În timp ce Vaticanul se pregăteşte pentru reuniunea secretă a cardinalilor care vor alege succesorul Papei Francisc, uitaţi - într-o oarecare măsură - ceea ce aţi aflat din „Conclave”, filmul de succes de anul trecut care descrie jocurile de putere la nivel înalt şi trădările dintre clericii în roba roşie, scrie Reuters.
Conclavul aşa-numiţilor „prinţi ai Bisericii”, care va alege un nou papă, este aşteptat să înceapă între 6 şi 11 mai. Acesta va urma după înmormântarea Papei Francisc, sâmbătă, şi după consultări mai ample între cardinali, cunoscute sub numele de congregaţii generale.
Filmul „Conclave”, care a câştigat în martie un Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat, este o reprezentare fidelă din punct de vedere al costumelor şi al punerii în scenă, dar intrigile flagrante şi răsturnarea de situaţie de la final - pe care acest articol nu le va dezvălui - sunt exagerate, spun experţii bisericii.
„Să recunoaştem: «Conclave», care ne duce în inima unuia dintre cele mai misterioase şi secrete evenimente din lume, este un film extrem de antrenant, în special pentru publicul american, care nu este pretenţios”, a scris ziarul episcopilor italieni, Avvenire, într-o recenzie din decembrie. „Dar este imposibil să nu zâmbeşti la anumite personaje sau situaţii care, mai ales în ochii spectatorilor italieni, riscă să semene cu parodii involuntare”, a adăugat acesta.
Cardinalul american Sean O'Malley a fost aspru, afirmând într-o postare din februarie pe blogul său că alegerea unui papă nu este „un fel de scenă de complot politic în culise pentru a-ţi alege candidatul”. O'Malley, un călugăr franciscan care a participat la conclavul din 2013 care l-a ales pe Francisc, a consemnat: „Pe tot parcursul procesului, am fost foarte conştienţi că milioane de catolici din întreaga lume se rugau pentru noi, ca Duhul Sfânt să ne călăuzească în deliberările noastre”.
Cuvântul „conclav” provine din latinescul „cum clave” (cu cheie), referindu-se la practica medievală de a închide cardinalii într-o cameră până când iau o decizie cu privire la noul papă. În esenţă, aşa funcţionează şi astăzi. Cardinalii adunaţi în Capela Sixtină au interdicţie să comunice cu lumea exterioară - fără telefoane, televiziune sau internet - şi trebuie să păstreze tăcerea despre alegeri şi după încheierea acestora. Dar, inevitabil, unele detalii se scurg.
Papa Francisc însuşi, într-o carte de interviuri publicată anul trecut, a încălcat regula confidenţialităţii şi a recunoscut că au existat unele maşinaţii. „Cardinalii jură să nu dezvăluie ce se întâmplă în conclav, dar papii au dreptul să povestească”, a declarat el jurnalistului spaniol Javier Martinez-Brocal. El a spus că a fost „folosit” într-o încercare eşuată de a-l bloca pe Benedict al XVI-lea, favoritul din 2005, care avea 40 din 115 voturi, cardinalii din spatele manevrei sperând că acest lucru va deschide calea pentru apariţia unui alt candidat. Benedict a fost ales în mod corespunzător, a spus Francisc, după ce i-a spus unuia dintre potenţialii complotişti: „Nu mă păcăliţi cu această candidatură, pentru că în acest moment voi spune că nu voi accepta, bine? Lăsaţi-mă în pace”.
Francisc a spus că personal a votat pentru Benedict, deoarece Biserica avea nevoie de un „papă de tranziţie” după lungul pontificat al lui Ioan Paul al II-lea.
În 2013, Francisc a apărut ca un candidat surpriză, după ce şi-a impresionat colegii cu un discurs despre necesitatea reformei Bisericii.
Acum, nu există un favorit clar, deşi casele de pariuri britanice i-au indicat pe Luis Antonio Tagle, un reformator din Filipine, şi pe Pietro Parolin, o alegere de compromis din Italia, ca favoriţi în cursă.
Robert Harris, autorul cărţii pe care se bazează filmul „Conclave”, a declarat pentru The Boston Globe că a abordat conclavul „din punct de vedere pur secular, al unei persoane interesate de instituţii, de modul în care funcţionează şi de jocurile de putere din interiorul lor”.
„Aceste personalităţi puternice sunt închise într-una dintre cele mai extraordinare bijuterii artistice ale Renaşterii. Nu au voie să vorbească cu lumea exterioară şi trebuie să rămână acolo zile întregi până când obţin o majoritate de două treimi, iar acest lucru este în sine o dramă minunată”, a adăugat el.
Regizorul filmului „Conclave”, Edward Berger, a declarat că, deşi acţiunea filmului se petrece în Vatican, acesta ar putea fi despre jocurile de putere care au loc oriunde există un post important de ocupat. „Şi ori de câte ori există un vid de putere, vor exista oameni care îl vor râvni. Vor fi oameni care se vor lupta pentru el, se vor înjunghia pe la spate şi vor încerca să manipuleze pentru a ajunge la putere”, a declarat el pentru Reuters în noiembrie.
Indiferent câtă ficţiune conţin cartea şi filmul, interesul pentru poveste a crescut după moartea papei Francisc. Firma de date din industria divertismentului Luminate a raportat că numărul de spectatori din SUA care au vizionat „Conclave” a crescut cu 283% luni, 21 aprilie, după ce s-a anunţat moartea papei, comparativ cu ziua precedentă.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
