Patru noi colonii de pinguini imperial au fost identificate în Antarctica pe baza imaginilor din satelit, transmite BBC.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe X Distribuie pe Email

Astfel, numărul locurilor de cuibărit cunoscute în jurul Continentului Alb a ajuns la 66.

Odată cu aceste descoperiri, oamenii de ştiinţă cred că ştiu acum unde se află toate perechile de pinguini care se mai înmulţesc în lume.

Evenimente

28 noiembrie - Profit Financial.Forum

Aceste informaţii sunt vitale pentru specialiştii în conservare care monitorizează o specie aflată sub o presiune tot mai mare din cauza schimbărilor climatice.

Imperialii îşi fac curte, se împerechează, depun şi clocesc ouăle, iar apoi îşi cresc puii pe gheaţa de mare legată de coastă - aşa-numita gheaţă rapidă.

Însă acest tip de gheaţă s-a redus în unele părţi ale Antarcticii şi a devenit mai variabilă, cu siguranţă în ultimii ani, punând un mare semn de întrebare asupra viabilităţii pe termen lung a speciei într-o lume care se încălzeşte tot mai mult.

Pinguinii imperial sunt cea mai mare specie de pinguini, având o înălţime de peste 1 m.

Trăiesc în condiţii extreme, adunându-se împreună în plină iarnă antarctică pentru a se înmulţi în grupuri distincte.

Aceste colonii tind să fie separate una de cealaltă de o distanţă medie de aproximativ 250 km. Oamenii de ştiinţă au folosit sateliţi pentru a căuta păsările şi cred că toate coloniile semnificative au fost identificate.

Cele patru noi locaţii sunt binevenite, chiar dacă acestea adaugă doar câteva mii de exemplare în plus la o populaţie totală estimată la aproximativ 550.000.

"Este bine că, chiar dacă şppinguinii imperiali sunt afectaţi de schimbarea condiţiilor de gheaţă, noi încă găsim colonii", a declarat Dr. Peter Fretwell de la British Antarctic Survey (BAS).

"Dar este, de asemenea, clar că aceste păsări vor trebui să se adapteze, să se mute în locuri noi pe măsură ce aceste condiţii de gheaţă continuă să se schimbe, iar noi vedem dovezi în acest sens", a declarat el pentru BBC News.

Cel puţin una dintre coloniile nou identificate - numită Lazarev North - este probabil un grup de păsări care a trebuit să abandoneze un sit din apropiere pentru a ocupa un loc mai favorabil.

Noua colonie Gipps, de asemenea, prezintă dovezi în înregistrarea prin satelit că şi-a schimbat poziţia în timp.

Celelalte două locaţii, de la Verleger Point şi Vanhoeffen, par să fi avut o istorie mai permanentă.

Vanhoeffen a fost probabil ratat în căutările anterioare deoarece se află la 30 km în larg, pe gheaţă rapidă care s-a dezvoltat în jurul unor aisberguri vechi care au rămas blocate în ape puţin adânci.

Sateliţii au fost tehnica aleasă pentru găsirea pinguinilor. Dimensiunea şi depărtarea Antarcticii fac ca observarea din spaţiu să fie singura abordare practică.

Coloniile sunt depistate după petele pe care le lasă guano ("rahatul") lor pe gheaţa albă.

Dacă păsările sunt adunate în număr suficient de mare, această colorare va fi vizibilă chiar şi din spaţiu.

Dr. Fretwell a identificat aproximativ jumătate din coloniile pe care le cunoaştem acum. El foloseşte nave spaţiale gemene Sentinel-2 ale UE. Imaginile lor repetate i-au permis, de exemplu, cercetătorului BAS să monitorizeze încercările repetate ale împătimiţilor de a restabili o colonie în apropierea staţiei de cercetare Halley din Marea Britanie.

Colonia, cunoscută sub numele de Halley Bay, a fost cândva a doua ca mărime din toată Antarctica, dar a fost anihilată în 2016, când condiţiile de gheaţă de mare s-au schimbat brusc.

Mii de tineri pinguini s-au înecat sau au îngheţat de frig atunci când gheaţa rapidă pe care se aflau s-a destrămat.

Un grup pionier de păsări a înfiinţat acum un loc de cuibărit în jurul unui punct care a fost martor recent la calarea a doi iceberguri monstruoşi.

"Aceasta arată că este o specie care trebuie să fie dinamică", a declarat Dr. Fretwell.

Omul de ştiinţă de la BAS nu demult s-a întors din Antarctica, unde a urmărit împăraţii cu ajutorul unor etichete prin satelit.

Acest lucru oferă noi informaţii despre distanţele pe care păsările le vor parcurge pentru a căuta hrana de care au nevoie pentru a o aduce înapoi pentru puii lor în locurile de cuibărit.

Datele arată că adulţii pot parcurge peste 100 km pe zi.

 

 

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.