Esmail Qaani, noul comandant al Forţei Al-Qods desemnat în locul lui Qassem Soleimani, are o îndelungată carieră de membru al Gardienilor Revoluţiei şi pare croit să asigure continuitatea, însă fără charisma predecesorului său, eliminat de americani, potrivit unor elemente adunate de AFP.
”După martiriul gloriosului general Qassem Soleimani, îl numesc pe generalul de brigadă Esmail Qaani comandant al Forţei Al-Qods” a Gardienilor Revoluţiei, anunţa încă de vineri ayatollahul Ali Khamenei.
Qaani a fost anterior comandantul adjunct al Forţei Al-Qods, însărcinată cu operaţiunile externe ale Iranului. Ayatollahul Khamenei l-a prezentat ca pe ”unul dintre comandanţii cei mai decoraţi” din rândul Gardienilor Revoluţiei, armata ideologică iraniană, după Războiul dintre Iran şi Irak (1980-1988).
Soleimani a devenit de câţiva ani o figură familiară observatorilor, însă Qaani este mai puţin cunoscut.
Originar don provincia Khorasan, în nord-estul ţării, Esmail Qaani s-ar fi născut în 1957.
Potrivit unor elemente prezentate de către cercetătorul Ali Alfoneh într-o notă a Arab Gulf States Institute de la Washington, Qaani a intrat în rândul Gardienilor Revoluţiei (IRCG) la puţin timp după instaurarea Republicii islamice în 1979, undeva între 1979 şi începutul lui 1980.
Cariera sa l-a condus în Kurdistanul iranian, să lupte împotriva separatiştilor kurzi şi a participat la lupte în Războiul Iran-Irak, în timpul căruia s-a împrietenit cu Soleimani.
”Suntem fraţi de arme, iar războiul ne-a făcut prieteni”, declara el despre acesta într-un interviu în 2015, citat de Alfoneh.
El a fost numit ulterior, în 1987, la conducerea Corpului Ansar, care operează în Afganistan şi Pakistan, ceea ce a marcat intrarea sa în Forţa Al-Qods, însărcinată cu operaţiuni externe.
”Atunci când Soleimani a fost desemnat la conducerea Forţei Al-Qods, undeva între 10 septembrie 1997 şi 21 martie 1998, el l-a desemnat pe Qaani drept adjunctul său”, apreciază Alfoneh, adăugând că şeful se ocupa de frontul de vest - Siria, Irak, Yemen, Liban -, iar adjunctul de frontul de est.
Însă, ”în partea de est, Iranul face diplomaţie, nu face război”, relevă Thomas Flichy de La Neuville, un profesor de Istoria Civilizaţiilor Orientale la Rennes School of business şi cercetător asociat la Oxford.
"Soleimani apare rapid ca un lider charismatic (...), (iar) Qaani pare mai cantonat în sarcinii cotidiene administrative şi birocratice”, potrivit lui Alfoneh.
PERPETUAREA MOŞTENIRII
Una dintre diferenţele-cheie, potrivit cercetătorilor intervievaţi de AFP, constă în faptul că "Qaani nu are charisma lui Soleimani şi nici înţelegerea sa a Levantului”, relevă Annalisa Perteghella, o cercetătoare la Institutul italian ISPI.
"Soleimani era un magnetizator, cu o mare putere de persuasiune, o mare putere psihologică, era cam ca Murat în Rusia (mareşal al Imperiului napoleonian ale cărui acţiuni pe câmpul de luptă erau adesea decisive). Există o situaţie dificilă, este trimis Murat cu trei cavaleri şi cu forţa sa de persuaisiune reuşeşte să magnetizeze trupele” şi să răstoarne situaţia, explică Flichy de La Neuville.
Cu toate acestea, succesiunea sa nu este o sarcină imposibilă. Soleimani ”este întru totul înlocuibil (...). Iranul este organizat să-şi gestioneze operaţiunile de influenţare independent de personalităţi”, apreciază François Heisbourg, un expert de la Fundaţia pentru Cercetare Strategică (FRS).
Profilul lui Qaani pare să-l predestineze la perpetuarea moştenirii predecesorului său, cu atât mai mult cu cât ”ordinele Forţei Al-Qods rămân exact aceleaşi ca în timpul conducerii martirului Soleimani”, potrivit liderului suprem.
”Pe termen scurt şi mediu va fi continuitate”, apreciază Perteghella, care consideră că ”ar putea avea loc schimbări pe termen mai lung, dar vom rămâne pe un teren cunoscut”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
