Barbu Bălăşoiu, nominalizat la categoria ”cea mai bună imagine” a Premiilor Gopo 2017 pentru ”Sieranevada”, vorbeşte într-un interviu acordat Agenţiei de presă News.ro despre modul în care a lucrat cu regizorul Cristi Puiu, despre evoluţia tehnologiei şi influenţa ei asupra muncii unui director de imagine, dar şi despre proiectele sale viitoare.
Interviul pe care Barbu Bălăşoiu l-a acordat Agenţiei de presă News.ro face parte din seria dedicată nominalizaţilor la gala Premiilor Gopo 2017, eveniment care va avea loc pe 21 martie, la Teatrul Naţional ”I.L. Caragiale” Bucureşti.
Premiat la Minsk International Film Festival, Barbu Bălăşoiu are în palmares numeroase scurtmetraje şi lungmetraje, la care a lucrat cu regizori precum Antonio Méndez Esparza (”Aquí y allá”, 2012) şi Bogdan Mustaţă (”Lupu”, 2013).
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Prezentăm integral interviul pe care Barbu Bălăşoiu l-a acordat Agenţiei de presă News.ro:
Cât va cântări, în cariera dumneavoastră, această nominalizare şi posibila victorie a unui trofeu Gopo?
Barbu Bălăşoiu: Fiind prima mea nominalizare îmi este greu să cântăresc importanţa pe care o va avea în cariera mea, consider că este frumos şi important să fii apreciat de oamenii cu care lucrezi în domeniu.
Care credeţi că va fi marele câştigător al galei de anul acesta? De ce?
Barbu Bălăşoiu: Nu am văzut încă toate filmele, urmează să le văd foarte curând, ar fi greşit să mă pronunţ. Totuşi, sper să fie ”Sieranevada”. Consider că este un film foarte bogat şi cred că o să reziste în timp.
Cum a fost colaborarea cu Cristi Puiu? Cum aţi căzut de acord asupra viziunii, a unghiurilor de filmare?
Barbu Bălăşoiu: Asupra viziunii filmelor lui Cristi Puiu cred că doar Cristi Puiu poate să cadă de acord. Este cel mai ferm regizor pe care l-am întâlnit, foarte precis în ceea ce vrea să transmită cu fiecare cadru, ştie foarte bine ce vrea şi are o imagine de ansamblu bine pusă la punct până la ultimul detaliu.
Din cauza aceasta lasă impresia că ar putea, cu uşurinţă, să fie oricare dintre elementele care compun filmul - un lucru pe care îl şi afirmă -, să fie de exemplu unul dintre actori, operatorul, sunetistul sau scenograful. Astfel, simţi că faci parte din ceva foarte intim, ceva al lui. În acelaşi timp, cere foarte multă implicare de la fiecare om din echipă. În general, nu primeşti nişte informaţii după care execuţi şi dacă le primeşti nu este de ajuns să faci "ce a zis el”, aşteaptă să aduci o parte din tine, să vii cu ceva la masă, "să fii acolo” este una dintre cerinţele lui cele mai dese. Cred că cere multă sinceritate şi să te laşi expus.
După ce v-a fost prezentat proiectul ”Sieranevada”, care a fost prima imagine care v-a apărut în minte?
Barbu Bălăşoiu: Cand am citit scenariul primul gand m-a dus la filmul “Festen” al lui Thomas Vinterberg, dar nu ca o referinţă vizuală, ci mai degrabă tot melanjul de poveşti şi personaje care ţi se dezvăluie într-un haos aparent.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei, a devenit mai uşoară munca unui director de imagine?
Barbu Bălăşoiu: Nu cred că există un răspuns atât de simplu precum da sau nu. Cred că sunt aspecte pozitive şi negative în toată dezvoltarea tehnologiei, dacă întrebarea se referă la factorii strict tehnici, precum faptul că greutatea şi volumul camerelor a scăzut odată cu avansul tehnologic, atunci cu siguranţă poţi spune că munca unui operator a devenit la propriu mai uşoară. În schimb, odată cu “revoluţia digitală", problema este că nu mai există un standard, nici două, nici trei, fiecare producător de camere vine cu opţiunile lui de camere, de formate şi encodări în care capturează imaginea. De aici intervin probleme pe care le întâlneşti puţin mai târziu, în postproducţie, unele formate nu sunt compatibile cu sistemele de editare sau colorizare şi ajungi să te întrebi dacă proiectul pe care îl filmezi în momentul acesta cu camera x în formatul y va mai putea fi vizionat sau manipulat peste 10-15 ani. Acesta fiind unul dintre motivele pentru care multe filme sunt încă arhivate pe peliculă.
Totodată, cu avansul tehnologiei au scăzut şi preţurile foarte mult, în felul ăsta făcând loc proiectelor low sau no budget, proiecte care în trecut nu ar fi avut nicio şansa să se materializeze. Cred că acesta este câştigul cel mai mare.
Ne puteţi da exemplu de o tehnică neconvenţională de filmare pe care aţi folosit-o?
Barbu Bălăşoiu: Cred că cel mai la îndemână este mişcarea camerei în “Sieranevada", pentru că nu urmăreşte neapărat dialogul şi are un rol de participant.
Un alt exemplu, mai tehnic, este metoda americană "day for night” care se referă la filmarea pe timp de zi a unor secvenţe care, în scenariu, se petrec pe timp de noapte şi, prin expunere, filtraj şi mai târziu colorizare creezi impresia de noapte.
Care sunt următoarele proiecte cinematografice la care lucraţi?
Barbu Bălăşoiu: În curând, urmează să fac colorizarea lungmetrajului “Life and nothing more” pe care l-am filmat anul trecut cu regizorul Antonio Mendez în Tallahasse-Florida. Voi lucra la trei scurtmetraje cu regizorii Bogan Mustaţă, Dorian Boguţă şi Andrei Tănase. În vară, încep filmările la “Cărturan”, debutul in lungmetraj al lui Liviu Săndulescu, care se va filma în locaţie, în judeţul Buzău.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
