi se mai trezeşte noaptea să meargă la baie. Ba chiar se simte mai bine decât înainte de intervenţie, când mai avea dureri la urinare, spune el. „Finalul a fost fericit. Le mulţumesc din suflet doctorului Schitcu Vlad şi echipei sale că mi-au dat şansa de a continua viaţa normală. Aş vrea ca toţi pacienţii să aibă parte de aşa ceva“, spune emoţionat pacientul.
***
Acest articol este susţinut de MedLife, cea mai mare reţea de servicii medicale private din România, şi îşi propune să fie o sursă de informare şi inspiraţie pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată.
Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură şi ne motivează să oferim soluţii medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găseşti oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical şi o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.
Află mai multe detalii despre toate serviciile pe https://www.medlife.ro/
Articol susţinut de MedLife
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
