Noul rege al Angliei, Charles al III-lea, urmează să moştenească cea mai mare parte a averii personale a mamei sale defuncte, regina Elizabeth a II-a, fără să plătească impozite.
Dincolo de fastul, aurul şi onorurile despărţirii de Elizabeth a II-a, transferurile financiare, mult mai discrete, permit dinastiei să păstreze tezaurul familiei.
Cea mai mare parte a averii personale a reginei defuncte, estimată la 425 de milioane de euro, care revine fiului mai mare al acesteia, Charles al III-lea nu este supusă taxelor de succesiune, deoarece transferurile de la suveran la suveran nu sunt impozutate.
Aceste sume constau în bunuri private ale Coroanei, şi anume Castelurile Balmoral şi Sandringham - evaluate la 150 de milioane de euro -, o colecţie remarcabilă de timbre începând din vremea regelui George al V-lea - evaluată la 100 de milioane de euro -, bijuterii inestimabile tranmise de regina Mary şi Queen Mum, mama lui Elizabeth a II-a deţinea o colecţie de ouă Fabergé, tablouri ale unor maeştri, cai pursânge şi un portofoliu bursier foarte opac, arătat cu degetul în scandalul Paradise Papers, în 2017, când s-a dezvăluit că gestionarii averii regale au ascuns o parte a averii în Insulele Caïmans şi în Bermude.
Există, de asemenea, un patrimoniu naţional inalienabil - Palatele Buckingham şi Windsor, bijuteriile coroanei, opere de artă de care suveranii se bucură, fără să le aparţină cu titlu privat.
În afară de aceste averi, Elizabeth a II-a deţinea ca fonduri proprii profiturile ducatului de Lancaster, care include sute de bunuri imobile, proprietăţi comerciale şi mii de hectare de terenuri agricole.
Toate acestea i-au adus aproximativ 28 de milioane de euro anul trecut, ceea ce i-a permis lui Elizabeth a II-a să-şi întreţină castele, să ofere sume de bani la sfârşitul lunii rudelor şi să acopere cheltuieli oficiale neacoperite de alocaţia anuală de la stat - faimosul Sovereign Grant.
Acest ajutor oficial, care-i permite monarhului să-şi asigure stilul de viaţă, este finanţat din profitul patrimoniului istoric al Coroanei britanice, gestionat în mod direct de stat şi care include un uriaş parc financiar şi imobiliar.
Dispoziţiile date de către Elizabeth a II-a cu privire la moştenirea sa nu pot fi cunoscute.
Însă ducatul de Lancaster revine de drept noului suveran, fiul său mai mare Charles al III-lea, care dispune de el după cum pofteşte. El îşi cedează ducatul de Cornwall, al cărui profit este estimat la 26 de milioane de euro, fiului său mai mare, William, care a devenit noul prinţ de Walles.
Majoritatea patrimoniului privat - castele, timbre, bijuterii, acţiuni - ar urma să-i revină lui Charles, însă Elizabeth probabil că le-a lăsat câteva milioane şi celorlalţi trei copii ai săi, Anne, Edward şi Andrew - care se confruntă cu probleme financiare grave.
Ei nu sunt moştenitori ai tronului, iar astfel plătesc taxe de succesiune.
Cum Casa Windsor a obţinut ordonanţe de la Înalta Curte pentru ca dispoziţiile testamentare să rămână confidenţiale după decesul rudelor lor, probabil că nu se va afla nimic despre aceste transferuri.
Această practică este denunţată de cotidianul The Guardian, care scrie că familia regală ar trebui, la fel ca toată lumea, să dea dovadă de transparenţă, pentru a evita orice fraudă.
Însă Casa Windsor probabil că nu va schimba această tradiţie, care le-a permis să păstreze secretul transferurile moşternirilor, evaluate la 200 de milioane de lire sterline de aproximativ un secol.
Charles al III-lea şi-a început astfel domnia bine înzestrat. El are o avere personală estimată la cel puţin 100 de milioane de euro, care urmează să crească de cinci ori cu moştenirea mamei sale.
Însă el rămâne mult în urma unor mari averi regale ca cea a sultanului Bruneiului (20 de miliarde) sau a regelui Thailandei (30 de miliarde).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
