„Nu pot sau nu vreau să am nimic de-a face” cu fundaţia din România a organizaţiei clericului de opoziţie turc Fethullah Gulen, în condiţiile în care obiectivul său este să îşi denigreze ţara, a declarat ambasadorul turc la Bucureşti Osman Koray Ertaş, într-un interviu pentru News.ro.
„În mod clar, nu avem nicio relaţie cu ei. Acţionează ca un centru de putere care încearcă să defăimeze Turcia, pe liderii ei, orice are legătură cu Turcia este defăimat de această grupare. Investesc un efort enorm pentru a-şi denigra ţara, naţiunea, în state străine. Deci, în mod clar, nu pot sau nu vreau să am nimic de-a face cu această grupare”, a spus diplomatul.
„FETO în sine este un exemplu perfect de radicalizare pe baza cultului personalităţii. Deci Fethullah Gulen este, pentru aceşti oameni, un Mesia, este clar acest lucru. Aceşti oameni îşi spun "generaţia de aur", "cea îndelung aşteptată", iar el (Gulen – n.r.) este considerat "Mesia cel îndelung aşteptat". Deci orice le spune Gulen, este un ordin pentru aceşti oameni. Activează peste tot, cu diferite nume şi structuri”, a avertizat ambasadorul.
El a subliniat că Turcia discută despre dosarul Gulen cu omologii din toate ţările, inclusiv din România. „Bineînţeles că am discutat cu omologii noştri din toate ţările despre pericolul Organizaţiei Teroriste Fethullah (FETO – n.r.), inclusiv pentru interesele lor naţionale de securitate. Noi am plătit destul de scump pe 15 iulie”, a declarat el.
"De asemenea, aş vrea să subliniez un fapt. Această grupare a fost identificată drept o ameninţare la adresa securităţii naţionale înainte de lovitura de stat. Deci nu a fost vorba că a fost o lovitură de sta şi după aceea această grupare a devenit rea. Nu. Erau deja dosare în curs privind această organizaţie şi, chiar înainte de lovitura de stat, Consiliul nostru Naţional pentru Securitate, similar CSAT de aici, a declarat această grupare o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Împărtăşim aceste informaţii cu partenerii noştri de aici”, a adăugat Osman Koray Ertaş.
Prezentăm integral interviul acordat Agenţiei d epresă News.ro de către ambasadorul Osman Koray Ertaş:
Rep: În anul 2013, România şi Turcia au semnat un Plan de Acţiuni pentru Parteneriatul Strategic, iar acesta includea o serie de proiecte concrete. Care este stadiul de implementare a prevederilor din Planul de Acţiuni şi care sunt priorităţile pentru viitor?
Osman Koray Ertaş: După cum ştiţi, Parteneriatul Strategic este unul dintre cele mai avansate niveluri de relaţii pe care ţările le pot dezvolta şi ne-am declarat parteneri strategici în 2011. Iar în 2013 am trasat o foaie de drum. Iar când ne uităm la foaia de drum, sunt multe lucruri. Când oamenii vorbesc despre un Parteneriat Strategic există tendinţa de a crede că este legat mai degrabă de aspecte militare sau de dimensiunea de securitate. Dar, din contră, Parteneriatul nostru Strategic este destul de variat şi vizează numeroase domenii.
În Parteneriatul nostru oferim o importanţă deosebită relaţiei economice, iar când vorbim despre parteneriatul economic, acesta are două dimensiuni: una este comerţul, cealaltă o reprezintă investiţiile. Constatăm că lucrurile merg destul de bine în ambele domenii, în pofida unei scăderi recente a comerţului bilateral. În prezent, comerţul urmează o pantă ascendentă.
În ceea ce priveşte investiţiile, multe companii turce vin în România. Aşteptăm ca şi companiile româneşti să meargă în Turcia, (prezenţa lor – n.r.) nu este foarte puternică în prezent. Dar în partea noastră, companii mari şi mici vin să investească aici, în România.
Bineînţeles, ca Guvern, le susţinem. Avem o cooperare foarte bună cu autorităţile române, în special cu Ministerul pentru Mediul de Afaceri, cu INVEST România şi cu Ministerul Economiei. Simţim susţinerea autorităţilor relevante la fiecare nivel pentru aceste proiecte de investiţii.
În mod clar, relaţiile militare sunt destul strânse şi le consolidăm şi mai mult, facem lucrurile care sunt prevăzute în acest document strategic, în Foaia de Drum. Există mai multe programe bilaterale şi, de asemenea, acţionăm împreună în cadru multilateral, în NATO.
În ceea ce priveşte securitatea, la nivel instituţional există un dialog şi o cooperare puternice între instituţiile noastre de resort.
Din punct de vedere geografic, suntem legaţi unii de alţii. Chiar dacă nu ar exista niciun fel de document, trebuie să cooperăm. Avem o mare comună, Marea Neagră, şi ştim cât de importante sunt securitatea şi bunăstarea în zona mării pentru ambele ţări.
Deci în toate aceste domenii – politic, al securităţii, strategic, economic – continuăm cooperarea noastră şi suntem hotărâţi să o extindem.
ECONOMIE ŞI COMERŢ
Rep: Există programe concrete sau priorităţi clare pentru viitor?
Osman Koray Ertaş: După cum spuneam, prioritatea este economia, pentru ambele părţi, iar lucrurile merg bine, cu rezultate tangibile. Nu numai că vorbim, dar obţinem şi rezultate tangibile, în beneficiul ambelor noastre naţiuni şi ţări.
Rep: Deoarece tot am vorbit despre investiţii şi economie, domnul preşedinte Erdogan a declarat că vrea ca tranzacţiile comerciale bilaterale să atingă nivelul de 10 miliarde de dolari. Cum decurge acest proces?
Osman Koray Ertaş: În ultimii doi ani s-a înregistrat un uşor declin. Dar această ţintă de 10 miliarde (de dolari – n.r.) a fost reiterată de ambele guvernări (din România şi Turcia – n.r.): de ambii preşedinţi, de ambii premieri şi nu este un obiectiv nerealist. De fapt, în 2008, relaţiile comerciale bilaterale au fost de opt miliarde, în 2014 au fost de 6,5 (miliarde – n.r.), în prezent sunt de aproximativ cinci miliarde, dar anul acesta constatăm deja o creştere a comerţului bilateral, potrivit datelor din primul semestru. Deci avem în continuare ca obiectiv ferm acest număr de 10 miliarde.
În plus, un aspect pozitiv este că balanţa comercială este aproape echilibrată pentru ambele ţări. În unii ani România are excedent (de exporturi în Turcia, faţă de importuri – n.r.), iar în alţi ani are Turcia.
Rep: Care credeţi că sunt factori pentru scăderea, apoi creşterea comerţului bilateral?
Osman Koray Ertaş: Este vorba de o chestiune globală. Nu îşi are originea în aspecte bilaterale, ci globale, care afectează comerţul exterior total al Turciei, precum şi comerţul la nivel regional.
Am verificat dacă putem face ceva în ceea ce priveşte relaţiile bilaterale pentru a elimina eventuale obstacole, dar nu, lucrurile merg în direcţia bună. Pe măsură ce economia Turciei a început să crească din nou – în primul trimestru al acestui an am avut o creştere economică de 5%, ceea ce este foarte mult, una dintre cele mai mari din lume – acest lucru se reflectă, inevitabil, şi la nivelul comerţului bilateral.
Rep: Unul dintre proiectele importante pe care le-au avut Turcia şi România a fost cel pentru un cablu electric submarin, însă, recent, pare să fi fost uitat. În ce etapă se află?
Osman Koray Ertaş: În prezent, proiectul pare sistat. Dar lucrurile sunt simple: România are un surplus de electricitate, iar Turcia are nevoie (de electricitate – n.r.), pentru că are o economie în boom. Noi importăm energie electrică. În plus suntem atât de aproape unii de alţi. Deci, fie pe sub mare, sau pe uscat, trebuie să ne coordonăm proiectele comune şi să luăm electricitate din România, dacă este nevoie.
Există diferite proiecte, iar experţii noştri le evaluează, dacă sunt sau nu fezabile şi lucrăm la astfel de proiecte comune.
Experţii noştri fac comparaţii între două opţiuni: prima opţiune este (un cablu – n.r.) terestru, prin Bulgaria, iar a doua opţiune este un cablu submarin. Când sunt comparate cele două proiecte, primul proiect pare mai fezabil. Însă nu este vorba despre o conexiune directă, mai este o ţară între. Discuţiile se concentrează pe această opţiune.
Un alt factor este preţul de pe piaţa liberă de electricitate, deci se evaluează şi preţul pieţei.
Deci este vorba de aspecte mai tehnice decât simplul “tu îmi dai, eu îţi vând”.
Rep: Deci, în prezent, proiectul unui cablu terestru pare să fie mai fezabil sau mai eficient?
Osman Koray Ertaş: Da, la evaluările tehnice s-a sugerat că este mai fezabil, pentru că există deja o conexiune între cele trei ţări, deci nu trebuie decât să creştem capacitatea. Iar pentru creşterea capacităţii, investiţia care trebuie făcută este relativ mai mică decât în cazul (unui cablu – n.r.) submarin.
Este o chestiune de ce este mai convenabil şi vom vedea ce se va întâmpla.
Rep: Dar se poartă în prezent discuţii sau negocieri între România şi Turcia pentru acest proiect?
Osman Koray Ertaş: Autorităţile noastre tehnice discută acest lucru .
SECURITATE ŞI COOPERARE
Rep: Am discutat mai devreme şi despre securitate şi despre cooperarea în domeniul securităţii. România şi Turcia sunt considerate vectori de stabilitate în regiune. Credeţi că această cooperare poate fi intensificată şi există planuri concrete în acest sens?
Osman Koray Ertaş: Relaţia noastră în domeniul securităţii este deja destul de strânsă. Sunt puţine naţiuni în această regiune care au o relaţie atât de strânsă şi complexă în domeniul securităţii.
De asemenea, este rar ca două ţări să fie atât de importante pentru stabilitatea unei regiuni mai mari – bazinul extins al Mării Negre şi flancul sudic al NATO. Imaginaţi-vă cum ar fi ca Turcia să nu acţioneze ca un vector de stabilitate. Toate problemele din flancul sudic – inclusiv problema refugiaţilor, ameninţarea terorismului şi tot felul de alte puncte de instabilitate – ar afecta securitatea europeană.
Deci, împreună cu partenerii noştri români, atât la nivel bilateral, cât şi în formate trilaterale sau multilaterale, avem o cooperare foarte bună, un dialog foarte strâns.
De fapt, foarte recent, cu numai o lună în urmă, am avut consultări politico-militare cu România. Puţine ţări au astfel de consultări, când nu ai la masă numai diplomaţi, ci şi militari pentru a discuta problemele. Noi am purtat aceste discuţii recent.
La nivel trilateral, avem un mecanism de cooperare cu Polonia. Şi acesta funcţionează foarte bine şi intenţionăm să convocăm o nouă reuniune, la nivelul miniştrilor de Externe, în acest format.
De asemenea, contactele între armatele noastre sunt foarte puternice şi intense.
Rep: Există exerciţii militare comune programate sau planificate în viitorul apropiat?
Osman Koray Ertaş: Anul acesta am început deja într-un ritm foarte intens. A avut loc aproape în fiecare lună câte un exerciţiu comun la care marinele noastre au participat împreună: fie în Turcia, fie în România, fie în cadru multilateral.
În prezent este în curs un exerciţiu de amploare, Seabreeze, în Marea Neagră, la care marinele noastre participă împreună. În România se desfăşoară, de asemenea, un exerciţiu de amploare, Saber Guardian, la care participă şi un general de trei stele din Istanbul, care este şi comandantul forţei NATO în Istanbul.
Deci, aproape în fiecare lună, există o acţiune sau un exerciţiu comun între armatele noastre.
Rep: În ultimii ani au existat numeroase vizite la nivel înalt între Turcia şi România. Sunt planificate astfel de vizite anul acesta sau anul viitor?
Osman Koray Ertaş: Da, pregătim o vizită a ministrului Economiei. Suntem nerăbdători. De fapt o planificăm de mai mult timp, dar, în urma tuturor schimbărilor, am aşteptat puţin.
De asemenea, va veni ministrul turc de Externe în România, pentru trilaterala Turcia-România-Polonia.
În plus, pregătim vizite şi la nivelul altor ministere, din alte domenii, deci suntem satisfăcuţi cu vizitele la toate nivelurile.
Tocmai am avut consultări politice bilaterale, după cum am spus, tocmai am avut consultări politico-militare. Toate acestea au avut loc în ultimele şase luni. Deci, în privinţa vizitelor bilaterale suntem destul de mulţumiţi de calitatea şi ritmul lor.
TURISM
Rep: Aş vrea să discutăm şi despre turism, pentru că Turcia a fost, ani la rând, una dintre destinaţiile preferate de români pentru vacanţă. Însă acest lucru s-a schimbat în ultima perioadă. Aţi observat o îmbunătăţire recentă a situaţiei şi există programe pe care le desfăşuraţi în acest sens?
Osman Koray Ertaş: Dacă ne uităm la cifre, până în iulie anul trecut, când a fost lovitura de stat militară, numărul (turiştilor români – n.r.) a crescut constant, în fiecare an. Peste 400.000 de cetăţeni români intrau în Turcia, potrivit datelor noastre.
Însă anul trecut, din cauza tentativei de lovitură de stat, în al doilea semestru am pierdut o proporţie importantă turişti români. Problemele politice au avut un impact negativ şi asupra numărului de turişti ruşi, turiştii ruşi nu au mai avut voie să meargă în Turcia. Deci s-a înregistrat o scădere dramatică anul trecut, în special în a doua jumătate.
Însă, când sunt analizate datele de ansamblu, românii au fost printre cel mai puţin afectaţi. Numărul turiştilor români a scăzut cu aproximativ 10%-12%, ceea este moderat. În cazul celor din alte ţări, de exemplu al ruşilor, scăderea a fost de 90%, din motive diferite, după cum am spus.
Deci trebuie spus că numărul turiştilor români din Turcia nu a scăzut atât de dramatic, în comparaţie cu alte ţări.
Anul acesta ne aşteptăm, ţinând cont de cifrele iniţiale, din primele şase luni, ca situaţia să se întoarcă la normal. Aşteptăm, din nou, aproximativ 500.000 de turişti români în Turcia. În special familiile de români, cu copii, nu pot găsi o alternativă mai bună şi servicii mai bune decât în regiunea de coastă a Turciei.
Deci suntem mulţumiţi şi de nivelul rezervărilor.
Rep: Ce le-aţi transmite românilor care vor să viziteze Turcia anul acesta sau anul viitor?
Osman Koray Ertaş: Le-aş recomanda să descopere mai mult. Pentru că mulţi români cunoscut numai zona Antalya. Dar, dacă au timp, ar putea vizita şi coasta Mării Egee şi regiunea Cappadocia.
Am prieteni români care au mers cu maşina. Şi aceasta poate fi o idee bună. Să călătorească în toată regiunea de coastă, de la Istanbul, la Çanakkale, până în sud, în Antalya.
Dar, dacă au copii, îi sfătuiesc să aleagă unul dintre resorturi, unde se pot bucura de săptămâna sau săptămânile de vacanţă, cu ofertele all-inclusive, la un preţ foarte rezonabil.
TURCIA, ROMÂNIA ŞI UE
Rep: În privinţa tentativei de lovitură de stat de anul trecut şi a măsurilor luate de Ankara după aceea, acestea au dus la o schimbare a relaţiilor în special între Turcia şi Bruxelles, dar şi între Ankara şi alte ţări UE. Aţi observat o modificare a relaţiilor între Ankara şi Bucureşti?
Osman Koray Ertaş: Nu. În cazul Bucureştiului nu am observat nicio schimbare negativă, din contră. Datorită solidarităţii dovedite de autorităţile române imediat după lovitura de stat vizând democraţia turcă şi Guvernul turc ales, relaţia este puternică.
Însă, aşa cum aţi sugerat, avem dificultăţi cu unele capitale europene, dar şi cu UE în sine.
Modul în care a fost percepută lovitura de stat şi modul în care este percepută organizaţia teroristă a lui Fethullah (Gulen , pe care Turcia îl acuză că s-a aflat în spatele tentativei de puci – n.r.) în unele ţări occidentale a provocat un val de dezamăgire enormă în ţara mea.
Imediat după lovitura de stat – şi de fapt lovitura de stat a fost una dintre cele mai mari, dacă nu cel mai mare atac terorist din istoria naţiunii noastre, pentru că am pierdut 250 de oameni, iar peste 2.000 au fost răniţi – ne-am aşteptat, în special din partea aliaţilor noştri europeni, să dea dovadă de solidaritate cu naţiunea turcă, cu Guvernul legitim al ţării noastre.
Ei nu au făcut acest lucru. (Mesajul – n.r.) a venit atât de târziu şi atât de slab… În plus, au arătat un interes puternic privind viitorul acestor complotişti, ce se va întâmpla cu aceşti complotişti.
Acest lucru a dezamăgit profund, nu numai la nivel oficial, ci şi în rândul opiniei publice. Mulţi oameni au început să se întrebe: “de ce să vrei să faci parte din aceeaşi familie cu oameni care cred că lucrurile ar putea fi diferite în Turcia?”.
Din păcate am auzit multe declaraţii din partea unor figuri proeminente, care au spus că ar fi fost mai bine dacă tentativa de lovitură de stat ar fi avut succes. Acest lucru a provocat îngrijorare în societatea noastră.
În plus, a existat o înăsprire a retoricii în multe capitale, ţinând cont şi de faptul că a fost perioadă electorală. În această perioadă am avut unele evenimente care ne-au dezamăgit profund, chiar ne-au şocat în unele cazuri.
De exemplu, la Viena, protestatarii au lipit un poster imens (cu sloganul "Erdogan, ia-ţi turcii înapoi") pe zidul Ambasadei turce, iar poliţia nu a făcut nimic în această privinţă. În Elveţia, în faţa Parlamentului a fost lipit un poster cu o armă la tâmpla preşedintelui Erdogan, sugerând că ar trebui ucis. În Germania, preşedintele Erdogan a vrut să se adreseze, prin teleconferinţă, nu personal, unei mulţimi strânse paşnic într-o sală. A fost interzis. În aceeaşi zi, lideri PKK au avut o teleconferinţă directă, din munţii din nordul Irakului, cu o mulţime strânsă în Germania.
Când liderii noştri merg în vreo capitală vest-europeană, membri PKK au dreptul să îşi fluture drapelele şi fotografii cu liderul lor condamnat, (Abdullah – n.r.) Ocallan.
Astfel de lucruri au ridicat semne mari de întrebare în rândul opiniei publice. Iar simplul fapt că Fethullah Gulen, principalul vinovat pe care noi îl considerăm în spatele acestei tentative de lovitură de stat, locuieşte încă, liber, în Statele Unite, ridică semne de întrebare în rândul opiniei publice.
Însă, dacă ne uităm la ultimul an, după tentativa de lovitură de stat, am început şi să reparăm relaţiile cu mulţi dintre partenerii noştri. Ieri (luni – n.r.), secretarul de Stat american (Rex – n.r.) Tillerson a fost în Turcia şi a declarat că există o problemă privind scăderea încrederii, iar acum începem să reparăm relaţiile.
Când ne uităm la imaginea de ansamblu, inclusiv la nivelul opiniei publice, considerăm că avem nevoie de mai multă solidaritate din partea aliaţilor şi partenerilor noştri, în condiţiile în care ne luptăm cu mai multe ameninţări în acelaşi timp.
Este vorba despre ameninţarea reprezentată de ISIS. Turcia este singura ţară cu trupe pe teren care luptă împotriva ISIS, în Siria. Iar acum, datorită operaţiunii noastre, a fost creată o zonă sigură de 2.000 de kilometri în nordul Siriei.
În al doilea rând, ne luptăm de mai mult de deceniu împotriva PKK, care este una dintre cele mai cunoscute grupări teroriste din lume şi care este acceptată ca grupare teroristă de aliaţii noştri europeni.
În plus mai avem nişte organizaţii de stânga anarhiste, organizaţii teroriste cu care ne luptăm de asemenea.
Iar acum ne confruntăm şi cu această ameninţare reprezentată de FETO (numele folosit de Turcia pentru organizaţia clericului Fethullah Gulen – n.r.), care este dificil de explicat partenerilor noştri europeni… Cum reprezintă aceasta o ameninţare… Dar cred că vom vorbi despre acest lucru mai târziu.
Deci ne luptăm simultan cu numeroase ameninţări şi, în acelaşi timp încercăm să păstrăm natura democratică a ţării, sistemul economic liber, pentru că Turcia nu este o ţară bogată în petrol sau în resurse energetice, deci trebuie să producem, trebuie să menţinem libertatea economiei, astfel încât comercianţii să poată produce şi vinde aceste bunuri şi să acţioneze liber în ţară. Turismul este un domeniu foarte important în bilanţul nostru economic.
Deci, pentru toate acestea trebuie să ne păstrăm democraţia, trebuie să apărăm şi ordinea publică şi ne străduim să ajungem la un echilibru delicat între securitate şi libertăţi.
În timp ce încercăm să facem acest lucru, confruntându-ne cu ameninţările interne – şi nu am menţionat ameninţările externe, de exemplu Siria, ce se întâmplă în Irak – cred că avem nevoie de mai multă solidaritate din partea aliaţilor noştri europeni.
În mod clar, nu aceasta este situaţia (lipsa de solidaritate – n.r.) pentru fiecare ţară din UE, iar România se numără printre acestea din urmă. Avem o cooperare foarte strânsă cu mai multe ţări, precum Marea Britanie, Polonia, Ungaria, bineînţeles România, Spania, Italia. Toate aceste ţări au dovedit o solidaritate puternică faţă de Turcia şi continuăm să cooperăm cu aceste ţări pentru că pentru noi toţi, atât pentru turci, cât şi pentru partenerii noştri europeni, este clar că această relaţie este mai bună pentru ambele părţi.
Succesul Turciei este vital pentru securitatea, stabilitatea şi bunăstarea europeană. Dacă proiectul turc va eşua, va fi un coşmar pentru noi toţi din regiune.
În urmă cu doi ani am văzut cu toţii cum valul enorm de refugiaţi a zguduit bazele ideii europene în sine. Şi datorită Turciei, datorită faimosului acord privind migranţi, putem vorbi încă despre idealurile UE şi despre viitorul solidarităţii noastre.
Deci da, relaţia a suferit o lovitură grea, din cauza tentativei de lovitură de stat din Turcia şi din cauza reacţiei unei părţi dintre aliaţii europeni, dar este clar că am început să ne refacem relaţiile cu o parte dintre partenerii noştri europeni.
Rep: Din moment ce aţi menţionat dezamăgirea populaţiei faţă de reacţia UE – iar sondajele au arătat că susţinerea pentru aderarea la UE s-a prăbuşit după tentativa de lovitură de stat – ar trebui să ne aşteptăm la un referendum, în viitor, privind aderarea Turciei la UE?
Osman Koray Ertaş: Aderarea UE a fost şi este în continuare obiectivul nostru strategic. Chiar dacă devenim sau nu membri, Turcia este o ţară europeană. Aceasta este o realitate istorică, aceasta este o realitate economică, este o realitate culturală, dintr-un punct de vedere.
Deja sunt patru sau cinci milioane de turci care locuiesc în Europa, jumătate din comerţul nostru este cu Europa, Turcia este o piaţă importantă pentru UE.
Dar, dacă va veni un moment în care Guvernul nostru va considera că este suficient tratamentul care ne-a fost aplicat de mai mult de cinci decenii – nicio altă ţară nu a primit un astfel de tratament din partea UE…
Dacă ni s-ar spune “făceţi-vă temele, deschideţi aceste capitole, închideţi aceste capitole, iar în final puteţi fi un membru cu drepturi depline”, atunci ar fi corect. Ar fi problema noastră. Iar, dacă ţineţi minte, la începutul anilor 2000, Turcia a făcut eforturi enorme pentru a ajunge la standardele europene, în special pentru a îndeplini Criteriile de la Copenhaga (criteriile de eligibilitate ale UE, ce prevăd stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia, statul de drept, drepturile omului şi respectarea şi protejarea minorităţilor; o economie de piaţă funcţională şi capacitatea de a face faţă concurenţei şi forţelor pieţei din cadrul UE; şi abilitatea de a-şi asuma şi de a pune în aplicare în mod eficient obligaţiile asociate calităţii de stat membru, inclusiv obiectivele uniunii politice, economice şi monetare – n.r.).
Pe plan economic, am ajuns deja la nivel de expert şi suntem chiar mai buni decât multe alte ţări UE.
Dar când spui că orice am face, nu putem deveni parte a UE, din motive politice – de exemplu din cauza Ciprului, care este o chestiune politică, nu are nimic de-a face cu criteriile – sau pentru că nu facem parte din spaţiul cultural european, pentru că suntem musulmani, pentru că suntem prea mari, atunci nu este corect.
De exemplu, cea mai vehementă critică pe care o primim din partea UE, în special după tentativa de lovitură de stat, o reprezintă problemele din domeniile democraţiei şi statului de drept.
Dacă Europa are o problemă cu Turcia în aceste domenii, cea mai bună cale de a discuta despre aceasta şi de a merge mai departe este deschiderea capitolelor relevante (de negociere – n.r.), adică 23 şi 24. Şi le cerem liderilor europeni de ani de zile: haideţi să deschidem aceste capitole, haideţi să vedem ce lipseşte din legislaţia noastră sau din practică. Adică să încercăm să rezolvăm problemele în totalitatea lor.
Este o problemă şi de comunicare. Când părţile au început să se atace reciproc, să se învinuiască reciproc, să folosească replici dure una împotriva celeilalte, atunci pierdem şi opinia publică.
În această etapă, după cum am spus, UE este încă un obiectiv strategic pentru noi. Există un plan de acţiuni scurt, pentru un an, convenit în timpul vizitei preşedintelui Erdogan la Bruxelles, de acum două luni, şi vom continua să ne facem partea şi vom aştepta şi din partea UE să îşi facă partea.
Dar dacă va veni timpul când vor fi ridicate semne de întrebare, aceasta este o chestiune foarte serioasă, care va fi supusă la referendum. Însă nu se discută despre un referendum acum în societate.
Rep: Dar ne putem aştepta la alte referendumuri, de exemplu privind pedeapsa cu moartea?
Osman Koray Ertaş: Pedeapsa cu moartea a fost o chestiune foarte fierbinte anul trecut. Oricând am fost întrebaţi de presă sau de colegi din alte misiuni diplomatice, am spus acelaşi lucru: este numai la nivel de discuţie în Turcia.
După lovitura de stat militară, oamenii au fost atât de frustraţi, atât de furioşi pe pucişti, pentru pierderea acestor 250 de vieţi, iar de fiecare dată când liderii noştri merg în faţa publicului, la mitinguri, primesc această cerere populară de reintroducere a pedepsei cu moartea.
În mod clar, ca lider ales, trebuie să asculţi aceste apeluri, nu le poţi ignora. Însă nu există pregătiri concrete, nici măcar în Parlament, de reintroducere a pedepsei capitale.
Turcia face parte din aproape toate convenţiile europene care abolesc pedeapsa cu moartea, inclusiv în perioade de război. Aceasta este o convenţie extremă, dar noi am aprobat-o. Iar noi suntem conştienţi de obligaţiile noastre internaţionale.
Bineînţeles, acest lucru se discută liber în societate, sunt oameni care sunt în favoarea pedepsei cu moartea, alţii sunt împotrivă, chiar şi în Guvern, unii miniştri sunt pentru, alţi miniştri sunt împotrivă. Deci există o dezbatere publică.
Dacă va veni momentul să fie reintrodusă, ţinând cont de structura actualului Parlament, va trebui să fie un referendum, pentru că două dintre partidele importante sunt împotrivă, iar dacă acestea sunt împotrivă, nu poate fi modificată Constituţia, chiar dacă Guvernul ar vrea acest lucru, deci s-ar ajunge automat la referendum.
Dar, după cum am spus, în această etapă nu se vorbeşte despre reintroducerea pedepsei cu moartea în ţara noastră.
Rep: În ceea ce priveşte reforma Constituţiei turce, care a fost supusă la referendum în luna aprilie, schimbările au fost criticate atât de Uniunea Europeană, cât şi de Comisia de la Veneţia. Parlamentul European chiar a recomandat suspendarea negocierilor de aderare a Turciei la UE. Credeţi că relaţiile dintre Turcia şi UE vor fi şi mai tensionate după implementarea modificărilor?
Osman Koray Ertaş: Aţi subliniat un aspect foarte important. Există un fapt foarte clar, care nu este prea bine cunoscut în afara Turciei: faptul că majoritatea acestor schimbări vor deveni valabile când următorul preşedinte va fi ales, în 2019.
Deci oamenii l-au acuzat, după cum ştiţi, pe preşedintele Erdogan pentru că a introdus aceste schimbări pentru el. Acest lucru nu este corect, pentru că modificările vor fi făcute în 2019, după ce preşedintele, indiferent cine va fi acesta, va fi desemnat printr-un vot popular. De aceea avem în prezent, în continuare, un premier, un Guvern separat de preşedinte.
Numai câteva modificări au fost introduse deja, aproximativ trei dintre ele, restul vor fi introduse mai târziu.
De asemenea, am avut dificultăţi în a explica ce aduc aceste modificări în Turcia. Există unele modificări care cresc responsabilitatea judiciară a preşedintelui. Înainte de reformarea Constituţiei, în Constituţia precedentă, preşedintele avea imunitate în faţa a aproape toate acuzaţiile. Nu putea fi judecat decât pentru trădare, cu o majoritate enormă, o majoritate calificată din partea Parlamentului. Acum poate fi judecat pentru orice infracţiuni prevăzute în Codul Penal şi cu o majoritate calificată mai mică în Parlament. Deci aceasta este o modificare majoră.
În mod clar, a fost o discuţie foarte aprinsă în Turcia. Tabăra “nu” a fost puternică, tabăra “da” a fost puternică, dezbaterea a fost foarte intensă, şi, după cum ţineţi minte, rezultatul a fost foarte strâns. Însă rata de participare a fost mare – 85% dintre alegători s-au prezentat la urne – ceea ce demonstrează puterea democraţiei. Iar, în final, majoritatea oamenilor au votat în favoarea (modificării Constituţiei – n.r.).
Această (reformă – n.r.) nu va schimba în nici un fel angajamentul Turciei, în privinţa drepturilor omului şi statului de drept, faţă de organizaţiile internaţionale, angajamentele noastre internaţionale. Aceasta nu este o schimbare a regimului. Baza Republicii Turce este păstrată în Constituţie. Aceasta afirmă că Turcia este un stat laic, democratic, social, guvernat de statul de drept. Acest lucru nu se schimbă.
Încercăm doar să îndreptăm o dualitate din actuala Constituţie. Pentru că actuala Constituţie a fost adoptată în 1982, de regimul militar, şi cel puţin o treime din Constituţie s-a schimbat, deci a devenit o “amestecătură” în ultimii ani.
În urmă cu trei ani, când Constituţia a permis ca preşedintele să fie ales prin vot popular, a apărut o problemă de dualitate: aveam un premier puternic şi un preşedinte puternic, care încerca să decidă în aceleaşi chestiuni.
Tabăra “da” a încercat să elimine sau să clarifice această dualitate în Executiv, nu au atins celelalte două puteri – justiţia şi Parlamentul.
Vom vedea cum vor fi adoptate şi implementate aceste modificări. Acum Parlamentul nostru va începe să adopte legi noi, în baza modificării Constituţiei, şi, după cum am spus, avem doi ani, sau mai mult de doi ani, până când vor fi implementate în totalitate aceste schimbări.
Bineînţeles că am luat notă de declaraţiile şi rapoartele organizaţiilor europene, dar, după cum am spus, reforma nu va schimba angajamentul nostru în sectorul democratic, din contră, credem că va consolida atributele democratice ale Turciei, deoarece se concentrează numai pe puterea executivă.
Rep: Deci credeţi că este vorba de o lipsă de comunicare sau de rea-voinţă?
Osman Koray Ertaş: Este o lipsă de comunicare, din păcate. Dar şi tendinţele populiste fac lucrurile foarte dificile. Oricând sunt alegeri în propria ţară, pentru a câştiga alegerile, recurgi la tactici populiste. Şi, din păcate, în ultima perioadă, din cauza problemei teroriste, din cauza problemei refugiaţilor şi a altor chestiuni, islamofobia este în creştere. Deci în unele capitale, poziţia anti-turcă a deveni un subiect popular în campanii, pentru că nu costă nimic personajul politic care adoptă o retorică anti-Turcia, însă are de câştigat de pe urma acestui lucru, din păcate, în unele ţări vest-europene.
Iar dacă discursul se înăspreşte într-o parte, duce la o înăsprire a discursului şi în cealaltă parte şi devine o spirală violentă, din punct de vedere al retoricii, ceea ce duce la o comunicare greşită.
Rep: Speraţi că România va fi o voce în favoare Ankarei la Bruxelles sau în capitalele statelor europene?
Osman Koray Ertaş: România a fost întotdeauna un susţinător ferm al cauzei Turciei în UE şi România acţionează nu numai cu bună-voinţă, ci şi cu o judecată corectă, pentru că înţelege cum este importantă Turcia pentru întreaga idee europeană, pentru securitatea continentului, pentru binele întregii regiuni.
Poate că nu aţi aştepta acest lucru din partea unei ţări de departe, din vest, sau din dimensiunea nordică a continentului, dar pentru noi, în condiţiile în care împărtăşim aceleaşi provocări geografice, ţările din regiune apreciază mai mult importanţa Turciei decât cele aflate în părţi opuse ale continentului.
Deci suntem foarte fericiţi cu poziţia României privind aderarea Turciei la UE şi, după cum am spus, România nu este singura, sunt aproximativ 10 ţări care acţionează împreună în privinţa Turciei şi care vorbesc raţional, fără a face Turcia un subiect de dezbatere internă, spre deosebire de alte ţări europene, unde Turcia devine, din păcate, cumva o victimă pentru motive populiste.
Rep: Majoritatea turcilor din România au votat împotriva modificării Constituţiei, spre deosebire de turcii din majoritatea ţărilor europene. Care credeţi că sunt factorii care au dus la acest lucru?
Osman Koray Ertaş: Nu ştiu, nu ştiu. În unele ţări europene votul “nu” a fost majoritar. Dacă nu mă înşel, în Marea Britanie, de exemplu, şi au mai fost şi altele. Deci acest lucru nu face decât să demonstreze libertatea şi vitalitatea democraţiei. Nu pot face aprecieri sociale de ce au făcut acest lucru, noi doar le respectăm alegerea.
Rep: În ceea ce priveşte migranţii, acordul UE-Turcia este foarte important pentru că a contribuit la limitarea afluxului. Dar Turcia a avertizat, în repetate rânduri, în ultimul an că este posibil să se retragă din acord, dacă Bruxelles-ul nu îşi onorează angajamentele. Credeţi că aceasta este o posibilitate şi cum ar putea fi evitată?
Osman Koray Ertaş: În primul rând, această criză a refugiaţilor se află pe umerii Turciei de peste cinci ani. Iar acordul privind refugiaţii datează de peste un an. Chiar dacă Europa nu oferă nici un ajutor sau contribuţie Turciei, noi am purta această povară. Şi nici nu ar trebui să îi spun povară, pentru că este şi o misiune umanitară.
Până în prezent am cheltuit aproximativ 25 de miliarde de dolari, atât din fonduri publice, cât şi private, pentru a face faţă crizei refugiaţilor. Numărul copiilor sirieni care s-au născut în Turcia este de aproximativ 200.000. Vă daţi seama? 200.000 de copii născuţi în Turcia.
Deci considerăm că este nedrept ca oamenii să acuze Turcia că foloseşte acest lucru pentru a obţine bani sau pentru a negocia, pentru a obţine beneficii din partea UE.
Chiar dacă, aşa cum am spus, angajamentul din partea Europei ar fi zero, am desfăşura această misiune umanitară până la capăt.
În urmă cu doi ani, când un milion de oameni au mers în capitalele europene, în special în cea a Germaniei, a fost dorinţa ambelor părţi să se aşeze la masa de discuţii şi să spună “haide să încheiem un acord pentru a opri acest aflux”, pentru că erau puse în pericol vieţi omeneşti, din cauza traficanţilor de persoane.
În pofida eforturilor noastre şi costurilor noastre enorme – cu Paza de Coastă şi cei care se ocupă de securitate – nu am putut evita acest lucru.
Deci, prin acest acord, am spus că oricine merge în insulele elene, ilegal, va fi luat înapoi de Turcia, după procedurile adecvate în partea greacă.
Deci, după ce am semnat acest acord, psihologic, totul a fost oprit. Practic, am salvat securitatea, bună-starea şi solidaritatea din Europa. Amintiţi-vă ce s-a întâmplat în urmă cu un an în capitalele europene. Oamenii vorbeau chiar despre dezmembrarea Schengen, oamenii începuseră să se acuze reciproc, capitalele sau ţările construiau garduri. Deci bazele ideii europene se fisurau. Turcia şi capacitatea instituţională a Turciei au salvat, de fapt, UE de la eşec.
Când am încheiat acest acord, Turcia a decis să preia această povară enormă – puteţi să vă imaginaţi, să spui că indiferent cine merge acolo, eu voi veni şi îl voi lua înapoi. Cine mai face acest lucru în Europa? Nimeni. Chiar şi cu cotele este o discuţie enormă şi nu progresează. Pentru unele ţări, câteva mii de refugiaţi sirieni sunt percepuţi ca o ameninţare, iar în unele ţări zguduie Guvernul, din punct de vedere politic, vreau să spun.
Deci Turcia a oferit un cec în alb şi şi-a asumat un risc. Iar riscul nu este numai economic, ci şi din punct de vedere al securităţii – amintiţi-vă că unele atacuri ISIS, atacuri ale PKK, au pornit din nordul Siriei.
În schimb, partea europeană ne-a făcut trei promisiuni: una a fost un ajutor (financiar – n.r.) de trei plus trei miliarde (de euro – n.r.), a doua a fost liberalizarea vizelor, iar a treia a fost accelerarea procesului de aderare.
A treia nu s-a întâmplat, în mod clar, suntem într-un impas. În cazul primei, din şase miliarde, suntem la mai puţin de un miliard. Iar în privinţa liberalizării vizelor, am îndeplinit toate criteriile în timp foarte scurt, am rămas numai cu criteriul legii privind terorismul, iar totul a fost, din nou, oprit.
Unii lideri europeni cred că numai opinia lor publică este importantă sau că numai ei merg la urne. Nu, şi Turcia este o democraţie, iar liderii noştri merg de asemenea la urne. Tocmai am avut un referendum.
Deci când oamenii văd toţi aceşti refugiaţi sirieni pe străzi, în cartierele lor, la locurile lor de muncă, îşi spun: “A fost un acord, deci ce se întâmplă acum? De ce nu îşi primeşte şi Turcia partea, pentru că au existat angajamente. Turcia îşi onorează angajamentul, iar ei (europenii – n.r.) nu îşi onorează angajamentul.
De aceea au existat astfel de declaraţii, ca cele pe care le-aţi menţionat: „Dacă nu vă onoraţi partea, atunci noi vom revizui angajamentul”. Este simplu.
Dar chiar şi dacă UE nu îşi face partea, noi vom continua misiunea umanitară. Sunt peste trei milioane de oaspeţi sirieni în ţara noastră. Iar numai 10% dintre ei locuiesc în adăposturi, restul circulă liber în toată Turcia.
Rep: Deci spuneţi că, chiar dacă Turcia s-ar retrage din acord, ar prelua în continuare refugiaţi?
Osman Koray Ertaş: Nu.
Rep: Dar ar avea în continuare grijă de migranţii care se află deja acolo?
Osman Koray Ertaş: Da, bineînţeles.
Rep: Ce consecinţe credeţi că ar avea pentru România retragerea Turciei din acord?
Osman Koray Ertaş: Din fericire, din câte văd eu, din afară, România nu este o ţară-ţintă pentru fluxul de refugiaţi. Deci nu cred ar fi afectată dramatic. Dar totul este relativ. Uneori, 1.000 de oameni este mult pentru o ţară, din punctul de vedere al opiniei publice. Deci, comparativ, va afecta mai mult ţările vest-europene, cele afectate şi înainte, precum Germania sau Suedia, de exemplu.
PROIECTUL MARII MOSCHEI DE LA BUCUREŞTI
Rep: Vreau să vă întreb şi despre proiectul Marii Moschei de la Bucureşti şi despre cel al capelei româneşti la Istanbul. Ce îmi puteţi spune despre stadiul în care se află aceste proiecte?
Osman Koray Ertaş: Acest proiect (al Marii Moschei – n.r.) a câştigat popularitate în ultimii doi ani, dar, după cum ştiţi, acesta este un proiect despre care se vorbeşte, pe principiul reciprocităţii, de aproximativ 10 ani. Din 2007 până în prezent, s-a discutat în numeroase ocazii.
Iar chestiunea cimitirului musulman, aceasta a fost discutată de mai multe de 10, de aproximativ 15 ani.
Din păcate, în ultimii doi ani, am constatat că chestiunea acestui proiect a scăpat de sub control şi a devenit un material pentru extremişti, pe care îl folosesc atât împotriva musulmanilor cât şi împotriva Turciei.
Deci suntem foarte îngrijoraţi de accentuarea islamofobiei în aceste cercuri restrânse.
Dar suntem şi foarte fericiţi că majoritatea românilor şi liderii din poziţiile de responsabilitate se distanţează de această retorică islamofobă.
În primul rând, vreau să subliniez că Turcia nu are o obsesie din a construi o moschee la Bucureşti. A fost o chestiune veche şi nu numai în România, ci şi în alte părţi ale lumii. Dacă Guvernele sau comunităţile locale cereau ajutor sau susţinere pentru construcţia de moschei, Turcia o făcea, este simplu.
În 2000, de exemplu, Diyanet (autoritatea religioasă turcă – n.r.) a construit o moschee la Tokyo, la cererea comunităţii tătare din Tokyo. Iar de aproximativ 20 de ani, această moschee funcţionează acolo ca sursă de inspiraţie, ca sursă de toleranţă, ca sursă de moderaţie, mai important, pentru musulmanii din Japonia.
Multe proiecte similare au fost încheiate sau sunt în curs în multe părţi ale lumii, din Filipine până în Statele Unite, din Rusia până în Albania, de exemplu. În Germania, de exemplu. Se întâmplă în multe ţări.
Dacă vedem că acest proiect pentru moschee în România este abuzat şi aprinde sentimente antiturce şi islamofobe în societate, ne oprim şi facem câţiva paşi în spate.
Luna trecută au fost declaraţii potrivit cărora Turcia acţionează în secret, că nu informează Muftiatul sau că nu informează opinia publică română. Este fals. Credem că în spate se află activişti anti-Turcia, ]n special membri FETO.
Nici măcar nu am cerut PUZ, cedând în privinţa proiectului.
De fapt, când spun “noi”, nu o va face Guvernul turc, ci Muftiatul. Noi doar ajutăm Muftiatul în privinţa autorităţilor române de resort.
Deci ştirea că lucrărilor vor începe în 2017 şi că Turcia acţionează clandestin este complet greşită. Nu s-a convenit nimic nici în privinţa stilului arhitectural sau al mărimii moscheii.
Noi suntem o ţară responsabilă şi ne apreciem Parteneriatul Strategic şi nu am permite nimic care să pună în umbră această relaţie, nici măcar acest proiect.
Deci vom lucra sârguincios cu autorităţile române de resort. Dacă există dorinţă din partea lor, suntem şi noi dornici să ajutăm. Dacă nu există dorinţă, în mod clar, nu putem impune nimic.
Aţi întrebat şi despre capelă. După cum am spus, această chestiune a fost discutată pe baze de reciprocitate şi am lucrat la găsirea unor terenuri în Istanbul pentru a fi folosite de autoritatea română de resort, să spunem aşa, pentru a nu-i da numele, pentru a construi un spaţiu de cazare şi o capelă.
Există numeroase campanii de dezinformare în presă potrivit cărora Turcia nu permite construcţia de biserici în Istanbul, ceea ce reprezintă încă o informaţie falsă. De exemplu statul a decis să construiască o biserică (ortodoxă – n.r.) pentru comunitatea siriacă din Istanbul.
Dar cum lucrurile sunt îngheţate aici, lucrurile sunt îngheţate şi acolo. Deci, în această etapă, nu se mişcă nimic la proiect. Şi, după cum am spus, important pentru noi este Parteneriatul nostru Strategic şi binele musulmanilor din România. De aceea, nu vrem ca această chestiune să apară atât de mult pe agenda publică.
FETO ÎN ROMÂNIA
Rep: În privinţa mişcării FETO, este activă în România, din punctul dumneavoastră de vedere?
Osman Koray Ertaş: De fapt, FETO este activă în multe zone ale lumii. Activează în peste 150 de ţări. Iar FETO în sine este un exemplu perfect de radicalizare pe baza cultului personalităţii. Deci Fethullah Gulen este, pentru aceşti oameni, un Mesia, este clar acest lucru. Aceşti oameni îşi spun “generaţia de aur”, “cea îndelung aşteptată”, iar el (Gulen – n.r.) este considerat “Mesia cel îndelung aşteptat”. Deci orice le spune Gulen, este un ordin pentru aceşti oameni. Activează peste tot, cu diferite nume şi structuri.
Rep: Aţi discutat cu autorităţile române despre acest dosar?
Osman Koray Ertaş: Bineînţeles că am discutat cu omologii noştri din toate ţările despre pericolul Organizaţiei Teroriste Fethullah (FETO – n.r.), inclusiv pentru interesele lor naţionale de securitate. Noi am plătit destul de scump pe 15 iulie.
De asemenea, aş vrea să subliniez un fapt. Această grupare a fost identificată drept o ameninţare la adresa securităţii naţionale înainte de lovitura de stat. Deci nu a fost vorba că a fost o lovitură de stat şi după aceea această grupare a devenit rea. Nu. Erau deja dosare în curs privind această organizaţie şi, chiar înainte de lovitura de stat, Consiliul nostru Naţional pentru Securitate, similar CSAT de aici, a declarat această grupare o ameninţare la adresa securităţii naţionale.
Continuăm să avertizăm autorităţile relevante în legătură cu pericolul reprezentat de această grupare.
Rep: Turcia este mulţumită cu ceea ce a făcut România în acest dosar?
Osman Koray Ertaş: Ca parteneri strategici, avem un dialog strâns la toate nivelele, la numeroase nivele instituţionale. Deci vom continua dialogul nostru strâns, nu numai la nivel politic, ci şi la nivel instituţional şi încercăm să explicăm pericolul pe care îl reprezintă această grupare şi aici, pentru că este o organizaţie de generaţie nouă, o grupare teroristă de generaţie nouă.
Ca jurnalist de investigaţii, dacă daţi o căutare pe Google sau pe YouTube, veţi vedea cât de clandestină este gruparea. Gulen însuşi, de exemplu – care, apropo, un simplu absolvent de scoala primara, dar urmează o ideologie islamică pervertită – le-a cerut adepţilor săi să se mişte prin arterele sistemului - sistemului de stat, vreau să spun – fără ca cineva să le observe existenţa şi să ajungă în toate centrele de putere. Deci asta au făcut mulţi ani în Turcia, peste două decenii, şi, din păcate, am văzut că au avut succes, din cauza tentativei de lovitură de stat. Deci împărtăşim aceste informaţii cu partenerii noştri de aici.
Rep: Şi cum vă raportaţi dumneavoastră, ca Ambasador al Turciei, la Fundaţia din România?
Osman Koray Ertaş: În mod clar, nu avem nicio relaţie cu ei. Acţionează ca un centru de putere care încearcă să defăimeze Turcia, pe liderii ei, orice are legătură cu Turcia este defăimat de această grupare. Investesc un efort enorm pentru a-şi denigra ţara, naţiunea, în state străine. Deci, în mod clar, nu pot sau nu vreau să am nimic de-a face cu această grupare.
Rep: Aţi servit ca Ambasador al Turciei în România timp de aproape trei ani. Vă place ţara noastră?
Osman Koray Ertaş: Vorbind din punct de vedere personal, este o ţară foarte frumoasă. Dar profesional, este un post care aduce mari satisfacţii pentru orice diplomat turc, pentru că atunci când serveşti la Bucureşti, ai de-a face cu chestiuni legate de NATO, cu chestiuni legate de UE, cu chestiuni comerciale, cu numeroase portofolii culturale, ai chestiuni legate de comunitate –ştiţi există o comunitate puternică turco-tătară, majoritatea în regiunea Dobrogea. Toate aceste lucruri umplu agenda, dar este plină în sens pozitiv, spre deosebire de alte capitale. Ştiţi, aşa este viaţa. Unii diplomaţi lucrează numai cu probleme şi la rezolvarea lor. Aici, slavă Domnului, lucrăm, în majoritatea timpului, la chestiuni pozitive, concrete. Şi sunt atât de fericit că putem vedea rezultate concrete.
Am putut vedea intensificarea comerţului, am văzut numeroase companii care investesc aici, proiecte comune, activităţi culturale comune şi se simte încrederea între comandanţii noştri, între diplomaţii noştri, între liderii noştri sau între tehnocraţi la toate nivelurile. Deci a fost, din multe puncte de vedere, un post plin de satisfacţii pentru mine.
Rep: Ce aţi vizitat până acum în România? Şi ce v-a impresionat cel mai mult?
Osman Koray Ertaş: Ca turist, am vizitat foarte puţine locuri, pentru că nu am avut timp. Însă, în cadrul atribuţiilor de serviciu, în special pentru deschiderea companiilor sau pentru investiţii, am vizitat mai ales partea de sud a ţării, dar şi Cluj, am fost acolo de câteva ori. Nu am mers la Timişoara sau Iaşi, va trebui să merg şi acolo.
Natura deschisă şi tolerantă a poporului român m-a impresionat mult. Sunt foarte fericit că mi-am făcut şi mulţi prieteni români în această perioadă de trei ani. Acesta este unul dintre darurile de bază pe care le-a primit acest popor – toleranţa şi natura deschisă.
Rep: Ce-aţi vrea să vizitaţi în viitor? Aţi spus Timişoara…
Osman Koray Ertaş: Da, Timişoara şi Iaşi. Aş vrea să merg din nou pe Transfăgărăşean. Am mers o dată. Este spectaculos. Am auzit că şi Transalpina este foarte frumoasă, deci aş vrea să merg şi acolo. Întreaga regiune Transilvania este foarte atrăgătoare. Dar ar trebui să merg şi în Moldova, să văd Iaşiul şi împrejurimile. Am auzit multe lucruri frumoase despre bisericile vechi din acea regiune, Suceava şi Bucovina.
Rep: Aţi spus că vă place cel mai mult natura deschisă a poporului român, dar ce vă place cel mai puţin la poporul român?
Osman Koray Ertaş: Nimic. Sincer, nimic pe acest front.
De fapt, la fel ca mulţi turci de aici, mă simt acasă în România. Nu este o declaraţie retorică. Poate fi din motive psihologice, pentru că este atât de aproape de Istanbul, vreau să spun de Turcia. Poate şi din motive culturale. Dar fiecare dintre noi, din diferite medii mai puţin educaţi, educaţi, diplomaţi ca mine – ne simţim ca şi cum am fi în Turcia, acasă.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
