Peste 13.000 de migranţi minori neînsoţiţi sunt înregistraţi în Spania, unde numărul migranţilor a crescut în acest an cu 160% faţă de anul trecut, o tendinţă în creştere în contextul în care vara este punctul de vârf al migraţiei, relatează Euronews.
Momo, în vârstă de 17 ani, a părăsit Ghana împreună cu fratele său, dar a rămas singur în Niger, pentru a întreprinde cea mai periculoasă călătorie din viaţa sa.
”A fost oribil, nu ştiam că aveam să ajung într-un loc ca Libia”, declară tânărul.
După o traversare prin deşert de două zile, el a ajuns în această ţară devastată de război, în care traficul de persoane a devenit cea mai rentabilă activitate. Viaţa unui om valorează doar 200 de euro.
Momo a fost salvat pe Marea Mediterană, a fost adus în Italia, iar apoi în Spania.
El abia aşteaptă să înveţe şi să înceapă să muncească, însă, după ce a stat două luni într-un centru de detenţie, crede că sistemul l-a abandonat.
”Este ca şi cum ai deschide o cuşcă, ai pune animalele în ea şi ai închide-o. Puţin contează dacă trăiesc sau mor. Aşa trăim noi. Aici nu trăim, ci existăm”, declară el.
SISTEMUL PROTECŢIEI COPILULUI, PUS LA GREA ÎNCERCARE
La fel ca el, mii de minori migranţi neînsoţiţi se află în prezent în Spania, o situaţie care pune la grea încercare sistemul protecţiei copilului.
Centrul de detenţie temporară Hortaleza este unul dintre puţinele refugii pentru minori neînsoţiţi, la Madrid, unde rămân până sunt plasaţi la o familie sau într-o instituţie.
În aşteptarea posibilităţii de a învăţa şi de a munci, unii minori ajung în stradă, încercând să-şi câştige traiul, lucru ce creează tensiuni puternice în rândul locuitorilor, care cer măsuri împotriva acestor minori, potrivit unui corespondent Euronews.
Locuitori din cartier se plâng de această situaţie. ”Zilnic, unor persoane în vârstă sau mai tinere li se fură telefoane, pungi, bijuterii. Există incidente în fiecare zi. Iar noaptea ţipă”, declară Emiliana Sanchez.
Unii locuitori de tem că situaţia poate degenera. ”Acest lucru va crea un conflict între cei care îi susţin şi cei care nu-i susţin şi care va fi dificil de soluţionat în cartier”, consideră Jésus Sobral.
Alt locuitor, Julian Moreo, încearcă de opt luni să se obişnuiască cu noii vecini. El crede că ei nu merită să fie stigmatizaţi.
”Cei mai mulţi dintre ei au un profil bun. Însă există şi unii care sunt dubioşi şi cu privire la care, din nefericire, trebuie să se facă ceva. Majoritatea copiilor au un profil foarte bun în acest centru. De fapt ar trebui ca oamenii să vină să-i întâlnească, pentru ca să poată să vadă cu adevărat ce fel de minori avem aici”, spune el.
Directorul programului pentru copii din cadrul Crucii Roşii locale, Carlos Chana, spune că ”majoritatea dintre eii vin cu intenţia clară de a munci, de a se întreţine singuri şi de a trimite bani în ţările lor, familiilor lor”.
Însă, ”există, într-o anumită măsură, o incapacitate în gestionarea volumului enorm de copii care vin”, afirmă el.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
