Rusia a lansat luni dimineaţa cel mai important val de bombardamente aeriene din ultimele săptămâni şi a anunţat că vizează instalaţii energetice, bombardamente soldate cu patru moţi în vestul şi sudul Ucrainei, relatează AFP.
Kievul a fost atacat şi el, la o oră la care mulţi locuitori se duceau la muncă.
În timp ce explozii continuau să răsune deasupra în Kiev, Iulia Voloşina aştepta să treacă ”furtuna”, refugiată într-o staţie de metrou, la fel ca alţi aproximativ 100 de ucraineni, cuprinşi de angoasă ori fatalism.
”Atunci când au loc explozii, mă face mereu face să tremur. Îmi bate inima mai repede”, declară ea cu o voce calmă. ”E greu să trăieşti aşa ceva”, declară această avocată în vârstă de 34 de ani, care poartă o rochie albastră şi un pandantiv în formă de cruce la gât.
Acum că războiul a intrat în al treilea an, ucrainenii încearcă să găsească un echilibru între necesitatea de a continua să trăiască şi cea de a se adăposti de atacuri ucigaşe.
Locuitorii Kievului ignoră adesea alarmele aeriene, care au devenit o parte integrantă a cotidianului, însă detonările au fost neobişnuit de puternice de această dată.
La baza scărilor care coboară în staţia de metrou centrală Hreşciatik, vreo 100 de persoane aşteaptă unda verde a autorităţilor să-şi reia cursul normal al existenţei.
Unii şi-au scos laptopul şi muncesc deja, instalaţi pe treptele de piatră.
Aşezat în cerc pe scaune distribuite de către angajaţii metroului, un grup de studenţi împarte nişte gustări.
”PĂREM SĂ NE OBIŞNUIM CU FRICA”
Anna Bublîk, cufundată într-o carte, spune că s-a obişnuit cu războiul.
”Atunci când auzi o explozie, nu prea eşti în largul tău, dar dacă îţi faci griji tot timpul... Auzim aceste explozii de trei ani”, declară tânăra în vârstă de 23 de ani.
Svetlana Harcenko stă de vorbă cu o femeie pe care abia a cunoscut-o, aşezate amândouă pe scaune pliante în faţa unui mozaic roşu şi auriu care împodobeşte sataţia.
Ea a sosit la ora locală 6.30 (şi ora României), imediat după declanşarea alarmei.
”Toţi cei care sunt aici simt durerea”, declară ea. ”Ceea ce este tulburător este că părem să ne obişnuim cu această frică”.
Această femeie în vârstă de 53 de ani este orginară din regiunea Doneţk (est), în prezent ocupată în parte de armata rusă.
”Nimeni nu credea că Rusia, care era odinioară sora noastră, ne va cauza atâta suferinţă”, declară ea. ”Un război atât de brutal are loc acolo”, adaugă ea cu lacrimi în ochi.
Rusia îşi concentrează eforturile militare asupra regiunii Doneţk, în pofida unei contraofensive de amploare fără precedent lansată de forţele ucrainene în regiunea rusă Kursk, cu obiectivul, între altele, de a obliga Moscova să-şi mute trupele.
Iulia Voloşina spune că-şi face sânge rău pentru fratele ei care luptă pe front.
”Îmi fac griji pentru familia mea, pentru prietenii mei, pentru toată Ucraina, pentru apărătorii noştri”, spune ea. ”De trei ani suntem stresaţi”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
