Regizorul şi scenaristul polonez Krzysztof Kieślowski va fi celebrat la cea de-a 21-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania printr-o amplă retrospectivă prilejuită de comemorarea a 80 de ani de la naşterea cineastului, anunţă organizatorii.
În perioada 17-26 iunie, zece dintre cele mai apreciate opere ale sale vor putea fi revizitate în cadrul secţiunii „Close-up Krzysztof Kieślowski”, ca parte dintr-un program special dedicat cinematografiei din Polonia, una dintre cele două ţări invitate la această ediţie de festival.
Fin observator al trăirilor umane şi un maestru al aşa-numitului „cinema al neliniştii morale”, Kieślowski s-a născut în 1941 la Varşovia, a absolvit prestigioasa şcoală de film de la Łódź şi şi-a început cariera ca autor de documentare. „Fiecare om vrea să schimbe lumea ori de câte ori depune efortul de a face ceva. Eu n-am crezut niciodată că lumea poate fi literalmente schimbată. Am simţit mai degrabă că ea poate fi descrisă”.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
După un prim film de ficţiune realizat pentru televiziune, Kieślowski semnează „Cicatricea” („The Scar”, 1976), considerat adevăratul său debut în cinema, o mostră de realism social filmată în stil documentar, cu mulţi actori neprofesionişti, care surprinde bariera dintre cetăţeni şi autorităţi pe fundalul unui orăşel ameninţat de un proiect industrial deficitar.
În „Amatorul” („Camera Buff”, 1979), comedia neagră distinsă cu Marele Premiu la Moscova, regizorul abordează teme precum rolul artei în lume, cenzura şi preţul libertăţii de creaţie, urmărind povestea unui cameraman amator care se opune ideii de manipulare a realităţii prin intermediul imaginilor. Cenzura a avut un impact direct în creaţia lui Kieślowski, multe dintre filmele sale fiind modificate sau pur şi simplu interzise, la cererea Guvernului polonez. De o astfel de soartă a avut parte „Noroc chior” („Blind Chance”, 1981), care prezintă trei urmări posibile ale aceluiaşi incident banal, goana unui bărbat să prindă trenul, şi care a ajuns pe marile ecrane abia în 1987.
„Fără sfârşit” („No End”, 1985) e un film eminamente politic şi controversat, despre procesele din timpul legii marţiale din Polonia, şi a fost criticat la vremea lui atât de guvern, cât şi de biserică şi dizidenţi. El marchează începutul colaborării cu Krzysztof Piesiewicz (alături de care Kieslowski va scrie ulterior scenariul uneia dintre cele mai aclamate serii TV din toate timpurile) şi cu compozitorul Zbigniew Preisner.
Premiat la Veneţia şi San Sebastián, „Decalogul” („Dekalog”, 1988) cuprinde 10 filme inspirate de cele zece porunci din Vechiul Testament. Două dintre cele zece episoade au fost lansate şi pe marele ecran şi vor fi proiectate şi la TIFF: „Un scurt film despre omor” („A Short Film About Killing”) a fost desemnat cel mai bun film la European Film Awards şi a cucerit două distincţii importante la Cannes, în timp ce „Un scurt film despre iubire” („A Short Film About Love”) a fost recompensat cu două premii la San Sebastián.
Ultimele patru lungmetraje ale lui Kieślowski (prezentate la TIFF în versiuni restaurate 4K) au fost cele care i-au consolidat poziţia pe lista celor mai apreciaţi autori ai cinematografiei internaţionale.
„Viaţa dublă a Veronicăi” („The Double Life of Véronique”, 1992), povestea celor două femei identice care nu se cunosc, dar între care există o legătură emoţională misterioasă, a obţinut patru distincţii la Cannes, una dintre ele acordată actriţei elveţiene Irène Jacob, dar şi două nominalizări la ediţia din 1992 a premiilor César.
Cel mai ambiţios proiect al regizorului şi una dintre capodoperele cinematografiei moderne, trilogia „Trei culori - Albastru, Alb, Roşu” („Three Colors - Blue, White, Red”), inspirată din culorile steagului francez, reprezentative pentru idealurile Revoluţiei Franceze, a avut parte de o distribuţie de excepţie, din care au făcut parte actori precum Juliette Binoche, Julie Delpy sau Jean-Louis Trintignant.
Criticul Roger Ebert le-a descris ca fiind, fiecare în parte, o anti-tragedie, o anti-comedie şi o anti poveste de dragoste. Aceste trei filme, odată cu care autorul şi-a anunţat intenţia de a se retrage din lumea cinematografiei, au obţinut o serie impresionantă de nominalizări şi premii internaţionale, printre care Leul de Aur la Veneţia (Albastru, 1993), Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor la Berlin (Alb, 1994) şi trei nominalizări la Premiile Oscar (Roşu, 1995).
În 1996, dispariţia lui subită, la doar 56 de ani, a şocat întreaga lume a filmului, care îl consideră astăzi unul dintre cei mai influenţi regizori europeni ai epocii, cu o contribuţie unică de peste 40 de titluri la cinematografia mondială.
„Close-up Krzysztof Kieślowski” înseamnă filme cu teme dificile, dileme morale, adevăruri fundamentale şi universale despre complexitatea trăirilor umane, prezentate la TIFF.21 cu sprijinul Institutului Polonez la Bucureşti, în cadrul programului special Focus Polonia.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
