Unul dintre supravieţuitorii avalanşei din Italia, despre care presa scrie că este căsătorit cu românca dispărută, povesteşte că familia sa trebuia să fie plecată de la hotel în momentul tragediei

Giampiero Parete, unul dintre cei doi supravieţuitori ai avalanşei care a distrus un hotel din centrul Italiei, a povestit ce s-a întâmplat în timpul şi înainte de tragedie, relatează Corriere della Sera, care i-a luat un interviu joi seară. Presa scrie că soţia şi cei doi copii ai lui Parete, care sunt încă dispăruţi, sunt români.

Rucsacul fetiţei sale este ascuns sub un scaun, acoperit pentru ca Parete să nu îl vadă. Infirmierele spun că bărbatul nu mai suferă de hipotermie, însă este în stare de şoc, pentru care i s-au administrat medicamente.

“Sperăm”, este primul său cuvânt, spus cu voce tare, pentru a fi auzit şi pentru a se încuraja singur. “Poate după cină îmi vor da veşti bune”, adaugă el.

PARETE ŞI FAMILIA SA AU VRUT SĂ PLECE ÎNAINTE DE AVALANŞĂ

Cei doi copii ai italianului, Ludovica şi de şase ani, şi Gianfilippo, de opt ani, mâncaseră de prânz miercuri, la 12.30 ora locală (13.30 ora României). Tatăl lor încărcase bagajele în maşină, în timp ce Adriana, infirmieră la clinica privată De Cesaris, a achitat nota de plată la recepţie.

“Sâmbătă, fiica mea a împlinit şase ani, săptămâna viitoare este (aniversarea - n.r.) soţiei mele. Sărbătorisem deja la un restaurant din Montesilvano. Însă cea mică voia să vadă zăpadă. Am mai fost de două ori la Rigopiano. Eu nu trebuia să lucrez, iar copiii nu aveau absenţe (la şcoală – n.r.), deci îi puteam lua trei zile. Aşa că am profitat de preţul redus din timpul săptămânii şi am plecat”, spune italianul.

Ajunşi, însă, la hotel, cei patru au fost dezamăgiţi.

“Nu reuşisem nici măcar să ieşim la o plimbare. Prea multă zăpadă, o vreme îngrozitoare. Aşa că am decis să plecăm cu o zi mai devreme. Au fost chiar drăguţi, ne-au oferit reducere”, povesteşte el.

AŞTEPTAREA ÎN HOLUL HOTELULUI

Infirmiera se apropie de Giampiero şi îl roagă să stea liniştit şi să se odihnească. Acesta continuă, însă, să vorbească mecanic, fără lacrimi şi cu chipul impasibil: “Am pornit motorul, eram noi şi alte două familii în coloană. La baza scărilor ne-a oprit doamna de la recepţie(…): unde plecaţi, drumul este sub un zid de zăpadă, întoarceţi-vă, chemăm dezăpezirea”.

Giampiero face un gest care arată că s-au întors. “Şi aşa am făcut”, spune el. 

Toţi oaspeţii hotelului Rigopiano se strânseseră în hol, pentru a aştepta să poată pleca. Copiii au ieşit cu mama lor pe terasa acoperită cu lemn. Se săturaseră să stea înăuntru şi voiau să alerge.

La un moment dat, Adriana s-a întors în hotel, pentru că o durea capul.

“I-am spus să stea jos pe canapeaua de la intrare, că mă duc eu să iau o aspirină din maşina pe care o lăsasem în parcare”, povesteşte bărbatul.

ZGOMOTUL MUNTELUI

Nu a mai văzut-o de atunci.

“Erau copaci care scârţâiau, ca şi cum se îndoiau. Apoi a fost un vânt mai puternic, dar ciudat. Şi după aceea am auzit (un zgomot – n.r.) ca şi cum s-ar fi zguduit muntele”, îşi aminteşte el.

Când l-a lovit avalanşa s-a agăţat de un copac. Apoi s-a ghemuit, cu mâinile deasupra capului.

“M-am ridicat, eram în şoc şi pierdut. Nu îmi mai dădeam seama unde a fost hotelul, nu îl vedeam. Mi-am strigat copiii pe nume. Apoi am văzut maşina şi am auzit pe cineva care striga”, mai spune el.

Era vorba despre Fabio Salzetta, tehnicianul de la Rigopiano. Acesta fusese în sala boilerelor, apărat de un parapet de beton armat.

NOAPTEA ÎN MAŞINA ÎNGHEŢATĂ

“Am urcat în maşină şi am început să sun la Quintino (patronul restaurantului unde lucrează – n.r.). Cădea linia, sunam din nou, nu se termina. Apoi a răspuns la SMS-ul meu. Am început să aştept”, povesteşte el despre noaptea de coşmar petrecută după avalanşă.

Au trecut aproape două ore înainte de a primi un răspuns: “Am primit o serie de mesaje. Prefectul, pe care nu-l cunosc, îmi spune că vin salvatori, să stau liniştit, problema se rezolvă. Maşina este blocată, fusese lovită tare. Este frig”.

Primele echipe de salvare au ajuns abia în zori. Giampiero a luat rucsacul fiicei sale şi a ieşit din maşină.

“Acum pot doar să aştept. Să sper”, încheie el.

DISPERAREA RUDELOR

În holul spitalului Santo Spirito din Pescara s-au strâns rude ale supravieţuitorului, dar şi ale unora dintre cei care sunt încă dispăruţi în hotelul distrus de avalanşă. Singura voce care se aude este al lui Gino, tatăl lui Giampiero. Acesta povesteşte, cu lacrimi în ochi, că fiul său şi familia lui trebuiau să fie plecaţi de la hotel când a lovit tragedia. “Plecaseră deja, înţelegeţi? Erau deja în maşină. Chiar dacă rămâneau blocaţi pe drum, nu am fi fost aici. În schimb i-au pus să se întoarcă”, spune el. 

O FAMILIE DE PATISERI

Familia Parete este destul de cunoscută la Pescara. Gino, tatăl lui Giampiero, este pensionar, dar deţine o patiserie care îi poartă numele, la câteva sute de metri de spital.

Giampiero este singurul dintre fraţii săi care nu lucrează la firma familiei. Din 2012, el este bucătar la Isola Felice, restaurantul lui Quintino Marcella, care i-a fost profesor la Şcoala de Bucătari.

Giampiero are 38 de ani, Adriana este cu puţin mai mică.

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.