Actriţa Ana Ularu vorbeşte într-un interviu acordat News.ro despre rolul ei din serialul de spionaj „Alex Rider”, care va avea premiera la AXN în octombrie, despre cum şi-a sărbătorit ziua de naştere pe platourile de filmare, la celebrul Hornsey Town Hall din Londra, dar şi despre perioada de izolare, în care a scris un scenariu.
Bazat pe volumul „Point Blanc”, cea de-a doua carte din seria omonimă scrisă de Anthony Horowitz, care a fost vândut în peste 20 milioane de exemplare la nivel global, „Alex Rider” a fost filmat în Marea Britanie şi România, scenele de la Point Blanc fiind filmate integral în Munţii Bucegi.
Ana Ularu interpretează personajul Eva Stellenbosch, decanul internatului Point Blanc, care îl va pune în dificultate pe adolescentul Alex Rider, pornit în căutarea unor adevăruri.
Serialul urmăreşte povestea lui Alex Rider, un adolescent din Londra care a fost instruit, fără să ştie, pentru lumea periculoasă a spionajului încă din copilărie. Forţat să investigheze moartea unchiului său şi ce legătura are aceasta cu asasinatul a doi miliardari, el acceptă, fără tragere de inimă, să îşi asume o nouă identitate şi merge sub acoperire într-un internat izolat, în munţi, numit Point Blanc. Acesta se promovează ca un loc unde adolescenţii cu probleme care provin din familii extrem de bogate sunt aduşi pe calea cea bună. Pe măsură ce Alex cercetează mai atent, descoperă că studenţii sunt, de fapt, subiecţii unui plan cel puţin tulburător, pe care tânărul va trebui să-l oprească, chiar cu riscul propriei vieţi.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Din distribuţie fac parte Otto Farrant, Brenock O’Connor, Vicky McClure, Stephen Dillane şi Marli Siu.
„Alex Rider” este produs de Eleventh Hour Films şi Sony Pictures Television. Anthony Horowitz a fost şi producător executiv, alături de Jill Green („Foyle’s War”) şi de Eve Gutierrez („Vexed”). Guy Burt („The Borgias”) a scris scenariul, iar Andreas Prochaska şi Christopher Smith au fost regizori.
Serialul va avea premiera la AXN pe 6 octombrie, la ora 23.00, iar câte un episod va fi difuzat în fiecare marţi.
Născută pe 26 iunie 1985, în Bucureşti, Ana Ularu şi-a început cariera de actriţă înainte să împlinească vârsta de 10 ani. A interpretat mai mult de 40 de roluri în filme artistice şi de televiziune, în ţară şi străinătate. A jucat, între alţii, alături de Tom Hanks („Inferno”), Bradley Cooper şi Jennifer Lawrence („Serena”), şi de Keanu Reeves, în „Siberia” (2018).
Desemnată în 2012, la Berlinală, una dintre tinerele speranţe ale cinematografiei, Ularu a mai fost recompensată - între altele - cu un premiu Gopo pentru rolul din „Periferic” (2010, r. Bogdan George Apetri), care i-a adus şi un premiu al criticii la Locarno şi o menţiune specială la Festivalul Internaţional de Film de la Varşovia.
Prezentăm integral interviul acordat News.ro de actriţa Ana Ularu:
Care a fost parcursul tău spre acest rol?
Ana Ularu: Parcursurile mele către roluri nu au niciodată aerul spectaculos de „am fost descoperită într-o cafenea”, din păcate. Ca aproape toate celelalte momente ale CV-ului meu, mai puţin proiectele studenţeşti la care particip cu mare drag, câteva filme ale unor prieteni foarte apropiaţi şi proiectele pe care le pornesc eu însămi alături de ceilalţi războinici din teatrul bucureştean independent, a fost vorba despre o serie de probe. Şi câteva deplasări aeropurtate dintre care una transatlantică, patru bilete de avion pierdute, şi multă bucurie. Am dat prima probă în Los Angeles, filmată în apartamentul pe care îl închiriase minunatul meu partener, unde cel care îmi dădea replica era cel mai bun prieten al meu (care nu e actor şi care mi-a mai fost porte-bonheur şi la proba pentru „Siberia”). A fost o scenă intensă şi foarte interesantă, de şapte minute (aşa era forma scenariului în acel moment), în care personajul meu trebuia, în mod subtil şi totuşi crud, să facă un soi de psihanaliză personajului Alex, să ameninţe, să pară că a înţeles înşelăciunea, sau poate chiar să fi înţeles, cine ştie. Un baleiaj foarte drăguţ şi subtil între omniscienţă şi naivitate. Apoi, pentru că dau în mod normal în acea perioadă destul de multe probe într-o săptămână, am uitat complet. Doar ca să mi se aducă aminte în clipa în care mă îmbarcam în avion către Vancouver că va trebui să vin la Londra în patru zile şi că sejurul meu american se va scurta cu trei săptămâni cu această ocazie. M-am aruncat pe căutări de zboruri şi am dat cea de-a doua probă la Londra patru zile mai târziu, cu regizorul şi Otto Farrant, actorul din rolul principal. A fost o probă foarte plăcută, cu variante şi joc, m-am înţeles foarte bine ca stil de lucru cu Andreas Prochaska, regizorul şi showrunnerul serialului încă din acel moment.
Producătorii români au fost absolut extraordinari şi, ca de obicei, am fost extrem de mândră de felul cum ne prezentăm în faţa echipelor străine, dar tot procesul a venit de la Londra. Eu am venit în ţară ca actor străin. E haios un pic, trist un pic.
Cum au decurs filmările?
Ana Ularu: După partea din România, unde eu am avut destul de puţin de făcut (dar foarte mişto - zboruri cu elicopterul, minunăţiile noastre de munţi, excelent), au urmat două luni de pauză pentru mine. Apoi am reînceput din plin la Londra. Pentru că personajul meu e legat de Academia Point Blanc, eu am „existat” în foarte puţine locaţii. Celebrul Hornsey Town Hall, unde s-a filmat un pic din „The Crown”, ne-a servit drept locaţie principală. Aşa că acolo mi-am sărbătorit şi ziua de naştere, printre altele, după o lungă zi de filmare.
Cât timp au durat?
Ana Ularu: Eu am început mai „în forţă” din luna mai şi, cu pauzele de rigoare, am terminat de filmat în luna august a anului 2019.
Va exista un al doilea sezon al serialului?
Ana Ularu: Mi-aş dori foarte mult să existe pentru colegii mei, distribuţia tănără extrem de talentată, responsabilă şi minunată din punct de vedere uman. Şi urez în continuare mult succes acestui sezon care uşor-uşor pătrunde în lume, se pare că e urmat de reacţii pozitive.
Erai familiarizată cu romanele din seria lui Horowitz înainte de a juca în serial?
Ana Ularu: Din păcate. nu. Ele nu au fost încă traduse la noi şi adolescenţa mea a fost mai degrabă marcată de alt tip de literatură. Dar m-aş bucura ca adolescenţii acestei generaţii să aibă acces la aventurile lui Alex Rider, un erou inteligent, haios şi ireverent.
Ce părere ai despre poveste?
Ana Ularu: Am citit romanul şi m-a captivat, culmea, deşi nu mai sunt tocmai publicul ţintă. Dar ce am reuşit împreună şi sub conceptul lui Andreas să punem pe ecran mi se pare televiziune excelentă calitativ, care sfideaza „grupele de vârstă”. „Alex Rider” ca serial e captivant, plin de acţiune, inteligent, cu umor şi actorie extraordinară - din nou, uitaţi-vă la actorii tineri, sunt fabuloşi - şi în egală măsură fermecător pentru cei de peste 40 şi cei sub 20 de ani şi toate categoriile dintre.
Ce îţi pare că aduce nou faţă de altele de gen?
Ana Ularu: Faptul că e vorba despre un tânăr, pregătit, fără să îşi dea seama, din copilărie pentru a fi un spion de primă clasă. Faptul că nu se vizează senzaţionalismul, dar se ating cote de adrenalină şi momente de suspans. Şi, spre deosebire de multe produse televizate, faptul că e gândit şi executat, jucat şi conceput cu estetica unui film bun cu spioni.
Cum ai caracteriza acest rol? De ce trăsături, calităţi te-ai folosit în principal pentru a-l interpreta?
Ana Ularu: Eva e un personaj întunecat, periculos şi volatil. E capabilă de cruzime fără pic de remuşcări, nu are pic de empatie şi are devotamentul unui membru de cult religios. În acelaşi timp, ştie să fie fermecătoare, felină, alunecoasă, să atragă şi să convingă. Aceasta e definiţia pe care am găsit-o eu împreună cu regizorul, cu echipa, cu partenerii mei de ecran. Eva din romanul lui Horowitz e un pic… diferită. E mai degrabă o brută de 2 metri pătraţi, gata să îndoaie diverse obiecte de metal ca să demonstreze ce poate face unui trup uman. Pentru Eva întruchipată de mine am ales cu mare grijă costumele, o zi de umblat prin Londra şi încercat zeci de variante, am discutat machiajul elegant, dar rece şi neprietenos - şi un pic neflatant, dar facem orice pentru artă -, am căutat prin imaginaţia mea şi prin amintirile despre „If… şi Oh Lucky Man” şi ce literatură a mai compilat creierul meu de-a lungul anilor.
Cum a fost colaborarea cu echipa, cu actorii cu care ai jucat?
Ana Ularu: Zece cu felicitări. Otto e un tânăr actor senzaţional şi un om cât se poate de responsabil civic, politic, uman. Pentru vârsta lui, Otto e un suflet bătrân şi înţelept căruia îi doresc o carieră lungă şi plină de succes. O merită din plin. La fel şi Marli Siu, actriţa care o interpretează pe Kyra şi care apoi a jucat personajul meu preferat dintr-un roman de Gaiman, în teatru. De fapt, toţi. Am doar cuvinte de laudă şi zeci de poveşti şi glume interne cu toată lumea din echipă, de la cateringul care a avut atâta grijă de mine şi de noi toţi, la echipa tehnică, distribuţie, regie. Love love love.
Cum a fost pentru tine perioada de izolare? Ţi-ai putut face planuri?
Ana Ularu: Perioada de izolare mi-a fost cât se poate de fructuoasă. Am scris un scenariu alături de partenerul meu, ceea ce a implicat destul de multă muncă şi documentare, dar a fost un proces cât se poate de plăcut, am scris un spec commercial, am citit mult, am văzut filme, am făcut sport. Am trăit cu rigoare şi respect faţă de trupul, spiritul şi mintea mea şi, cumva, cât se poate de liniştită că acea cursă dementă a carierei şi a orgoliilor ia un pic de pauză. Ar fi trebuit să fie o perioadă de reflecţie pentru noi toţi, de regrupare şi de reevaluare a ceea ce prioritizăm. De a ne cunoaşte familiile şi pe cei dragi, de a nu mai merge în inerţie. Ar fi trebuit introspecţie şi meditaţie. Şi partea mai optimistă din mine speră că ceva s-a legat totuşi în direcţia asta măcar pentru câţiva dintre noi.
Consideri că poate ieşi ceva bun, din punct de vedere creativ, din situaţia aceasta?
Ana Ularu: Cred că doar în momente de răgaz şi de călătorie în interior se pot isca lucruri bune creativ. Altfel, eşti într-un soi de cursă lacomă de faimă, bani, relevanţă şi nu ştiu câtă artă cu adevărat sinceră şi importantă, intimă şi puternică poate ieşi dintr-o fabrică autoimpusă.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
