Actriţa Jane Fonda, care poate fi văzută zilele acestea pe marile ecrane în comedia „Book Club”, vorbeşte într-un interviu publicat de The Guardian despre viaţa, cariera, vârsta şi operaţiile ei estetice.
Născută în 1937, fiica actorului Henry Fonda nu a avut o copilărie uşoară. Mama ei, Frances Ford Seymour, s-a sinucis într-un spital psihiatric pe când Jane Fonda avea 12 ani. Ea a aflat dintr-un ziar, fără ca cineva să îi vorbească direct despre asta.
În cartea sa de memorii dezvăluia că a fost abuzată, iar acum, la vârsta de 80 de ani, spune: „Sunt atât de tristă că atât de multe fete sunt abuzate în lume şi că bărbaţii nu înţeleg ce le face asta lor. Nu este ceva ce se întâmplă uşor, poate schimba o persoană. Apoi trebuie să fii foarte hotărât să revii în propria-ţi piele, dar este posibil”.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Ea face o legătură între chirurgia plastică şi abuzul sexual şi declară că atunci când vede o faţă „a unei femei care şi-a transformat-o în mască, mă gândesc... mă minunez”. Ea a avut implanturi mamare, însă a renunţat la ele, şi a suportat mai multe intervenţii de tip facelift despre care spune că nu este mândră - au fost făcute mai mult pentru supravieţuire decât din vanitate.
Cât priveşte mişcarea #MeToo, ea este mulţumită că „sunt în viaţă să trăiesc asta”.
„Cred că va continua, nu este doar un moment. Îmi place «Time’s Up». Lucrăm cu femei din toate colţurile lumii”, afirmă ea, adăugând că face lobby pentru această mişcare.
Fonda îşi doreşte să producă o nouă versiune a filmului „9 to 5” (1980), în care a jucat cu Dolly Parton şi Lily Tomlin, şi care vorbeşte despre felul cum sunt tratate femeile de către bărbaţi la locul de muncă.
„Mă simt atât de norocoasă. M-am retras timp de 15 ani. Am plecat când aveam 50 şi m-am întors la 65. Am fost căsătorită cu Ted Turner şi el nu prea m-a ajutat privitor la încredere şi lucruri de felul ăsta. Aşa că după (mariaj, n.r.) am vrut să văd dacă mă mai pot bucura din nou (de actorie, n.r.). Dar, la vârsta de 65 de ani, nu m-am gândit că pot avea o carieră. Şi un show TV de succes. Am 80 de ani! Mă tot ciupesc, nu-mi vine să cred. Nu am crezut că voi trăi atât de mult”.
În prezent, ea joacă alături de Lily Tomlin în serialul „Grace and Frankie”, landat de Netflix în 2015 şi ajuns la al cincilea sezon.
Îi place să lucreze cu Tomlin, pentru că are un umor natural şi a încercat să înveţe de la ea. „Este o fată din clasa muncitoare care a crescut într-o familie fascinantă. Îi vine foarte natural (umor, n.r.)”. Jane Fonda spune despre sine că nu este nici pe departe amuzantă. „Nu am ceva natural. Vin dintr-o lungă linie de oameni depresivi”, spune ea râzând.
Recent, a încheiat relaţia cu producătorul muzical Richard Perry, continuă să facă yoga şi Pilates şi a realizat o nouă serie de videoclipuri cu exerciţii fizice.
Anul trecut s-a reîntâlnit pe platourile de filmare cu Robert Redford. După „Desculţ în Parc/ Barefoot in the Park” din 1967, primul film în care au jucat împreună, ei şi-au dat replica după 50 de ani în „Our Souls at Night”, produs de Netflix
Ea a spus că a fost mereu îndrăgostită de el când au lucrat împreună, dar erau mereu căsătoriţi cu alţi oameni. De cealaltă parte, Redford a afirmat că nu a ştiut niciodată despre asta. Nu îşi dau mesaje, pentru că Redford nu este genul şi „punctul doi: este un singuratic”.
„Aşa că asta este”, spune Fonda, care mărturiseşte că nu se va mai îndrăgosti niciodată. „Iubesc bărbaţii, nu este un capitol încheiat, însă am încheiat cu căsătoriile şi întâlnirile”.
Jane Fonda a fost căsătorită de trei ori: cu regizorul Roger Vadim (1965 - 1973), cu activistul politic Tom Hayden (1973 - 1990) şi cu magnatul media Ted Turner (1991 - 2001).
Jane Fonda, născută pe 21 decembrie 1937, la New York, este actriţă şi producătoare. Este câştigătoare a două premii Oscar - pentru „Klute” (1971) şi „Coming Home” (1978) -, a şapte Globuri de Aur, a două trofee BAFTA şi a fost distinsă cu Palme d'Or onorific, în 2007. A jucat în peste 50 de filme artistice şi de televiziune, între acestea numărându-se „Desculţ în parc/ Barefoot in the Park” (1967), „Călăreţul electric/ The Electric Horseman” (1979) şi „Stanley & Iris” (1990).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
