Regizorul belgian Lukas Dhont, considerat revelaţia anului 2018 pentru lungmetrajul său de debut „Girl”, care a avut premiera la Cannes şi a primit numeroase distincţii, vorbeşte într-un interviu acordat News.ro despre suferinţa ca expresie pur personală, despre baletul ca metaforă, simbol suprem al feminităţii, despre normele create de societate şi încercarea unei persoane transgender să îşi găsească drumul. Cineastul îşi caracterizează filmul drept „un portret artistic” şi nu ca fiind un statement.
Lungmetrajul premiat la Cannes, selectat la premiile Goya, César şi Lumière şi propunerea Belgiei pentru o nominalizare la Oscar, va rula în cinematografele româneşti, sub numele „Balerina”, din 15 februarie.
Pelicula lui Dhont, recompensată la gala premiilor Academiei Europene de Film cu premiul „European Discovery”, a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes 2018, unde a fost recompensat cu patru trofee, inclusiv Caméra d'Or.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
„Girl”, povestea unui adolescent transgender care visează să devină balerin profesionist, jucat de Victor Polster, a fost nominalizat, de asemenea, pentru Lux Film Prize, acordat de Parlamentul European, şi dublu premiat la San Sebastián.
Lukas Dhont şi-a inspirat povestea din cazul real al dansatoarei Nora Monsecour, iar proiectul iniţiat ca un documentar a devenit o ficţiune, pornită din „nevoia de a spune ceva despre felul în care noi percepem genul, despre feminin şi masculin; dar cel mai important, despre (...) cineva care alege să-şi asume cu adevărat destinul la vârsta de 15 ani, o căutare care pentru unii durează o viaţă”, după cum a spus regizorul.
Pelicula a primit şi o nominalizare la categoria „cel mai bun film într-o limbă străină” a Globurilor de Aur de anul acesta.
Filmul „Balerina” va fi distribuit în România de Voodoo Films, cofinanţat prin Programul Europa Creativă al Uniunii Europene.
Prezentăm integral interviul acordat News.ro de cineastul Lukas Dhont:
Cine te-a inspirat? De unde a pornit idea acestui film?
Lukas Dhont: În 2009, pe când aveam 18 ani, am citit un articol despre o fată transgender de 15 ani, Nora, şi am fost foarte atras de povestea ei, de personaj. M-am gândit că ideea unui adolescent care, în afară de pubertate, se află într-o situaţie atât de complexă, iar această combinaţie avea un potenţial cinematografic extraordinar. Am contactat-o, pentru că mă gândeam să fac un documentar despre ea, dar la momentul acela nu voia să se arate, aşa că decis să nu facem un documentar, ci un lungmetraj de ficţiune. Aşa că ne-am apucat să scriem scenariul pentru acesta şi şapte ani mai târziu a luat o formă.
Cum aţi colaborat pentru scenariu?
Lukas Dhont: Ea avea 15 ani la acel moment, nu a scris activ, dar era principala sursă de informaţie pentru scenariu. Era acolo. A văzut fiecare versiune a scenariului.
Cum ai pus laolaltă distribuţia şi care au fost principalele provocări cu care te-ai confruntat?
Lukas Dhont: A fost un casting foarte lung – peste un an şi jumătate. Căutam persoane tinere. Nu a fost uşor să găsim pe cineva în vârstă de 15 ani care joace rolul, să aibă maturitatea şi să facă toate scenele emoţionante şi după un an şi jumătate l-am văzut pe Victor. Şi cred că toată lumea din camera aia s-a îndrăgostit de el şi ne-am dat seama că el este persoana care o poate juca pe Nora cel mai bine, în cel mai elegant şi plin de respect mod. Şi asta a făcut. A fost o adevărată plăcere să lucrez cu el, pentru că Victor s-a pregătit să devină dansator clasic de când era foarte tânăr, aşa că, într-un fel, este foarte disciplinat. Chiar ştie ce înseamnă o reprezentaţie şi vrea ca reprezentaţia lui să fie cea mai bună pe care o poate da. Ca regizor, este o mare plăcere să lucrez cu un astfel de om. Desigur, au fost scene pentru care am lucrat din greu, pentru ca el să ajungă la acel stadiu de emoţie, dar am văzut-o ca pe o adevărată colaborare. Cred că este una dintre cele mai mature şi elegante tinere persoane pe care le-am întâlnit, alături de Nora, în viaţa mea. Cred că cea mai interesantă parte din acest film a fost pentru mine să lucrez cu Victor şi să îl conduc spre acea reprezentaţie. Şi chimia dintre Arieh Worthalter, care joacă rolul tatălui lui, şi Victor a fost foarte mare, am văzut asta de la prima scenă pe care am filmat-o împreună.
Vei mai lucra cu el?
Lukas Dhont: Da, cred ca da, de fapt. S-a creat o legătură foarte intimă, cu respect reciproc faţă de munca fiecăruia. Da, mi-ar plăcea mult să lucrez din nou cu el pentru un alt rol.
Putem spune că acest film este un statement? Îl vezi aşa?
Lukas Dhont: Nu l-aş descrie ca un statement. A fost important pentru mine ca, prin dezvoltarea acestui film, să creez un portret al unei unei singure fete transgender, fără a încerca să fie un model. Dacă ar fi un statement, l-aş considera un film cumva activist, pe când prefer să îl consider un portret artistic al cuiva.
Baletul este metafora principală a filmului. Spune-ne mai multe despre coregrafii care apar în film şi despre ceilalţi dansatori.
Lukas Dhont: Da, aşa este. Este folosit ca metaforă pentru o societate împărţită în roluri pentru bărbaţi şi roluri pentru femei. Este un soi de basm pe care sunt bazate în general spectacolele de balet. Avem un personaj tânăr care încearcă să îşi găsească drumul în acest sistem binar. Am colaborat cu Sidi Larbi Cherkaoui, directorul artistic al Flanders Ballet, care a făcut coregrafia filmului „Anna Karenina”, de exemplu, şi pentru câteva videoclipuri ale lui Beyonce. Aveam nevoie de cineva care să fie foarte familiar nu doar cu baletul, dar şi cu alte forme de dans. Şi a fost o combinaţie perfectă, pentru că a înţeles că nu vrem să facem un film despre balet, ci despre efectele pe care le are asupra corpului şi despre această imagine mai largă, această metaforă. Am lucrat foarte atent pentru a aduce dansul pe ecran şi pentru a arăta supliciul fizic fără a distrage prin coregrafie. Am avut 20 de dansatori, care au început coregrafia cu trei luni înainte de filmări. Lucrul care a pus cele mai mari probleme referitor la scenele de dans a fost acela că Victor, care se antrenează de copil, nu dansase niciodată pe poante, aşa că şi el a trebuit să repete timp de trei luni. Iar asta a fost foarte provocator din punct de vedere fizic. A vrut să danseze el însuşi, aşa că a fost cea mai complicată parte.
Societatea binară o împinge pe Lara să recurgă la gestul extrem?
Lukas Dhont: Este, într-un fel, rezultatul manipulării din lumea baletului, al presiunii. Un om încearcă din greu să atingă perfecţiunea... Balerina este şi cea mai înaltă formă de eleganţă şi ideea clasică de feminitate, aşa că pentru mine acest personaj se chinuie să ajungă la forma perfectă pe care o are în cap, ca femeie, şi cred că la finalul drumului întrebarea este ca să fii bărbat sau femeie ce calitate trebuie să ai? Pentru că Lara este adolescentă, pentru că suferinţa este personală, pentru că automutilarea este un lucru comun şi am vrut ca acest personaj să facă această, i-aş spune, greşeală, pentru că am fost interesat ca un personaj feminin ca Lara să poată face propriile greşeli. Acestea sunt motivele. Familia ei este îi este alături, este foarte înţelegătoare, dar eu mă întreb: cineva nu poate suferi personal chiar dacă are un mediu bun? Este o luptă generală. Nu am vrut să fie în conflict cu mediul ei apropiat, am vrut ca tatăl ei să o susţină, dar există conceptul din societate, rolurile care sunt împărţite de la naştere. Aşa că suferinţa ei este ceva care are rădăcini adânci în societate, în idei, în normele pe care le-am creat pentru lume şi pentru noi. Cred că, într-un fel, folosim lumea baletului pentru a vorbi despre asta. Din punctul meu de vedere, suferinţa este ceva extrem de personal, chiar dacă eşti înconjurat cu oricât de multă dragoste.
Cum te simţi acum după ce lungmetrajul tău de debut s-a bucurat de succes, la public şi critică?
Lukas Dhont: Sunt foarte fericit. Am lucrat la acest film din greu şi cu pasiune şi eu, şi întreaga echipă. Sperăm ca oamenii să se gândească la acest personaj ca la unul important, să fie marcaţi de film. Laudele aduse filmului reprezintă, într-un fel, confirmarea mea, pentru că o bună parte din mine este în filmul ăsta şi o confirmare a ceea ce am făcut noi. Suntem mândri, fericiţi că am putut aduce vocea Norei pe ecran. Ca regizor, mi-am dorit mereu să aduc personaje din grupuri minoritare în faţa maselor, a unui public cât mai mare.
Care a fost impresia Norei despre film?
Lukas Dhont: Este foarte mândră de el. A fost foarte emoţionată să îl vadă şi să vadă că cineva a captat atât de mult din ea pe ecran.
Ce urmează pentru tine?
Lukas Dhont: Încep să mă calmez, încep să scriu un nou film. Dar totul merge, momentan, foarte încet. Nu pot da mai multe detalii, este încă foarte complicat, dar, dacă vorbim peste un an, îţi voi putea spune mai multe.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
