Uniunea Europeană (UE) finalizează luni modalităţile unui mecanism fără precedent - ”înverzirea” importurilor industriale prin punerea acestora să plătească emisiile de carbon legate de producţia lor -, care urmează să pună totodată capăt ”drepturilor de poluare” gratuite atribuite industriaşilor europeni, însă mai multe probleme rămân în suspans - inclusiv când să intre în vigoare acest dispozitiv şi cine va profita de veniturile generate de această taxă, relatează AFP.
Odată cu ”explozia” preţului tonei de CO2, ideea este să se evite un ”dumping ecologic” care să conducă la delocalizarea producţiei în afara Europei şi ca restul lumii să fie încurajat să adopte aceste standarde europene.
Denumirea populară de ”taxă pe carbon” este înşelătoare.
Nu este vorba despre o taxă, ci de o ”ajustare” la frontiere - ”CBAM” în engleză -, care constă în aplicarea în domeniul importurilor a criteriilor pieţei europene a carbonului, în care industriaţii din UE sunt obligaţi să cumpere ”drepturi de poluare”.
Importatorul va trebui să declare emisiile legate în mod direct de procesul de producţie, iar în cazul în care acestea depăşeşsc standarul european să cumpere un ”certificat de emisie” la preţul CO2 în UE.
În cazul în care în ţara exportatoare există o piaţă a carbonului, importatorul va plăti doar diferenţa.
Comisia Europeană (CE) şi statele membre UE vor o aplicare treptată a acestui mecansim - pe o perioadă de zece ani, începând din 2026.
Parlamentul European (PE) cere o implementare treptată din 2007 în 2032.
Colectarea banilor ar putea să fie încredinţată statelor sau unei noi autorităţi europene centrale - altă problemă în suspans.
AFP prezintă în continuare mai multe aspecte ale acestui dispozitiv cu impact mondial, care se află în centrul unor ultime negocieri între PE şi statele membre UE.
COTE GRATUITE
Propunerea CE - preluată de către state - vizează importurile în cinci sectoare considerate ca fiind cele mai poluante - oţel, aluminiu, ciment, îngrăşăminte, electricitate.
PE a cerut o lărgire a acestei liste la hidrogen, platice şi chimie.
Potrivit Bruxellesului, o includere a produselor chimice organize s-ar dovedi extrem de complexă.
În prezent, industriaşilor europeni li se alocă cote gratuite care acoperă o parte a emisiilor lor, în vederea susţinerii competitivităţii faţă de importuri nesupuse aceloraşi criterii de mediu.
Astfel, în perioada 2013-2021 li s-a distribuit echivalentul a 98,5 miliarde de euro, potrivit ONG-ului WWF.
Pe măsură ce se va aplica ”ajustarea la frontiere”, cotele gratuite distribuite sectoarelor vizate vor fi suprimate treptat.
Un punct crucial constă în faptul că, prin tratarea la egalitate a importurilor şi produselor locale, Bruxellesul estimează să rămână în cadrul constrângerilor stabilite de către Organizaţia Modială a Comerţului (OMC) şi să contracareze acuzaţiile de ”protecţionism”.
Însă calendarul rămâne aprig dezbătut.
Eurodedeputaţii cer o suprimare foarte treptată, care să le permită întreprinderilor să primească 50% dintre alocaţiile gratuite în 2030, înainte ca acestea să dispară definitiv în 2032.
Însă statele vor să le menţină până în 2035.
Această problema va fi rezolvată abia la sfârşitul săptămânii, în cadrul altor negocieri cu privire la piaţa carbonului, precizează preşedintele Comisiei Mediului din PE, Pascal Canfin.
ONG-urile de mediu îndeamnă ca aceste cote gratuite să fie acordate, atât timp cât există, în baza unor condiţii drastice în privinţa investiţiilor verzi.
AJUTOR LA EXPORT
Alt punct de controversă priveşte faptul că PE vrea ca instalaţiile industriale europene să continue - în anumite condiţii - să primească alocaţii gratuite pentru producţia destinată exportului către ţări din afara UE, fără stabilirea preţurilor conmparabile ale carbonului.
Însă statele membre UE rămân reticente faţă de orice ”reducere la export”.
”Nu avem niciun dispozitiv prin care să ne asigrăm că o întreprindere care investeţte în vederea ieşirii din carbon, ceea ce este costisitor, nu este defavorizată pe piaţa mondială”, subliniază Pascal Canfin.
”Fără o soluţie alternativă viabilă, exporturile europene vor fi afectate de concurenţă”, în contextul în care sunt afectate deja de costuri energetice, trage un semnal de alarmă Aegis Europe - o alianţă de 20 de industrii - siderurgie, îngrăşăminte, între altele.
Potrivit Aegis Europe, asemenea ajutoare ar fi compatibile cu reglementările OMC.
Însă Pascal Lamy, un fost director general al OMC şi conducător al Institului Jacques Delors, respinge acest lucru.
Aceste ajutoare ”nu sunt compatibile, pentru că CBAM nu este o taxă, este foarte diferită de TVA, de la care se acordă scutiri exportatorilor. Ar fi foarte periculos să se rişte un contencios aici”, declară el AFP.
EMISII ”INDIRECTE”
Eurodeputaţii doresc să includă emisiile ”indirecte” - generate de electricitatea folosită în producţia produselor exportate.
Această idee a fost respinsă, iniţial, de către CE şi statele membre UE, care considerau trasajul prea complex.
Veniturile aşteptate - estimate la peste 14 miliarde de euro anual - vor alimenta bugetul general al UE, contribuind astfel la rambursarea planului de ralansare post-covid.
Însă ONG-uri îndeamnă ca aceste venituri să fie rezervate în mod strict ieşirii din carbon şi ajutării ţărilor în curs de dezvoltare afectate.
Odată cu extinderea standardelor europene în restul lumii, ”obiectivul este ca acest dispozitiv să nu mai aducă niciun venit cât mai curând posibil”, subliniază Pascal Lamy.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
