Cinci decese pe zi şi nouă noi cazuri depistate de cancer de col uterin. Sunt cifrele dezastrului care plasează România pe primul loc în UE la acest capitol. 85% dintre femeile active sexual şi nevaccinate ajung infectate cu HPV şi, de cele mai multe ori, nici nu ştiu asta. Pentru că vorbim despre un atacator ascuns, tăcut, dar care face ravagii fără să declanşeze nici măcar un simptom.
Astfel, nici nu e de mirare că, la o aşa statistică, cel mai probabil fiecare dintre noi avem în jurul nostru pe cineva infectat, atrage atenţia medicul ginecolog Ana Maria Săraru, de la Hyperclinica MedLife Timişoara - Eroilor. Iar fiecare semnal de alarmă tras poate salva o viaţă, crede doctoriţa: „Dacă pot ajunge măcar la o persoană pentru care testul Papanicolau face diferenţa dintre viaţă şi moarte, suntem în câştig. HPV-ul, care este un virus cu transmitere sexuală, este răspunzător în proporţie de 99% de cancerele de col uterin şi afectează persoane de toate vârstele.”
Iar situaţia este cu atât mai îngrijorătoare cu cât media de vârstă a debutului sexual scade de la an la an, ajungând acum la 14. Multe adolescente ajung să se infecteze într-un interval foarte scurt de timp - de la câteva luni, până la doar câţiva ani de la debutul vieţii sexuale. Motivele?
„Pentru că nu sunt responsabilizaţi copiii, nu sunt conştienţi de ce se întâmplă, zic «asta nu are cum să mi se întâmple mie», iar părinţii mizează pe buna educaţie, respectiv pe începerea tardivă şi responsabilă a vieţii sexuale. Din păcate, nu aceasta este societatea în care trăim şi ar fi mult mai uşor ca, în loc să ne ascundem după deget, să începem profilaxia de la vârste fragede, să le spunem copiilor cât este de important să te protejezi şi cum poţi să o faci. Trebuie să înţeleagă părinţii că nu e o ruşine să vorbească cu copiii despre asta, că nu există o vârstă prea fragedă, niciodată nu e prea devreme”, recomandă medicul.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Pe lângă aceste discuţii, un rol extrem de important îl au atât vaccinul anti-HPV, care este gratuit pentru copii şi compensat pentru adulţi, cât şi testarea anuală. Pentru că un rezultat bun acum nu garantează acelaşi rezultat şi peste 12 luni, punctează doctoriţa: „Când îmi intră o fată tânără în cabinet, la 20-21 de ani şi o găsesc cu leziuni premaligne sau maligne, întotdeauna mă gândesc: oare copilul acesta, dacă ar fi ştiut, nu ar fi făcut altceva? Oare dacă ar fi fost vaccinat, parcursul ar fi fost acelaşi?” Iar controlul ginecologic în primele şase luni de la debutul vieţii sexuale este obligatoriu, completează doctoriţa.
Afecţiuni dintre cele mai grave, în continuă creştere
Deşi, la prima vedere, poate părea o specialitate redundantă, ginecologia nu este deloc aşa, ne asigură dr. Săraru. Patologia diferă permanent, e în continuă schimbare şi, din păcate, nu în bine: „Sunt în continuă creştere bolile cu transmitere sexuală şi cancerele genitale; pe partea de obstetrică, sunt în continuă modificare anomaliile fetale, pentru că venim deja cu o vârstă maternă avansată; după naşterile prin operaţie de cezariană avem multe cazuri de placenta praevia, placenta accreta, increta.”
Tot în creştere sunt şi cazurile de pubertate şi menopauză precoce. Iar cel mai trist este că femeile încă se tem de consultul ginecologic: „Chiar dacă suntem în 2024, primul lucru de care mă lovesc sunt încă teama de medic şi ruşinea. La modul cel mai real, pacienta tremură, este speriată. Şi atunci mă ajută foarte mult, ca prim pas în relaţie, anamneza. Pacienta trebuie să se relaxeze, să se simtă în siguranţă, să nu fie ruşinată. Să simtă că cineva chiar o ascultă, ca să găsească curajul să dea toate detaliile, pentru că, de multe ori, trebuie să-ţi vorbească despre lucruri care o scot din zona ei de confort - de exemplu bolile cu transmitere sexuală. Şi atunci trebuie să am foarte multă răbdare, să înţeleagă că rolul meu nu este să o judec, ci să o ajut. Ea aşteaptă explicaţii şi răspunsuri clare, nu vrea ca în toată suferinţa ei să vină să găsească pe cineva ursuz sau fără empatie.”
Când vine vorba despre explicaţii şi răspunsuri, doctoriţei Săraru îi vine automat în minte cazul unei fete de 13 ani, cu o durere abdominală bruscă, pentru care toate investigaţiile - atât clinice, cât şi paraclinice - făceau notă discordantă foarte mare.
„Am trecut prin tot felul de supoziţii - o fi asta, o fi cealaltă, mai ales că simptomatologia s-a remis între timp. Am avut parte de o colaborare extraordinară cu ginecolog pediatru, chirurg pediatru, imagişti - unii dintre ei chiar au sărit să ne ajute fără să cunoască cazul. Am trecut de la chist de ovar la cancer de ovar, la salpingită… Şi într-un final am ajuns la o torsiune de trompă uterină - ceva care nu se întâmplă foarte frecvent. Chiar dacă pacienta nu mai avea simptome, am luat decizia să intervenim şi, într-adevăr, trompa ei era de două ori torsionată.”
Din păcate însă, mai sunt şi situaţii în care deznodământul este altul: „Pentru mine, provocările cele mai mari sunt veştile neplăcute. Realmente mă doare fizic durerea pe care le-o provoacă cuvintele mele. Şi de multe ori încerc să-mi pregătesc un discurs înainte, adaptat la pacientă, să-mi găsesc cuvintele în aşa fel încât să nu o sperii. Şi mai este frustrarea când ştii că nu mai poţi face nimic, atunci doare cel mai tare.”
Fiecare zi la cabinet, un carusel de emoţii
Este mai bine de un deceniu de când dr. Săraru trece prin toate emoţiile şi stările posibile: de la bucuria unei naşteri fără probleme, la durerea pierderii unei sarcini sau a unei paciente: „Mi-am dat seama că am un mare avantaj că sunt femeie şi, în plus, şi mamă pentru că pot să le înţeleg vulnerabilitatea, pot să le înţeleg teama de a fi consultate, pot să înţeleg groaza fiecărei picături de sânge din sarcină şi a fiecărei contracţii care nu ar trebui să fie, dar este. O altă teamă a pacientelor este cea de ceea ce urmează să descoperi şi de paşii de după. Şi ea trebuie să înţeleagă că nu e singură, că e acolo cineva care să o ajute şi să o îndrume pas cu pas până la rezolvare.”
Iar când îşi aminteşte că nici măcar prin gând nu îi trecuse, până în clasa a XI-a, să devină medic, se amuză. Deşi o atrăgeau arta şi ştiinţele umaniste, a realizat că soarta a avut alte planuri cu ea în urma unei banale vizite la doctoriţa de familie, care i-a povestit despre ambiţia fiicei ei, candidată la facultatea de medicină: „Şi pentru o fracţiune de secundă m-am gândit dacă nu cumva crede că eu nu sunt la fel de ambiţioasă ca fata dânsei, aşa că m-am hotărât să fac asta. M-am dus acasă şi mi-am scos cărţile de fizică, chimie şi biologie şi aşa mi-am petrecut ultima vacanţă de vară din liceu - învăţând materii la care nu excelasem şi care nu-mi plăcuseră neapărat până atunci.”
A ieşit din facultate cu trei reguli „de aur”, le numeşte ea, de la care nu se abate niciodată: „Nu se aplică legea lui «merge şi aşa», medicina nu se poate învăţa după ureche şi pacientul este la fel de important, indiferent de statutul social, nivelul de intelect şi simpatie/ antipatie.” Iar în timp şi-a dat seama că un medic bun nu doar tratează, ci şi previne. Şi se întristează când observă că pacientele mai în vârstă au renunţat la controalele de rutină şi vin la medic doar atunci când au o problemă:
„Dacă stai şi explici, respectiv răspunzi la întrebări, pacienta înţelege. Sunt foarte bucuroasă când văd că, spre deosebire de anii trecuţi, aproape că nu trece o zi fără să vină o pacientă să mă întrebe despre vaccinul de HPV, cum funcţionează la copii, cum funcţionează la adulţi etc. Şi cred că, făcând măcar câte puţin fiecare, ajungem în timp să facem o schimbare pe care nu neapărat să o vedem acum, dar pe care să o vadă generaţiile care vin după noi.”
Sunt generaţiile pe care dr. Săraru le asistă la naştere zi de zi. A şi pierdut şirul de copii pe care i-a adus pe lume. Dar îi tresaltă inima de bucurie când cei odată mici vin acum să o cunoască sau când se trezeşte în cabinet cu oameni care vor doar să o salute. Primeşte chiar şi tablouri cu pozele unora dintre copiii pe care i-a asistat la naştere şi se gândeşte cu emoţie la momentul în care primele fete pe care le-a adus pe lume îi vor trece pragul cabinetului în calitate de… paciente.
***
Acest articol este susţinut de MedLife, cea mai mare reţea de servicii medicale private din România, şi îşi propune să fie o sursă de informare şi inspiraţie pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată.
Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură şi ne motivează să oferim soluţii medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găseşti oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical şi o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.
Află mai multe detalii despre toate serviciile pe www.medlife.ro.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
