Toţi cei care au pus la îndoială veridicitatea reportajului lui Stuart Ramsay cu povestea "vânzării" ilegale de arme ar trebui să urmărească şi alte materiale realizate de ziaristul britanic. Doar aşa vor înţelege că materialul video din România are şi alte hibe, nu neapărat jurnalistice, cât artistice: lipseşte un taraf de lăutari şi poate imaginea lui Pintea Viteazul.
Ramsay este unul dintre reporterii-vedetă ai postului Sky-News, stă departe de ploaia londoneză, în zone mai aride şi cu conflicte mai generatoare de rating decât Brexit-ul. A realizat reportaje în zone de conflict precum Siria sau Irak, dar cel mai interesat material al său este de departe o exclusivitate mondială despre adevărata lume a marilor carteluri de traficanţi şi producători de droguri sintetice din Mexic. O lume tenebroasă, plină de mistere, dar şi de bani, cu indivizi periculoşi care îşi pot cumpăra în orice moment liniştea de la poliţia coruptă. O lume pe care mexicanul de rând o cunoaşte, o simte îndeaproape, şi de care e convins că nu va scăpa în veci, aşa cum rezultă din sondaje prezentate în reportaj.
Realizat în 2015, materialul special al lui Ramsay în "narco-statul" de la graniţa sudică a SUA, aduce în premieră în ochii publicului metodele de producţie a drogurilor artificiale. O capodoperă din care reiese clar faptul că Ramsay este un fan al peliculei "Amores Perros", de Alejandro Gonzales Irarritu.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Reporterul special reuşeşte ceva fără precedent - să pătrundă şi să filmeze în super- laboratoarele unde se produce metamfetamina. După "luni de negocieri" cu clanurile de narcotraficanţi din Mexic, Ramsey obţine acordul unor carteluri de temut să filmeze procedeul de fabricaţie incredibil al unora dintre cele mai periculoase droguri din lume - în ceaun, amestecate cu făcăleţul şi trecute prin sită.
Curios lucru că şi în România a reuşit să-i convingă pe traficanţii de arme, tot după luni de negocieri, nouă mai exact (curată fatalitate), să filmeze tranzacţia, fără a preciza metodele de convingere sau măcar motivaţia "infractorilor" pentru a etala lumii întregi acţiunile ilegale. În nemercia mea, ca un câine turbat, că tot veni vorba de capodopera lui Inarritu, nu-mi pot închipui defel un dialog real şi de succes cu un traficant de droguri fioros, care să sune cam aşa: "Fratelo, io sono un grande giornalista, excuse me, soy un grande periodista, on behalf of the people quien veneno muestrame como matas. For moca". De ce ar vrea un răufăcător care trăieşte de pe urma infracţiunilor sale să le dezvăluie lumii?
Ne dăm seama de greutatea materialului de presă din Mexic încă de la începutul filmului de aproape 23 de minute, când unul dintre traficanţi îi spune lui Ramsey cât de norocos este că va putea scăpa viu din văgăuna unde se produc narcoticele. Alte găşti ar ucide membrii echipei de filmare. Nu aflăm însă nici cum a dat Ramsey tocmai peste "băieţii buni" din rândul narcotraficanţilor.
Filmările, plasate iniţial în Juarez, un mic orăşel de la graniţa cu Statele Unite, ne duc într-o "bucătărie" unde se pregăteşte metamfetamina. O muzică de fundal şi vocea afectată din off te prind şi te duce ca într-un thriller într-o lume captivantă, plină de pericole, dragă oricărui cinefil al genului. "Bucătarii" amestecă cu o lingură într-o cratiţă de aluminiu nou-nouţă, având chiar eticheta pe ea, cocaină pură cu bicarbonat de sodiu şi, da, aţi ghicit, otravă de şobolani, ca şi cum ar face o iahnie de fasole cu ciolan afumat. Ultimul ingredient al dish-ului este adăugat pentru a da tărie drogului sintetic.
Este una dintre metodele de producere a Cristalului, sau "cocaina săracilor", cum mai este denumită metamfetamina. Combinaţia devine păstoasă după ce "bucătarul" adaugă nişte apă, "la ochi", direct dintr-o cană de fier, iar cratiţa este pusă pe foc. Cel care amestecă în "mămăligă" are o mască pe figură, peste cagulă, pentru a nu inhala vaporii toxici degajaţi. Realizatorul reportajului, aflat umăr la umăr cu traficantul nu se protejează însă în niciun fel. Este ocupat cu stand-up-ul reportajului. Pasta devine mai apoi lichidă în urma procesului de "gătire", apoi se încheagă, devenind oarecum mucilaginoasă. Fix aşa se produc milioane de dolari, după cum ne informează "bucătarul" fără bonetă, dar cu cagulă. Bucăţele mici din pasta rezultată sunt mai apoi porţionate cu precizie direct cu degetele cât crenvurştii polonezi ale "chefului" mexican.
Periplul lui Ramsay continuă tot în Juarez, unde jurnalistul britanic găseşte, într-un alt laborator, doi absolvenţi ai facultăţii de chimie, Negro (curată coincidenţă, lui Inarritu i se spune "El Negro") şi Blanca (poate Blanca Portillo, actriţa din Biutiful, tot de Inarritu?) care produc drogul sintetic din nevoia de bani pentru a-şi plăti doctoratele. Şi iată cum s-a ivit şi povestea de dragoste clasică dintre doi oameni buni, obligaţi însă de vicisitudinile vieţii să-şi pună cunoştinţele în slujba Diavolului. Deşi face milioane de dolari pe an, Negro e plătit cu doar 3.000 de lire pe an, după cum anunţă realizatorul reportajului. Ei fac droguri în ceaune de mămăligă, îmbărcaţi în combinezoane de genul celor purtate de vânătorii de găini cu gripă aviară din România. De data asta, vaporii sunt foarte toxici, iar Ramsay poartă şi el o mască de gaze. Tot tabloul pare a fi desprins dintr-un laborator de chimie, în care "bucătarii" iau substanţele ba cu polonicul, ba cu seringile sau pipetele, se lucrează cu grijă, cu mililitrul dar şi cu bidonul de plastic care lasă lichidele să curgă pe lângă recipientele murdare. Substanţa rezultată este mai apoi strecurată.
Jurnaliştii reuşesc mai apoi să pătrundă în interiorul reţelelor de traficanţi din Sinaloa, teritoriul condus nu cum mult timp în urmă de temutul Joaquin "El Chapo" Guzman, cunoscut şi sub numele de "Lordul drogurilor". Dar asta numai după un moment de relaxare, cu muzică mariachi şi prezentarea lui Jesus Malverde, sfântul răufăcătorilor şi traficanţilor de droguri. Un fel de Robin Hood sau Pintea Viteazul.
Aici, în Sinaloa, Ramsay filmează în unul dintre super-laboratoarele unde se produce drogul care se mai numeşte şi "gheaţă", numai că ingredientele sunt schimbate de această dată, otrava de şobolani fiind înlocuită cu o substanţă turnată direct din saci de 50 de kg pe care este inscipţionat "sodă caustică". Pentru "preparare" sunt folosite în cazane mari, unde ajung alandala pungi cu prafuri, sticle cu poţiuni, se amestecă în neştire cu făcăleţul imens şi iese, da, cel mai "pur" drog artificial, creat de lucrători îmbrăcaţi precum cei de la salubritate în zilele cu ploaie.
Povestea apropiindu-se de final apar în scenă ultimii artizani ai afacerii care reuşeşte să ţină de partea traficanţilor şi poliţia mexicană, conform reportajului Sky-News. Într-o sală de mese sunt filmaţi vreo zece inşi, cum altfel dacă nu încagulaţi, care umplu după "cât încape", tot "la ochi" nişte capsule, ca de medicamente, cu substanţa albă dătătoare de iluzii, strânsă în grămezi pe folii de plastic. Suntem informaţi că preţul unei capsule creşte de nouă ori de la producător până la consumator.
Materialul se încheie cu imaginile unor pistoale placate cu aur, cu tigrii şefilor capilor mafiei drogurilor, cu poliţişti în exerciţiul funcţiunii, dar şi cu ochii umezi ai unor copii sărmani.
Dovedit fan al lui Inarritu, lui Ramsey i-a scăpat din vedere că, venind în Balcani, ar fi fost mult mai oportun să abordeze stilul Kusturica. De-aia spun, în reportajul cu traficanţii, România a fost oarecum prejudiciată, simţul artistic a cam lipsit.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
