Liderul trupei neo-dark folk Wardruna, Einar Selvik, a vorbit într-un interviu acordat News.ro despre show-ul pe care îl pregăteşte pentru prima seară a festivalului ARTmania de la Sibiu, despre implicarea în transformarea muzicii nordice vechi şi despre rockul pe care îl mai ascultă din nostalgie, dar despre care crede că va fi revitalizat.
Einar Selvik are 40 de ani şi a fost, între 2000 şi 2004, bateristul trupei norvegiene Gorgoroth. A pus bazele Wardruna în 2003, iar din grup a făcut parte şi Gaahl, fost solist al grupului black metal.
Wardruna, cunoscută în special datorită serialului „Vikings”, pentru care a semnat coloana sonoră, este o trupă de neo-dark folk.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
A impresionat cu albumul de debut „gap var Ginnunga”, primul din trilogia muzicală „Runaljod”, ce stă sub semnul a 24 de rune. Cel de-al doilea album al trilogiei, „Yggdrasil”, a fost înregistrat cu ajutorul unora dintre cele mai vechi instrumente tradiţionale nordice şi are la bază ritmuri poetice antice, potenţate de versurile scrise în norvegiana veche sau în dialectele care au precedat această limbă. Ultimul album al trilogiei, intitulat „Runaljod – Ragnarok”, a fost lansat spre finalul anului 2016.
La cea de-a 14-a ediţie ARTmania Festival, Wardruna va prezenta şi compoziţii de pe cel mai recent album, „Skald”, lansat în noiembrie 2018, dar şi unele dintre cele scrise pentru serialul „Vikings”. Cu cel mult douăzeci de concerte pe an, Wardruna va ajunge la Sibiu, prima dată în România, pe 26 iulie. În aceeaşi seară, pe scena din Piaţa Mare va urca şi trupa americană Dream Theater.
Selvik ţine prelegeri în universităţi, îşi construieşte instrumentele şi preferă să susţină puţine concerte, pentru a nu se plictisi de propria muzică. S-a îndepărtat de rock - îl ascultă doar din nostalgie -, fiind mult mai interesat de tradiţii şi natură.
Prezentăm integral interviul acordat News.ro de Einar Selvik:
Cum arată turneul până acum?
Einar Selvik: Foarte bine. A fost o perioadă foarte aglomerată, cu multe deplasări şi concerte, aşa că acum avem o mică vacanţă până să ajungem la Sibiu. Va fi prima dată când ajungem în România. Am încercat mai devreme, am avut mai multe cereri de-a lungul anilor, dar acum totul se potriveşte. Sunt foarte încântat că, în sfârşit, ajung să cânt în România.
Ce speri, ce crezi că o să găseşti aici?
Einar Selvik: Este mereu interesant să întâlneşti un nou public, să cunoşti o ţară. De fiecare dată este diferit. Reacţiile, de multe ori, sunt similare, dar mereu e interesant să vezi locuri noi. În plus, Sibiu este cunoscut ca fiind un oraş foarte vechi şi frumos, aşadar abia aştept.
Cum crezi că se raportează publicul din ţări din afara Scandinaviei la muzica ta? Care este impactul asupra lui?
Einar Selvik: Deşi muzica mea este învăluită de spiritul nordic, cred că subiectele despre care cânt, şi chiar părţi de muzicalitate şi instrumentaţie, sunt destul de universale. Găseşti tradiţii relaţionate. Dacă mergi destul de departe înapoi în timp, găseşti multe tradiţii similare şi cred că sunt mulţi oameni astăzi care îşi caută atât rădăcinile, poate chiar precreştine, cât şi natura, iar muzica mea vorbeşte mult despre natură. Cred că pentru că are un limbaj universal. Sunt lucruri pe care eu, în postura de compozitor, şi mulţi oameni de pe planetă le caută.
De ce crezi că simt oamenii tot mai mult nevoia acum de a se întoarce la natură? Mai mult decât acum, să zicem, o sută de ani.
Einar Selvik: În vremurile de demult, oamenii nu aveau cu natura o legătură romantică. Luptau cu ea pentru a supravieţui, în principal. Tradiţia s-a schimbat. Astăzi, oamenii sunt foarte romantici privind relaţia lor cu natura şi asta pentru că noi, rasa umană, în societatea vestică, ne-am îndepărtat atât de mult de ea. Cred că de fiecare dată când lucrurile merg spre o extremă, există o contracarare. Iar asta este o parte a acestei reacţii. Oamenii simt nevoia să fie conectaţi din nou la planetă. Este un lucru firesc.
Găseşti inspiraţie în muzica folk a altor popoare?
Einar Selvik: Da, absolut. Ascult multă muzică din ţări de peste tot. Desigur, de unde vin eu, sursele şi istoria sunt importante. Avem multă muzică tradiţională, dar cu Wardruna am vrut să exprim ceva care merge mai departe în timp faţă de materialul tradiţional. În acest proces, am găsit natural să caut în culturile vecine şi în muzica indigenă, pentru inspiraţie şi un numitor comun. Am explorat mult muzica veche nordică.
Norvegia este fascinată de propria cultură şi de strămoşii ei. Vezi asta şi în muzica altor popoare?
Einar Selvik: Găseşti asta în multe locuri din lume. Fiecare are propria semnătură. Toate culturile şi tradiţiile s-au născut din resursele şi mediul lor. Sunt multe ţări care şi-au păstrat muzica şi tradiţiile. Desigur, multe au devenit demodate şi au dispărut când muzica bisericească a devenit tot mai proeminentă în Europa. De exemplu, ţări din Europa Centrală nu au o muzică tradiţionale foarte veche. Dar sunt multe ţări care încă o păstrează. Am găsit şi în afara Europei multe lucruri interesante.
Crezi că muzica tradiţională, în general, are nevoie de o cosmetizare, de o adaptare pentru a ajunge mai uşor şi pentru a fi apreciată de un public mai numeros?
Einar Selvik: Nu cred că are nevoie neapărat să fie adaptată, dar pentru mine a fost important să fac asta. În ceea ce mă priveşte, nu este vorba doar despre muzica în sine, ci pentru gândurile, ideile din spatele ei. Sunt multe lucruri din trecut pe care ar trebui să ni le amintim, din care să învăţăm, pentru că sunt încă foarte relevante. Acelaşi lucru este valabil pentru tonalitatea pe care o găseşti în această muzică şi privind ritmurile. Multe dintre ele se regăsesc în muzica de astăzi. Dar pentru mine a fost foarte important să nu încerc să copiez sau să imit trecutul. Este important să iau ceva vechi, atât ca înţelepciune din spatele muzicii, cât şi ca instrumente, şi expresia generală şi să fac ceva nou care să fie relevant pentru ascultătorul de astăzi. Sunt multe lucruri care se potrivesc erei moderne, mai ales tonalitatea.
Ştiu că recreezi instrumente vechi.
Einar Selvik: Când am început, aproape nimeni nu ştia despre multe dintre aceste instrumente şi foarte puţini le realizau şi foloseau. În anumite cazuri, a fost nevoie să le fac eu. Acum, poate şi pentru că le-am folosit în proiectul meu, interesul pentru aceste instrumente istorice a explodat. Sunt mulţi care le construiesc şi mă bucură asta.
Wardruna promovează acum cel mai recent album. Cât de diferit este el de trilogie?
Einar Selvik: Atmosfera este aproape aceeaşi, dar exprimarea este complet diferită. Pentru că ţin prelegeri şi ateliere la universităţi şi festivaluri legat de abordarea muzicii istorice, fac şi demonstraţii pe aceste instrumente. Am făcut versiuni acustice foarte simple ale pieselor Wardruna şi ale celor compuse pentru „Vikings”, iar răspunsul a fost copleşitor, aşa că am început să ţin concerte şi, când am încheiat trilogia, am decis să înregistrez aceste cântece. Mulţi dintre fanii Wardruna mi-au cerut asta şi am vrut să aduc un omagiu vechilor meşteri, poeţi şi cântăreţi. Aşa s-a născut albumul.
Serialul „Vikings” este destul de cunoscut în România, vei include compoziţii create pentru el în concertul de la Sibiu?
Einar Selvik: Da, cel mai probabil. Cel puţin o parte acustică a unei compoziţii create pentru show-ul TV.
La ce să ne aşteptăm privind concertul Wardruna de la ARTmania?
Einar Selvik: Va fi o prezentare foarte sinceră a muzicii noastre. Unul dintre motivele pentru care nu concertăm prea mult este că vrem să fie special de fiecare dată. Oamenii vor asista la ceva care pentru noi înseamnă mult, este personal. Nu va fi un concert obişnuit, aş spune. Deseori, spectatorii spun că au sentimentul că participă la un ritual, la o ceremonie religioasă, deşi noi nu propovăduim vreo religie. Este mai mult despre crearea unui spaţiu sacru, a unui moment în care publicul se poate conecta la ceva mai mare decât ei. Este vorba despre atmosferă.
Câte concerte susţineţi într-un an?
Einar Selvik: Între zece şi douăzeci, de obicei. Mulţi ani au fost între cinci şi zece. Nu vreau să mă satur de propria muzică. Nu vreau să devină un automatism, muncă, vreau să mă bucur de ea. De asta vreau să am grijă, să nu ţin prea multe concerte, să fac şi lucruri diferite. De asta îmi place să ţin prelegeri şi concerte solo. Păstrează lucrurile proaspete.
Cum percepi astăzi muzica rock?
Einar Selvik: Să fiu sincer, am multe perioade în care nu prea ascult muzică, pentru că lucrez atât de mult cu muzica în studio, iar când am timp liber îmi odihnesc urechile. Când ascult muzică, poate fi orice tip. Dacă îmi spune ceva, îmi spune, indiferent de gen. Uneori ascult rock şi metal, dar nu prea mult. În principal, o fac din nostalgie. Am cântat metal mulţi ani şi, uneori, este bine să asculţi lucrurile pe care le ascultai când erai adolescent. Nu sunt foarte la curent cu ce se întâmplă în zona asta.
Mulţi spun că a murit sau că este pe moarte...
Einar Selvik: Nu prea poţi spune asta, pentru că foarte mulţi oameni sunt implicaţi în fenomen, sunt atât de mulţi care ascultă şi iubesc rockul. Suntem atât de răsfăţaţi cu turnee şi concerte uriaşe, trupe importante din anii '70, '80 şi '90 care cântă peste tot în lume. Acum tot mai multe se retrag şi poate vor veni unele noi. Nu cred că este mort.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
