Blejnar, audiat în dosarul “Motorina”: Mă întâlneam la restaurant cu Marta şi Schwartzenberg, dar nu discutam despre afaceri sau firmele lor şi plecam separat de frica paparazzilor, nu pentru a împiedica filajul

Sorin Blejnar a dat o amplă declaraţie de inculpat şi a arătat de la început că este nevinovat şi că nu a avut vreodată de gând să-şi dea demisia din funcţie, aşa cum se auzea cu câteva luni înainte de a părăsi postul. 

“Am văzut, în sentinţa prin care am fost condamnat, că se scrie că Nemeş Radu şi Codruţ Marta şi-ar fi făcut un obiectiv din menţinerea mea în funcţia de preşedinte al ANAF, în vederea protejării intereselor acestora. Este un lucru eronat. Nu am intenţionat niciodată să-mi dau demisia de la ANAF, consider că mi-am făcut datoria aşa cum cere legea. Am fost numit în funcţie în ianuarie 2009, prin decizia primului- ministru şi eliberat în 2012, tot prin decizie a primului-ministru. Cred că am fost eliberat din funcţie în aprilie 2012, ca urmare analizării activităţii ANAF de către un consilier de stat, Nicoleta Nolden, de la cancelaria primului-ministru (în mandatul lui Mihai Răzvan Ungureanu, n.r.). Atunci a fost înregistrată o adresă de la cancelaria primului-ministru prin care mi se cereau anumite informaţii şi informări sau decizii luate privind anumite aspecte ce priveau activitatea instituţiei. (…) După două zile, am fost informat telefonic de domnul Mihai Răzvan Ungureanu despre faptul că a decis să mă elibereze din funcţie. Nu mi-a dat niciodată explicaţie de decizia luată”, a arătat Sorin Blejnar, în declaraţia dată la instanţa supremă, în dosarul “Motorina”.

Întrebat de unul dintre judecătorii din complet despre o notă a Curţii de Conturi prin care era avertizat că firma Excella Real Grup, care era administrată de Diana Nemeş, făcea evaziune fiscală cu produse petroliere, Blejnar a povestit când a primit această notificare şi ce semnala aceasta.

“În iunie 2009, am primit o notă de la Curtea de Conturi, care verificase Autoritatea Naţională a Vămilor (ANV) în 2008. În notă se semnalau potenţiale încălcări ale legislaţiei de către un grup de societăţi comerciale, printre care şi Excella Real Grup. După ce am citit nota, am transmis-o către vicepreşedintele ANAF, către Radu Mărgineanu, cel care se ocupa de vămi. Am trecut pe notă două rezoluţii: 1. Rog prelucraţi cu personalul din subordine ca pe viitor să nu se mai repete asemenea fenomene. 2. Rog măsuri legale. Am semnat-o şi am transmis-o ANV. Peste câteva luni, ANV a formulat un răspuns către Curtea de Conturi, pe care l-am semnat şi eu. Din cele 12 firme menţionate în adresa de la Curtea de Conturi, inspecţiile fiscale erau finalizate sau în derulare. La Excella Real era suspendată, scria acolo că urmează să continue verificările. La unele erau sesizări penale întocmite, la altele era revocată autorizaţia de funcţionare”, a precizat fostul şef al Fiscului.

Blejnar a mai arătat că a dispus verificarea firmei Excella Real Grup încă dinainte de sesizarea trimisă de Curtea de Conturi, dar controlul a fost suspendat după ce a început o anchetă a Parchetului Tribunalului Constanţa, care s-a finalizat cu confiscarea tuturor actelor.

“Din ce am citit în rechizitoriu, în aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, împreună cu Vama Constanţa, au făcut un control la sediul Excella. Cu ocazia acelui control, existând suspiciuni, au fost ridicate toate documentele societăţii şi blocate căile de acces. Era sub paza Jandarmeriei Române. Din câte am înţeles, deşi Vama a solicitat Parchetului să le pună actele la dispoziţie, acestea au fost returnate abia în decembrie 2012, când nu mai eram preşedinte al ANAF. Operaţiunea derulată de Vama Constanţa a făcut să suspende activitatea de control. Ca specialist, eu cred că o inspecţie nu se poate face în lipsa unor documente”, a precizat Blejnar.

Întrebat de instanţă despre a doua sesizare, cu referire tot la Excella Real Grup, primită din partea unui serviciu specializat din ANAF, Blejnar a arătat că atunci nu şi-a dat seama că este vorba de aceeaşi societate care apărea şi în notificarea Curţii de Conturi. Blejnar a precizat că a primit, în 2010, o sesizare de la Daniel Diaconescu, fost ofiţer SRI, atunci şef al Direcţiei de Monitorizare a Activităţii Fiscale din ANAF, o structură ai cărei angajaţi “aduna bârfe şi zvonuri” despre evazionişti.

“În 2010, am înfiinţat un serviciu numit Serviciul de Monitorizare a Activităţii Fiscale. Rolul acestuia era de a aduna din surse deschise, informaţii despre evazionişti. Am avut şef peste acest serviciu o persoană detaşată de la o instituţie a statului. La un moment dat, a venit director al acestei direcţii Daniel Diaconescu (ulterior vicepreşedinte al ANAF, care a demisionat în octombrie 2016, după ce a fost pus sub acuzare în dosarul “Murfatlar”, n.r.), care anterior fusese ofiţer SRI. Adjunctul lui era detaşat de la SRI. Nu aveam o direcţie de informaţii proprie, dar oamenii aceştia cam asta făceau, munca lor era să adune bârfe şi zvonuri. Diaconescu a venit la mine în birou, mi-a prezentat o adresa pe care o întocmise către ANV şi mi-a spus despre o informaţie a lor. L-am întrebat dacă este verificată. Mi-a spus că sunt informaţii neverificate. Nu erau chestii similare cu ce mă sesizare anterior Curtea de Conturi. Era doar numele societăţii Excella Real, care apărea în cele două note. Nu mi-am amintit şi nu am făcut nicio legătură între cele două adrese şi firma. Primeam foarte multe adrese. Daniel Diaconescu mi-a spus atunci că intenţionează să transmită lucrarea spre Vamă, după ce mi-a cerut o aprobare verbală şi i-am spus că da. Vama era autoritatea care monitoriza accizele”, le-a spus Blejnar judecătorilor.

Întrebat de acelaşi judecător de ce nu a dispus măsuri care să conducă la descoperirea evaziunii fiscale de la firma Excella Real Grup, Blejnar a spus că preşedintele ANAF nu avea atribuţii de a se deplasa pe teren să verifice dacă acuzaţiile sunt reale.

Chestionat în legătură cu relaţia cu Codruţ Marta şi Elan Schwartzenberg, Blejnar a spus că nu a discutat cu aceştia despre afacerile sau firmele lor. Blejnar a adăugat că a plecat separat de la un restaurant, după o întâlnire cu cei doi, de frica paparazzilor, nicidecum pentru a împiedica o eventuală operaţiune de filaj a anchetatorilor.

“Nu am vrut să ascund nimic acolo şi nici să acopăr activitatea nimănui. Cu Viorel Comăniţă, fost director al Vămilor, nu am vorbit despre Nemeş şi firmele lui. Discuţiile menţionate în hotărârea instanţei de fond, cuprinse în convorbirea din aprilie 2012, demonstrează că nu plecam separat. În continuarea convorbirii, eu spun că în respectivul restaurant sunt paparazzi şi o să mă dea la tv. Reticenţa mea de a ne întâlni la restaurant nu era legată de frică, de a mă ascunde de organele de supraveghere, ci eram expus din punct de vedere mediatic”, a susţinut fostul şef al ANAF.

Sorin Blejnar a mai arătat că, în 2009 şi 2011, societatea Excella Real Grup a avut autorizaţia de funcţionare suspendată, dar, de fiecare dată, acţionarii firmei au câştigat în instanţă. “Nu ştiu care a fost motivul pentru care s-a retras autorizaţia Excella de antrepozit fiscal, nu ştiam că nu au produs efecte acele revocări de autorizaţie”, a mai arătat Blejnar.

Procurorul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prezent la şedinţa de judecată l-a întrebat cum se face că nu a sesizat că în a doua notă, primită de la ofiţerii SRI care lucrau la ANAF, este vorba de aceeaşi firmă reclamată de Curtea de Conturi, Blejnar a spus: “Nu mi-am amintit de această societate decât după ce a început acest dosar. Nu am discutat cu Comăniţă înainte de a-i trimite nota din partea Serviciului. Diaconescu a venit cu adresa deja scrisă, mi-a arătat-o, am citit-o, i-am zis să o dea la Vamă să o verifice. Vama a închis lucrarea sesizată de Curtea de Conturi şi eu le-am cerut să urmărească finalizarea lucrării. Nu am mai primit un răspuns. Singura dată când mai ceream o informare pe parcursul verificărilor era de la serviciile abilitate ale statului, prin documente clasificate strict secret. În cazul Excella nu am primit nicio informare de la organele abilitate ale statului de acest gen. La mine ajungeau, în general, informaţii clasificate prin care mi se aduceau la cunoştinţă activităţi de evaziune fiscală, de exemplu, de trei sau patru ori pe lună. Societăţile din informări erau introduse îndată în verificări”.

Judecătorul a dorit să ştie dacă se întâlnea des cu Elan Schwartzenberg şi cu Codruţ Marta, Blejnar spunând că nu aveau frecvent întâlniri.

“Nu cred că mă întâlneam des cu Marta şi Elan.  Pe Marta îl cunosc din 1980. Am fost colegi de şcoală generală şi de facultate, am fost colegi la Garda Financiară. A fost inclusiv directorul meu de cabinet, până în aprilie 2010. A mai rămas până în septembrie, când i-am încetat raporturile de serviciu. Nu pot să spun că relaţiile de prietenie dintre noi au încetat după. A acceptat, cu mare greutate, că nu va face parte din echipa mea. Nu pot să spun că ne-am certat, dar nici că ne-am mai vizitat sau văzut destul de des. Pe la începutul lui 2011, a plecat din România şi s-a mutat în sudul Franţei. În vara lui 2011, după supărarea lui că l-am exclus din echipă, m-am deplasat la şedinţa anuală a şefilor ANAF de la Nisa. Atunci, l-am sunat pe Marta şi m-am revăzut cu el, era în iulie 2011. Eram acolo, am ieşit la masă. L-am mai văzut în noiembrie 2011, când m-am deplasat la Londra pentru a mă vedea cu şefii Fiscului de acolo şi Codruţ mi-a dat telefon. Era şi el prin Londra, apoi a plecat, că avea întâlniri”, a povestit Blejnar despre Codruţ Marta, fostul său şef de cabinet, dispărut din 2012.

Despre prietenia sa cu Elan Schwartzenberg, fostul şef al ANAF a arată că-l ştie de peste 10 ani, omul de afaceri fiind naşul lui Codruţ Marta.

“Pe Elan îl ştiu de vreo 10 sau 15 ani, era naşul lui Marta. M-am reîntâlnit cu Marta în ianuarie 2012, când a venit la sediul ANAF. Îmi amintesc că n-am avut timp să stau de poveşti şi am ieşit seara la o masă. Am ieşit cu soţiile, împreună cu Viorel Comăniţă. Marta se ştia cu Comăniţă. Pe Elan l-am văzut o singură dată, cu Comăniţă. Eram cu cel din urmă în drum spre un local, moment în care m-a sunat Marta, să mergem în altă parte. I-am zis că nu, deoarece sunt cu Viorel.  Mi l-a dat pe Elan la telefon, care mi-a spus să ieşim separat şi astfel nu ne mai fotografiază paparazzi. Asta era idea”, a mai spus Blejnar în faţa instanţei.

Întrebat dacă Marta şi Schwartzenberg puteau influenţa numirile din cadrul ANAF, astfel încât să fie aduşi oameni care să protejeze afacerile celor doi, Blejnar a negat, precizând că, din septembrie 2010, Marta nu mai lucra în ANAF.

“Nu s-a putut ţine pe el la ANAF, l-am exclus în 2010 pe motiv că nu-şi făcea treaba la standardele cerute de mine. (...) Expresia «să pun pe cine trebuie» înseamnă că Marta se substituie premierului, care putea să schimbe demnitarii”, a mai arătat Blejnar.

Fostul şef al ANAF a precizat că nu a auzit niciodată numele Radu Nemeş.

Instanţa a stabilit următorul termen în dosarul “Motorina” pentru 16 mai.

În 9 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti i-a condamnat, în dosarul “Motorina”, pe fostul şef al ANAF Sorin Blejnar la cinci ani de închisoare cu executare, pe Radu Nemeş la nouă ani, pe soţia acestuia, Diana Nemeş, la şapte ani şi pe fostul şef al vămilor Viorel Comăniţă la cinci ani de închisoare.

Instanţa i-a mai condamnat atunci pe Dumitru Chirvăsitu la opt ani de închisoare, pe Mihai Buliga, Andrei Jugănaru, Dumitru Preda, Ovidiu Moldovan şi Pavel Ghişe la câte şapte ani de închisoare. Fostul ofiţer DIPI Florin Secăreanu şi Lucian Florin Ionescu au fost condamnaţi la câte cinci ani de închisoare cu executare. Mariana Vrânceanu a primit o pedeapsă de şase ani de închisoare, iar Nicolae Belba a fost condamnat la trei ani şi cinci luni.

Instanţa a mai dispus ca inculpaţii să plătească ANAF despăgubiri civile de 242 milioane de lei.

Sentinţa în dosarul “Motorina” a fost contestată la instanţa supremă, care va lua o decizie definitivă, după judecarea în apel a cauzei.

Sorin Blejnar şi soţii Radu şi Diana Nemeş au fost trimişi în judecată în iulie 2014, pentru fapte de evaziune fiscală cu produse petroliere, prin care s-a produs un prejudiciu de aproximativ 56 milioane de euro.

Potrivit rechizitoriului, în perioada 2011 - 2012, Radu şi Diana Nemeş şi alte şapte persoane au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata obligaţiilor aferente unor tranzacţii cu aproximativ 90.000 de tone de motorină comercializate sub aparenţa unor produse petroliere inferioare.

Grupul ar fi fost sprijinit, printre alţii, de fostul şef al ANAF Sorin Blejnar, de fostul său şef de cabinet Codruţ Alexandru Marta, de fostul şef al vămilor Viorel Comăniţă şi de fostul ofiţer DIPI Florin Secăreanu.