O femeie de 50 de ani a primit, chiar înainte de Crăciun, o nouă şansă la viaţă, după ce a fost diagnosticată cu cancer de pancreas. Chirurgii i-au îndepărtat pancreasul şi o parte semnificativă din organele abdominale, într-o intervenţie „supra-radicală“ de peste şase ore. Evoluţia postoperatorie a fost excelentă, iar pacienta este considerată vindecată din punct de vedere chirurgical.
„Am fost încântat de evoluţia ei, mai ales că am văzut cât de autonomă este“, a declarat dr. Augustin Dima, chirurg la Spitalul MedLife Medical Park, după controlul realizat la mai puţin de o lună de la operaţie.
50 de ani este o vârstă considerată foarte tânără pentru un diagnostic atât de sever cum este cancerul de pancreas. Totuşi, vârsta poate fi un avantaj în unele cazuri, pentru că un organism tânăr şi fără alte afecţiuni poate rezista mai bine unei intervenţii complexe, se poate recupera mai uşor şi se poate vindeca dacă operaţia este realizată de chirurgul potrivit, care, la rândul lui, are o echipă experimentată. „O astfel de intervenţie trebuie realizată de o echipă specializată în chirurgia hepato-bilio-pancreatică, cu experienţă importantă. În plus, Imagistica medicală joacă un rol crucial în planul actului chirurgical, iar rolul anestezistului este, din punctul meu de vedere, echivalent cu cel al chirurgului“, a accentuat dr. Augustin Dima importanţa echipei pentru reuşita unei proceduri supra-radicale, cum este cea pentru cancerul de pancreas.
„Contează enorm ca pacientul să fie bine informat şi să aibă un tonus psihic bun“
Dureri în partea superioară a abdomenului – acesta a fost simptomul care a determinat-o pe o femeie de 50 de ani din Timişoara să meargă la medic şi să efectueze câteva investigaţii considerate de rutină în astfel de situaţii. După ce medicul i-a recomandat şi o tomografie computerizată, care a evidenţiat o tumoră de mari dimensiuni la nivelul pancreasului, diagnosticul a fost unul tranşant: cancer de pancreas. „Este dificil să primeşti un diagnostic de cancer, mai ales unul agresiv care necesită o intervenţie amplă. Dar atunci când a ajuns la consultaţie la mine, pacienta era deja bine pregătită: ştia despre boala ei şi că problema se poate rezolva printr-o intervenţie – de orice amploare ar fi fost ea. Contează enorm ca bolnavul să fie bine informat şi să aibă un tonus psihic bun. Iar pacienta despre care discutăm a fost foarte disciplinată, am avut o colaborare impecabilă cu dumneaei, a respectat absolut tot ce i-am spus, a fost, efectiv, a fost o aşa cum ne dorim să fie majoritatea pacienţilor şi e şi în beneficiul lor“, consideră chirurgul.
O tumoră pancreatică enormă, chirurgie pe măsură
Tumora care s-a observat pe tomografia computerizată era de dimensiuni foarte mari şi se dezvoltase în tot pancreasul. Totuşi, avea caractere imagistice particulare, care o diferenţiau de cele specifice celui mai agresiv neoplasm pancreatic. „Imagistic s-a evidenţiat un tip de cancer de pancreas mai rar, o tumoră neuroendocrină. Dacă era vorba despre cel mai agresiv tip de cancer pancreatic, ar fi fost un dezastru, având acele dimensiuni. Totuşi, prognosticul pentru tumorile neuroendocrine de pancreas este mai bun, motiv pentru care, atât timp cât nu există metastaze la distanţă, au indicaţie absolută chirurgicală“, a explicat dr. Dima.
După ce a analizat cu atenţie imaginile investigaţiilor imagistice, particularităţile pacientei şi ale tumorii, dr. Augustin Dima a stabilit tactica chirurgicală, conformă cu protocolul pentru acest tip de cancer şi menită să asigure vindecarea: „I-am propus pacientei această intervenţie chirurgicală enormă, supra-radicală, aş numi-o, practic una dintre cele mai mari intervenţii care se pot efectua în sfera abdominală“, descrie operaţia dr. Dima.
Mai exact, femeii i-au fost îndepărtate o bună parte dintre organele din cavitatea abdominală: întregul pancreas, întregul duoden, primii 15-20 de centimetri din intestinul subţire, un sfert din stomac, căile biliare externe şi splina. „În plus, planul chirurgical include îndepărtarea confluentului venos spleno-mezenterico port, care reprezintă sursa de sânge care asigură 70% din aportul de sânge al ficatului. De asemenea, au fost rezecate toate staţiile limfatice situate în teritoriul abdominal superior care ar fi putut deservi această tumoră, ca să asigurăm un clearance limfatic cât mai radical şi mai bun pentru pacientă“, a completat chirurgul.
„O astfel de operaţie presupune riscuri semnificative, cum ar fi pierderea de sânge. În cazul pacientei, intervenţia a fost adaptată pentru a minimiza sângerarea, iar evoluţia postoperatorie a fost impecabilă datorită vârstei tinere şi absenţei altor afecţiuni“, explică dr. Dima.
Se poate trăi fără pancreas?
Contrar percepţiei generale, se poate trăi foarte bine fără pancreas. De altfel, chirurgia radicală asigură vindecarea de cancer şi creşterea semnificativă a speranţei de viaţă. „Evident că, după o astfel de intervenţie chirurgicală, trebuie reconstruit totul, trebuie reinventată cumva arhitectura tubului digestiv şi tot ce s-a rezecat a fost reconstruit într-un anume fel, încât să ne apropiem cât mai mult de o situaţie fiziologică. Pacienta, deşi e greu de crezut, într-un interval de numai câteva luni va ajunge să aibă o calitate a vieţii comparabilă cu cea de dinainte de operaţie“, spune dr. Augustin Dima.
Un act chirurgical atât de amplu se soldează, totuşi, cu câteva efecte secundare, printre care chirurgul aminteşte mici modificări legate de tranzitul intestinal şi un diabet insulino-dependent pentru toată viaţa, care poate fi compensat printr-o schemă anume de insulină pe care o stabileşte un medic diabetolog. „Dacă bolnavul este disciplinat, respectă un anumit regim alimentar, nu e prea gras, pentru că obezitatea e cel mai mare duşman al diabetului, poate să-şi controleze glicemiile cu regimul igienodietetic şi cu schema de insulină. Lucru care s-a şi întâmplat. Am revăzut pacienta la trei săptămâni de la operaţie şi se prezintă foarte bine. A venit la consultaţie la Bucureşti, cu soţul dumneaei, cu maşina de la Timişoara şi a tolerat drumul lung“, povesteşte dr. Dima.
Următorul pas terapeutic îl reprezintă întâlnirea pacientei cu medicul oncolog, care va dubla, practic, intervenţia cu un tratament oncologic care să întărească şi mai mult rezultatul bun al chirurgiei.
Managementul anestezic e hotărâtor
Dr. Augustin Dima subliniază încă o dată rolul crucial al anestezistului într-o intervenţie de anvergura celei pentru cancerul de pancreas: „E o anestezie grea, care necesită o experienţă colosală cu astfel de intervenţii chirurgicale şi, în egală măsură, anestezistul participă la evoluţia bună a operaţiei ca şi chirurgul. Eu prefer să lucrez mereu în aceeaşi echipă, cu anestezist dedicat pentru astfel de intervenţii, cu care sunt interconectat de mult timp şi el ştie exact care sunt timpii operatori, care sunt momentele critice, doar uitându-se în câmpul operator sau înţelegându-ne din priviri. Şi, sigur, pot să vă spun că managementul intraoperator anestezic al chirurgiei este hotărâtor pentru apariţia sau nu a complicaţiilor postoperatorii. Cum spuneam mai devreme, o complicaţie postoperatorie poate să fie ameninţătoare de viaţă. Anestezistul ne ajută ca aceste complicaţii să fie prevenite“, accentuează dr. Dima.
Conexiunea cu echipa chirurgicală, care este alcătuită exclusiv din medici rezidenţi „extrem de implicaţi şi motivaţi să ajungă chirurgi mari“, cu medicul anestezist şi cu personalul auxiliar face ca atmosfera din sala de operaţie să fie concentrată, dar nu tensionată. Asta pentru că planul chirurgical realizat înainte de intervenţie este bine pus la punct, astfel că posibilitatea unor „surprize“ în timpul operaţiei este redusă la minimum. „Nu punem niciodată bolnavul pe masa de operaţie în ideea că am putea avea şi surprize intraoperatorii şi poate nu vom reuşi să facem intervenţia radicală. Nu! Toate investigaţiile imagistice pe care le facem înainte de actul chirurgical ne permit să stabilim o atitudine terapeutică şi să programăm intervenţia cu o precizie de peste 95% şi ştim sigur că o să facem ceea ce ne-am propus să facem. Nu ne aşteptăm la surprize care să ne forţeze să întrerupem gestul operator“, a spus chirurgul.
Cu toate că atmosfera este relaxată, concentrarea este atât de mare, încât nici nu se pune problema ca vreun membru al echipei să părăsească sala înainte de finalizarea procedurii. „Niciodată nu ieşim din sala de operaţie, indiferent cât de lungă e intervenţia. Suntem prezenţi în sală nonstop, trup şi suflet, de la început până la sfârşit. Chiar am fost curios odată să văd ce se întâmplă cu corpul meu după o intervenţie cum a fost aceasta, de peste şase ore. M-am cântărit înainte de operaţie, iar când am ieşit din sală eram cu două kilograme mai uşor“, zâmbeşte dr. Dima.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
