Michel Barnier, în vârstă de 73 de ani, desemnat joi premier, a negociat cu succes condiţiile Brexitului şi urmează acum să-şi folosească toate calităţile diplomatice pentru a conduce un Guvern minoritar în Adunarea Naţională şi să încerce în sfârşit să devină profet în ţara sa, relatează AFP.
Aplaudat la Bruxelles din cauza calităţilor sale de negociator, în aşa măsură încât numele i-a circulat ca succesor al lui Jean-Claude Juncker în 2019 la Comisia Europeană (CE), acest savoiard, membru al Partidui Les Républicains (LR, dreapta), şi-a forjat o reputaţie de ”pragmatic”.
”Este un om de stat. Un om al consensului şi negocierii, aşa cum a dovedit în negocierile Brexitului, ceea ce este indispensabil în prioada în care suntem”, declară AFP deputatul LR Vincent Jeanbrun, convins că va reuşi să unească ”mult dincolo de tabăra sa”.
”METODA BARNIER”
”Este una dintre puţinele personalităţi politice care poate să afişeze o experienţă solidă la nivel teritorial, naţional şi internţaional”, se bucură senatoarea LR Agnès Evren, care evocă o ”metodă Barnier”, care ”uneşte respectul faţă de interlocutorul său şi soliditatea convingerilor”.
Aceste calităţi cu siguranţă l-au sedus pe Emmanuel Macron, aflat în căutarea unei personalităţi capabile să dejoace o majoritate de cenzură în Adunare, dar care au fost până în prezent mai aplaudate la Bruxelles decât în Franţa şi în familia sa politică LR.
El reprezintă ”tot ceea ce francezii nu vor. Este stratosferic, deconectat şi va ajunge să omoare dreapta”, deplânge la AFP un parlamentar de dreapta.
El a muşcat de altfel din ţărână în 2021, în primul tur al alegerilor primare LR în vederea desemnării candidatului dreptei în alegerile prezidenţiale din 2022.
Poziţionat mult timp pe o linie de centru a gaullismului, Michel Barnier a anunţat atunci un viraj la dreapta neaşteptat, fără să reuşească să convingă membrii, care i-au preferat-o pe Valérie Pécresse. El a pledat în favoarea unui ”moratoriu” de trei-cinci ani al imigraţiei.
Un vechi lup al politicii franceze, el intra în politică în 1973, o carieră lungă care l-a făcut pe deputatul RN Jean-Philippe Tanguy să spună că este ”fosilizat de viaţa politică”.
El s-a aflat timp de decenii pe coridoarele puterii, la Paris şi la Bruxelles, unde acest bărbat înalt şi cu părul alb şi-a forjat reputaţia că ascultă, argumentează şi încearcă să convingă.
”Dincolo de înfăţişarea sa netedă se ascunde o personalitate chinuită, Este un îngrijorat şi are nevoie să fie sfătuit. Îşi trage forţa dintr-o echipă de colaboratori în care are o încredere totală”, declară unul dintre apropiaţii săi.
Michel Barnier a făcut parte din mai multe guverne de dreapta în Franţa, în anii 1990-2000, când a deţinut diverse portofolii - Afaceri Europene, Mediu, Agricultură. Afaceri externe -, a fost comisar european în două rânduri - însărcinat cu Politici Regionale şi Cadrul Financiar (1999-2004), iar apoi cu Piaţa Internă şi Serviciile (2009-2014).
UN ”MUNTEAN”
Căsătorit şi tatăl al trei copii, Michel Barnier aminteşte cu plăcere este un ”muntean”, un mod de a transforma în atu ceea ce în Franţa poate constitui un handicap, şi anume faptul că nu face parte din seraiul parizian şi că nu vine de la ENA, ci, în cazul său, de la Ecole supérieure de commerce din Paris.
La Bruxelles, în biroul său, le arăta bucuros vizitatorilor o forografie în care pozează alături de triplul campion olimpic la schi Jean-Claude Killy, împreună cu care a organizat cu bine Jocurile Olimpice (JO) de iarnă în 1992 în oraşul Albertville.
În alta apare la eliberarea jurnalistei Florence Aubenas, o fostă ostatică în Irak, obţinută pe când conducea quai d'Orsay.
Cariera sa europeană nu a fost mereu încununată de succes. Jean-Claude Juncker l-a înfrânt în 2014 în cursa la preşeidnţia Comisiei Europene, la Congresul Partidului Popular European (PPE, dreapta).
Numirea sa negociator al Brexitului, în 2016, i-a permis să se reafirme şi să-şi consolideze statura internaţională.
”Am fi putut să avem parte de mai rău decât pragmaticul şi experiemtatul Barnier", comenta Syed Kamall, şeful delegaţiei Partidului Conservator britanic la Parlamentul European (PE), care a judecat engleza lui Michel Barnier ”destul de bună pentru a-i permite să discute direct cu interlocutorii săi”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
