Libanezii păreau hotărâţi marţi să nu-şi slăbească protestele, în a şasea zi de manifestaţii împotriva clasei politice, după ce anunţarea unor reforme economice de urgenţă luni nu i-a convins, după ani de lipsă de acţiune a puterii, relatează AFP.
Marţi, ca şi cum anunţarea reformelor nu ar fi fost făcută, baraje au fost ridicate pe mai multe artere în centrul Beirutului, iar îndemnuri la noi adunări în principalele oraşe agită reţelele de socializare.
Băncile erau închise, prelungind paralizia ţării, iar o mică ”armată” de voluntari făcea curăţenie în centrul Beirutului, înaintea manifestaţiei următoare.
”Aceste manifestaţii sunt şansa poporului. Am fi nebuni să lăsăm o şansă Guvernului. Cum să-i mai dăm încă una, când ei au avut 30 de ani să acţioneze?”, întreba un bărbat în vârstă, intervievat de o televiziune locală din oraşul Tir, cu populaţie majoritar şiită, în sud.
Ca la sfârşitul Războiului Civil din 1990, infrastructura ţării este în decădere, iar libanezii se confruntă zilnic cu întreruperi ale apei şi electricităţii.
”PUTEREA SE ÎNCĂPĂŢÂNEAZĂ”
Mulţimea a primit cu scepticism amestecat cu furie, luni, anunţurile premierului Saad Hariri care se voiau, cu toate acestea, spectaculoase: măsuri împotriva corupţiei, promisiunea de nu mai impune noi impozite, un program de privatizare în lupta împotriva proastei gestionări a serviciilor publice de salubritate, ajutoare pentru defavorizaţi, între altele.
Însă imediat ce Hariri şi-a terminat discursul, sloganuri-far ale contestării au răsunat şi mai puternic, mai ales cel care reclamă plecarea imediată a întregii clasei politice. ”Toţi înseamnă toţi!”.
”Puterea se încăpăţânează”, titra marţi ziarul Al-Ahkbar, care a publicat pe prima pagină o fotografie în care apare o manifestantă mascată cu un steag libanez care face semnul victoriei ”V”. ”Hariri îşi impune planul, strada rămâne mobilizată”, rezuma cotidianul francofon L'Orient Le Jour..
”După primele reacţii, pare că strada n-a muşcat momeala”, declară pentru AFP universitarul şi cercetătorul în ştiinţe politice Karim el-Mufti.
În opinia sa, ar fi fost necesare ”măsuri mult mai radicale” faţă de anunţurile economice de urgenţă, pentru a-i convinge pe libanezi, care reclamă ”o adevărată împărţire a poverii în perioada de criză” şi o reaşezare profundă a sistemului.
Heiko Wimmen, un analist de la ONG-ul International Crisis Group, este de aceeaşi părere. ”Este vorba despre măsuri tehnice care pot îmbunătăţi situaţia bugetară a ţării, dar care nu sunt la înălţimea provocării reprezentate de manifestanţi”.
ÎNCLEŞTARE
Furia a luat clasa politică prin surprindere, declanşată de impunerea joi a unei noi taxe apelurilor telefonice efectuate prin mesageria WhatsApp.
Anularea rapidă a acesteia nu a împiedicat furia să crească şi - un fapt excepţional - mobilizarea împotriva clasei conducătoare a cuprins întreaga ţară, inclusiv fiefurile Hezbollahului proiranian, care ignorau până acum acest tip de contestare.
Conştient de amploarea contestării, Hariri a încercat luni să-i potolească pe manifestanţi, dându-le asigurări că planul său nu este o ”târguială” menită să oprească această contestare.
”Aceste decizii nu au fost luate pentru a vă cere să încetaţi să vă exprimaţi furia”, le-a spus el.
Sfârşitul contestării părea marţi mai incert ca niciodată.
Karim el-Mufti consideră că o ”încleştare” are loc între stradă şi putere. ”Opinia publică s-a invitat la masa celor mari şi are intenţia să rămâne”, apreciază el.
Însă, apreciază el, contestarea duce o lipsă acută, în acest stadiu, de figuri capabile să o reprezinte pentru a discuta o alternativă politică.
”Dacă Guvernul, Parlamentul, preşedintele nu reprezintă strada, care este alternativa?”, se întreabă el, adăugând că ”vidul nu este o opţiune”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
