Shane MacGowan, solistul şi compozitorul trupei punk celtice The Pogues şi unul dintre cei mai mari şefi de trupă din toate timpurile, a murit la vârsta de 65 de ani, în urma unei lungi perioade de sănătate precară. O declaraţie a familiei a precizat că a murit la 30 noiembrie, la ora 3.30 dimineaţa, şi a fost descris ca fiind "cel mai frumos, cel mai drag şi cel mai iubit dintre noi".
Potrivit The Guardian, soţia sa, Victoria Mary Clarke, a scris pe reţelele de socializare: „Shane va fi întotdeauna lumina pe care o ţin în faţa mea şi măsura viselor mele şi dragostea vieţii mele... Sunt binecuvântată dincolo de cuvinte că l-am întâlnit şi că l-am iubit şi că am fost atât de nesfârşit şi necondiţionat iubită de el”.
În decembrie 2022, MacGowan a fost spitalizat cu encefalită virală şi a petrecut câteva luni din 2023 la terapie intensivă.
MacGowan a căutat să aducă puterea muzicii populare irlandeze pe scena rock, iar textele sale se inspirau din literatură, mitologie şi Biblie. „A devenit evident că tot ceea ce se putea face cu un format standard de rock fusese făcut, de obicei destul de prost”, declara el pentru NME în 1983, pe când Pogues începea să se lanseze. „Am vrut doar să băgăm pe gâtul unui public pop o muzică care avea rădăcini şi care, în general, este mai puternică şi are mai multă furie şi emoţie reală”.
A scris frecvent despre cultura irlandeză şi naţionalism şi despre experienţele diasporei irlandeze, revendicând stereotipul rasist „Paddy” - sau consolidându-l, în funcţie de cine îl întreba. La începutul carierei sale, a cântat adesea într-un costum union jack - dar în documentarul lui Julien Temple din 2020, „Crock of Gold: A Few Rounds With Shane MacGowan”, el a declarat: „Mi-a fost ruşine că nu am avut curajul să mă alătur IRA - iar Pogues a fost modul meu de a depăşi acest lucru”.
A fost recompensat cu premiul Ivor Novello pentru inspiraţie în compoziţie în 2018, după cinci albume cu The Pogues şi diverse lansări solo. Cel mai bine clasat cântec al trupei The Pogues, „Fairytale of New York”, un duet cu Kirsty MacColl, a ajuns pe locul doi în 1987 şi a devenit un clasic de Crăciun.
MacGowan s-a născut în 25 decembrie 1957, lângă Tunbridge Wells. Părinţii săi au fost imigranţi irlandezi care locuiau în Kent şi care s-au mutat în sud-estul Angliei. Întreaga sa familie era muzicală: MacGowan a spus că a învăţat un cântec pe zi de la familia din partea mamei sale şi a dat primul său spectacol la vârsta de trei ani. „M-au pus pe masa din bucătărie să cânt şi cântecul a mers foarte bine”, a declarat el pentru The Guardian. „După aceea am făcut spectacole în public în mod regulat”.
De-a lungul anilor '80 şi la începutul anilor '90, trupa de pionierat a mai avut hituri precum „Dirty Old Town”, „The Irish Rover”, „A Pair Of Brown Eyes” şi „A Rainy Night In Soho”.
MacGowan a fost un rebel punk, aproape la fel de faimos pentru băutura şi consumul de droguri - şi pentru preţul pe care i l-au luat dinţii - ca şi pentru muzica sa.
Dar a fost un povestitor talentat încă de la o vârstă fragedă, câştigând un premiu literar Daily Mirror la vârsta de 13 ani şi o bursă la Westminster School pentru eseurile sale.
„Nu am rezistat prea mult acolo”, declara el pentru The Guardian într-un interviu din 2013. „Am fost arestat pentru că am fumat un joint şi am fost dat afară”.
Preşedintele irlandez Michael D Higgins l-a descris pe MacGowan ca fiind unul dintre "cei mai mari lirici ai muzicii".
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
