Regizorul francez Olivier Assayas, premiat anul acesta la Cannes pentru regia filmului ”Personal Shopper”, a vorbit într-un interviu acordat Agenţiei de presă News.ro despre colaborarea cu Kristen Stewart, o actriţă ”foarte deşteaptă şi curajoasă”, despre felul în care indivizii pot fi conduşi de inconştient, despre muzica vieţii lui, pe a cărei energie a încercat să o reproducă în creaţiile sale, despre evoluţia cinematografiei mondiale şi despre colaborarea, ca scenarist, cu Roman Polanski.
Invitat al festivalului Les Films de Cannes à Bucarest, regizorul şi scenaristul Olivier Assayas spune că ar colabora oricând cu Kristen Stewart, însă totul ţine de momentul potrivit.
”Nu lasă agenţii de la Hollywood sau pe altcineva să facă alegerile în locul ei. Nu are planuri pentru carieră. Îi place să facă ce-i place”, a spus cineastul despre actriţa pe care a distribuit-o în două dintre filmele sale, ”Clouds of Sils Maria” (2014) şi ”Personal Shopper” (2016).
Despre cel mai recent film al său, regizorul spune că este un experiment. ”Uneori fac filme care să umple golurile din filmografia mea”, spune el, adăugând că este mai puţin un film retrospectiv.
În acelaşi interviu, Olivier Assayas accentuează diferenţele dintre Hollywood şi cinematografia de artă: ”În filmele europene de artă este mai mult spaţiu pentru actori. Felul în care noi facem filme aici este mult mai respectuos faţă de actori”.
Olivier Assayas, născut pe 25 ianuarie 1955, este autorul a peste 25 de filme artistice şi de televiziune. A fost premiat la Festivalul de la Veneţia în 1986, pentru debutul ”Désordre”, ulterior ”L’Eau froide” (1994), ”Irma Vep” (1996), ”Les Destinées sentimentales” (2000), ”Demonlover” (2002), ”Clean” (2004) şi ”Clouds of Sils Maria” (2014) au fost prezentate la Cannes. Numeroase premii internaţionale au obţinut şi peliculele ”L’Heure d’été” (2008), ”Carlos” (2010), ”Après Mai” (2012), Olivier Assayas devenind unul dintre cei mai celebraţi regizori francezi.
”Personal Shopper”, pentru care a fost premiat (ex-aequo) la Festivalul de Film de la Cannes, este un thriller psihologic cu accente supranaturale, în care Kristen Stewart deţine rolul principal. Pelicula poate fi văzută duminică, de la ora 20.30, la cinema Elvire Popesco din Bucureşti.
”Personal Shopper” este al doilea film pentru care aţi lucrat cu Kristen Stewart. Veţi colabora şi la alte proiecte?
Olivier Assayas: Mi-ar plăcea să spun da. Cred că aş putea lucra cu ea, din nou, şi mâine, dacă aş avea proiectul potrivit. Este o chestiune care ţine de găsirea personajului şi a momentului potrivit, trebuie să fie bine pentru amandoi. Îmi doresc să lucrăm din nou, pentru că funcţionăm foarte bine ca duet.
Ce credeţi că este potrivit pentru ea, ca actriţă?
Olivier Assayas: Doar ea ştie. Când am scris filmul ăsta, nu eram sigur că va fi interesată, sincer. Ea m-a inspirat cumva, nu l-am făcut special pentru ea, dar cu siguranţă am avut-o în minte. Nu ştiam dacă este momentul potrivit pentru ea, dacă este ceva la care s-ar putea relaţiona. Nu ştiam dacă va vrea să ducă în spate un asemenea film. Este un film concentrat pe ea. Ea este personajul principal, celelalte apar în câteva scene, ici-colo. Ea este filmul. Uneori, actorilor nu le place să se înhame la o asemenea greutate. Aşa că nu am ştiut cum va reacţiona.
Putem spune că forţa este una dintre calităţile ei?
Olivier Assayas: Kristen Stewart este o persoană foarte deşteaptă, o actriţă foarte deşteaptă şi cred că este foarte curajoasă. Ea face ce îi place. Nu lasă agenţii de la Hollywood sau pe altcineva să facă alegerile în locul ei. Nu are planuri pentru carieră. Îi place să facă ce-i place. Îşi urmează instinctele. Este foarte dificil pentru situaţia în care este. Face alegeri inteligente şi cred că, după ce a trăit atâţia ani în această bulă protectoare a blockbusterelor de la Hollywood, are nevoie de aer proaspăt.
Aşadar, filmele europene de artă sunt...
Olivier Assayas: În filmele europene de artă este mai mult spaţiu pentru actori. Felul în care noi facem filme aici este mult mai respectuos faţă de actori. Filmele independente le acordă mai mult loc şi ei au nevoie disperată de acel spaţiu. Filmele hollywoodiene au devenit extrem de controlate, crispate, iar actorii trebuie să facă exact ce li se spune. Nu există noţiunea că ar trebui să foloseşti indivizi în loc de actori. Adică indivizi care aduc idei, inspiraţie şi propria artă.
Aţi lăsat-o să improvizeze? Permiteţi actorilor să improvizeze, în general?
Olivier Assayas: Da, în filmul de dinainte, ”Clouds of Sils Maria”, s-a improvizat, mai ales în scenele dintre ea şi Juliette Binoche. În cazul de faţă, e puţin diferit, pentru că, într-un fel, există mai puţin şi mai mult loc de a improviza. Este mai puţin loc în cadrul scenelor, pentru că nu există interacţiune, aici e pe cont propriu, este un film despre singurătate, dar i-am lăsat spaţiu să improvizeze nu prin cuvinte, ci prin acţiuni. Nu o ghidez, o las să îşi folosească instinctele.
Care a fost punctul de pornire pentru acest scenariu?
Olivier Assayas: A fost lucrul pe care îl avem toţi în comun, faptul că avem o viaţă materială şi una spirituală. Cred că au fost câteva filme care au încercat să abordeze acest subiect deschis, în sensul că trăim într-o lume în care trebuie să avem slujbe, să muncim, să plătim chiria, dar avem şi imaginaţia, visurile, fricile noastre. Dacă vrei să ai de-a face cu un personaj, în termeni de ficţiune, trebuie să ai de-a face cu acea dimensiune a indivizilor - adică a felului în care ei pot fi conduşi de inconştient, de forţe care sunt mai mari decât noi. O astfel de tensiune este ceva ce fiecare poate înţelege, este universală. Îmi imaginez că filmul a crescut de acolo.
Unde aţi încadra ”Personal Shopper” în filmografia dumneavoastră?
Olivier Assayas: Uneori fac filme care să umple golurile din filmografia mea. Mă gândesc: n-am încercat asta, ce-ar fi dacă... Cred că acest film a început, mai mult sau mai puţin, aşa. Întotdeauna a existat o prezenţă a invizibilului în filmele mele, dar nu am spus niciodată direct asta, aşa că de ce să nu încerc să fac un film care să fie cumva în gen. În timp ce scriam mi-am dat seama că nu eram în punctul acela deloc. Acest film este mai degrabă cu un pas înainte. Este unul în care am putut merge în zone în care nu am ajuns să experimentez înainte. Este mai puţin un film retrospectiv.
Ştiu că sunteţi pasionat de muzică. Cum o relaţionaţi cu filmele dumneavoastră?
Olivier Assayas: Da. Eu am crescut în anii 70, când muzica era parte din ceea ce numim contre-culture, aşadar eram interesat de artă, de politică, iar muzica a fost coloana sonoră. Ba mai mult de atât, totul era condus de ea. Lumea se schimba, iar muzica era parte din ea. Când eram adolescent, eram mai influenţat de muzică decât de filme. Filmele păreau puţin demodate, păreau că aparţin trecutului, pe când muzica părea că aparţine viitorului. Tot atunci, lumea s-a schimbat încă o dată, când au apărut curentele punk-rock şi new wave şi am început să fac filmele, scurtmetrajele mele, în acea ambianţă. Întotdeauna am fost obsedat să încerc, în filmele mele, să reproduc energia muzicii. Am simţit că muzica a avut o energie foarte puternică, am simţit că ea m-a purtat într-un fel. Am sperat mereu că, prin filmele mele, am reuşit să captez din energia care m-a inspirat.
Cum vedeţi cinematografia mondială în prezent? Urmează o cale anume?
Olivier Assayas: S-a schimbat mult. Nu am o noţiune pesimistă legată de viitorul cinematografiei. Se fac foarte multe filme bune în zilele noastre. Vin atât de multe filme bune din culturi diferite. În mod constant, tineri cineaşti apar şi încearcă, foarte ambiţios, să facă lucruri complexe. În acest sens, sunt optimist. În plus, oamenii iubesc filmele şi merg să le vadă, chiar dacă nu pe cele pe care aş spera. Totuşi, cinematografele sunt pline, mai ales de tineri. Dar este ceva foarte convenţional în felul în care Hollywoodul a evoluat. Destul de rău, din punctul meu de vedere. Au aceste filme făcute pe computer, ceea ce le face tot mai puţin interesante, adică filmele sunt tot mai similare, dar Hollywoodul are capacitatea de a se schimba. Se fac aceleaşi filme până când publicul se va sătura, apoi se apucă de altceva. Venind din cultura cinefilă franceză, observ o decuplare între publicul tânăr şi cinematografia modernă, independentă. Cred că adolescenţii şi tinerii de azi vor să vadă filme americane, producţii mainstream, şi sunt mai puţin încântaţi de noţiunea de film independent, cum erau cei din generaţia mea. Este deranjant. Într-o lume în care imaginile devin din ce în ce mai stereotipare, cred că filmul independent reprezintă o formă de libertate. Nu pentru cineast, ci pentru spectator.
Ce ne puteţi spune despre colaborarea cu Roman Polanski?
Olivier Assayas: Mi-a plăcut să lucrez cu el. Îmi plac filmele lui. E un tip foarte agreabil, aşa că a fost o plăcere. Pelicula e în preproducţie, iar filmările vor începe în luna noiembrie. Eu nu am mai făcut asta de ani buni - să scriu pentru un alt regizor. De când am început să fac filme, nu am mai scris pentru alţi cineaşti. Nu eram sigur că îmi va plăcea sau că voi putea face asta. Eram curios. Mi-a plăcut proiectul şi, în final, am fost fericit cu rezultatul. De fapt, ce am făcut a fost să scriu scenariul după un roman. Am scris versiunea mea, apoi am stat cu Roman şi l-am retuşat pentru a-l aduce spre versiunea lui, pentru că vrea să facă un film de Polanski, nu unul de Assayas. Ceea ce este destul de corect (râde).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
