Preşedintele Donald Trump le-a dat numărul telefonului său mobil liderilor lumii şi i-a îndemnat să-l sune în mod direct, o invitaţie neobişnuită care încalcă protocolul diplomatic şi provoacă îngrijorări cu privire la securitatea şi secretul comunicaţiilor comandantului suprem al Statelor Unite, relatează The Associated Press.
Trump i-a îndemnat pe liderii Canadei şi Mexicului să-l sune pe telefonul mobil, potrivit unor foşti şi actuali oficiali americani la curent cu această practică. Dintre cei doi, doar premierul canadian Justin Trudeau a beneficiat până în prezent de avantajul care i s-a oferit, potrivit acestor oficiali.
Trump a făcut schimb de numere de telefon şi cu preşedintele francez Emmanuel Macron, atunci când cei doi au vorbit, imediat după victoria lui Macron în alegerile prezidenţiale, potrivit unui oficial francez, care nu a dorit să comenteze cu privire la intenţia lui Macron de a folosi această linie.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Toţi oficialii citaţi au solicitat protecţia anonimatului pentru că nu au fost autorizaţi să dezvăluie aceste conversaţii. Nici Casa Albă şi nici biroul lui Trudeau nu au răspuns solicitării AP de a comenta aceste informaţii.
Ideea potrivit căreia liderii se sună unul pe altul pe mobil poate părea fără importanţă într-o lume modernă şi mobilă.
Însă, în arena diplomatică, în care apelurile de la lider la lider sunt nişte afaceri extrem de bine orchestrate, aceasta este o nouă încălcare semnificativă a protocolului din partea unui preşedinte care şi-a exprimat neîncrederea în canalele oficiale.
Formalităţile şi disciplina diplomaţiei au fost o bătaie de cap pentru Trump care, înainte să devină preşedinte, era uşor accesibil pe telefonul mobil şi se considera un ”dealmaker” liber şi impulsiv.
Preşedinţii americani vorbesc la telefon de pe una dintre liniile securizate, inclusiv în Sala de criză (Situation Room), Biroul Oval, la Casa Albă, sau în limuzina prezidenţială.
Chiar dacă Trump foloseşte mobilul pe care i l-a dat Guvernul, convorbirile sale potr fi interceptate de guverne străine, potrivit unor experţi în domeniul securităţii.
”Dacă vorbeşti pe o linie deschisă, atunci este o linie deschisă, ceea ce înseamnă că cei care au abilitatea să monitorizeze aceste conversaţiii o fac”, a declarat Derek Chollet, un fost consilier la Pentagon şi un fost oficial din cadrul Consiliului Naţional de Securitate, în prezent la German Marshall Fund în Statele Unite.
Un preşedinte ”nu cară cu el un telefon securizat”, spune Chollet. ”Dacă încearcă să te spioneze cineva, atunci trebuie să presupui că tot ceea ce spui este ascultat”.
Prudenţa este justificată inclusiv atunci când ai de-a face cu aliaţi.
Aşa cum a aflat cancelarul german Angela Merkel în 2013 - când un val de secrete americane divulgate de Edward Snowden au dezvăluit că Statele Unite îi monitorizau telefonul mobil - relaţiile bune nu împiedică spionajul între prieteni.
”Dacă eşti Macron sau un lider al oricărei ţări şi primeşti numărul de telefon al preşedintelui Statelor Unite, este rezonabil să presupui că a fost înmânat direct serviciilor de informaţiii”, spune Ashley Deeks, un profesor de drept la Universitatea din Virginia care a fost asistentul consilierului juridic pentru afaceri politico-militare în cadrul Departamentului de Stat ammerican.
Această parctică îl expune pe Trump unor acuzaţii de ipocrizie.
În toată campania de anul trecut, el a condamnat-o pe rivala sa democrată Hillary Clinton pentru că a folosit un server privat de e-mail pe când era secretar de Stat şi a insistat asupra faptului că nu ar fi trebuit să i se dea acces la informaţii clasificate, deoarece le-ar fi făcut vulnerabile în faţa inamicilor străini.
Apelurile telefonice ale preşedinţilor cu lideri ai lumii implică adesea o considerabilă planificare în avans.
Oficiali de la Departamentul de Stat şi Consiliul Naţional de Securitate pregătesc, de obicei în scris, puncte de discuţie şi informaţii despre liderul de la celălalt capăt al firului.
Adesea, o transcriere informală a convorbirii este întocmită şi difuzată într-un grup restrâns - uneori o mână de consilieri, alteori un grup mai larg de oficiali în domeniul politicii externe.
Aceste înregistrări sunt păstrate şi arhivate.
Casa Albă nu a răspuns AP care a întrebat dacă preşedintele păstrează înregistrări ale unor convorbiri mai puţin formale cu lideri ai lumii.
Casa Albă a lui Trump se confruntă deja cu o examinare minuţioasă a unui aparent efort de a lucra în afara canalelor diplomatice obişnuite.
Administraţia a evitat să răspundă la întrebări despre o presupusă încercare a unui consilier de rang înalt de a crea un canal dosnic de comunicare cu Moscova, cu doar câteva săptămâni înainte ca Trump să fie învestit în funcţie.
Consilierul prezidenţial Jared Kushner, ginerele lui Trump, s-a întâlnit în decembrie cu ambasadorul rus la Washington Serghei Kisliak şi au discutat dacă poate să fie folosită o linie de comunicare secretă în vederea facilitării unor discuţii politice sensibile cu privire la conflictul din Siria, potrivit unei persoane la curent cu aceste discuţii.
Această persoană a solicitat protecţia anonimatului întrucât nu a fost autorizată să vorbească despre această discuţie sensibilă.
Casa Albă a apreciat că asemenea canale de comunicare dosnice sunt folositoare şi discrete.
Trump a depus mai mult efort decât ultimii săi predecesori să-şi păstreze private discuţiile cu liderii lumii.
Însă discuţiile sale cu premierul australian Malcolm Turnbull, preşedintele mexican Enrique Pena Nieto şi cu diplomaţi ruşi au fost divulgate, din câte se pare după ce note ale acestor conversaţii au fost puse în circulaţie de către oficiali în domeniul securităţii naţionale.
Era neclar dacă un apel spontan şi informal cu un lider străin ar fi înregistrat şi arhivat.
Legea înregistrărilor prezidenţiale (The Presidential Records Act) din 1981, adoptată în urma scandalului Watergate, îi obligă pe preşedinte şi pe membrii personalului său să păstreze toate înregistrările referitoare la preşedinţie.
În 2014, legea a fost amendată pentru a include e-mailurile persoanle.
Însă legea conţine ”puncte oarbe” - şi anume cu privire la păstrarea înregistrărilor comunicaţiilor directe pe telefonul mobil, spune Jonathan Turley, un profesor la Facultatea de Drept a Universităţii George Washington, specializat în interesul public şi legislaţia cu privire la securitatea naţională.
În timpul lui Barack Obama, primul preşedinte ataşat de un telefon mobil, îngrijorările cu privire la intruziuni cibernetice - mai ales din partea unor guverne străine - au condus la îngroparea dispozitivelor folosite de către preşedinte adânc în aşa-zisa bulă de securitate.
Multe dintre funcţiile telefonului BlackBerry folosit de Obama au fost blocate, iar numai o mână de persoane avea numărul lui de telefon mobil sau adresa de e-mail, potrivit unor foşti consilieri.
”Guvernul arată uneori ca o mare birocraţie care are reguli stupide, dar multe dintre aceste lucruri au fost implementate dintr-un motiv foarte bun, sunt în vigoare de ceva timp şi reprezintă cea mai eficientă modalitate de a face lucrurile în sfera politicii externe”. subliniază Deeks.
”Uneori preşedinţilor le ia mai mult timp să înţeleagă acest lucru”, adaugă el.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
