Unu din patru români s-a simţit la un moment dat tratat diferit din cauza vârstei, arată un studiu realizat la iniţiativa Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC). Contextele asociate cel mai frecvent cu situaţii de discriminare sunt interviul de angajare (14%), locul de muncă (13%), promovarea la locul de muncă (13%), şcoala (13%), transportul în comun (10%) şi spitalul (9%). Mai puţin de jumătate (49%) dintre respondenţi declară că nu s-au simţit niciodată discriminaţi.
”Unu din patru români s-a simţit la un moment dat tratat diferit din cauza vârstei”, arată studiul realizat realizat la iniţiativa Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC). Studiul este prima cercetare de anvergură din România ce abordează intersecţionalitatea.
Conform aceluiaşi studiu, unu din şapte români, indiferent de etnie, gen, vârstă sau mediu de rezidenţă, a declarat că a existat cel puţin o situaţie în care s-a simţit discriminat la locul de muncă, la interviul de angajare sau la şcoală.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Conform sondajului efectuat în rândul populaţiei generale, principalele aspecte în legătură cu care populaţia s-a simţit tratată diferit în diverse situaţii de viaţă sunt vârsta (23%), venitul (18%), ocupaţia (14%) şi genul (13%), în condiţiile în mai puţin de jumătate dintre respondenţi (49%) au declarat că nu s-au simţit niciodată discriminaţi.
Vârsta este un aspect resimţit ca discriminatoriu atât de către tineri, care afirmă că sunt consideraţi fără experienţă când îşi caută un loc de muncă, cât şi de către persoanele vârstnice, care au dificultăţi la recrutare. Venitul redus este de asemenea corelat cu discriminarea, având în vedere că România are cea mai mare rată a populaţiei aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială din UE (32% în 2023, conform datelor Eurostat) şi cea mai mare rată a sărăciei în muncă, adică a persoanelor angajate, dar care totuşi au un venit insuficient pentru asigurarea traiului zilnic (15,3% în 2023, conform Eurostat).
„Acest studiu confirmă că discriminarea pe diverse criterii este o realitate în societatea românească şi afectează segmente largi ale populaţiei. Cazul centrelor pentru vârstnici este, de exemplu, un efect foarte vizibil public al discriminării la care sunt supuse persoanele în vârstă, mai ales cele care au şi alte vulnerabilităţi, de la venituri scăzute, la gen sau etnie. Însă discriminarea este puternic internalizată în societatea noastră, astfel că adesea se manifestă în mod tacit. Studiul pune în lumină modul în care diferitele vulnerabilităţi ale oamenilor se intersectează şi îi expun discriminării, iar speranţa noastră este că, dincolo de a deschide o dezbatere academică, acesta va contribui la elaborarea unor politici publice de sprijin pentru categoriile cel mai adesea şi cel mai profund discriminate din societate, cum sunt femeile sărace şi în vârstă din mediul rural, de etnie romă şi/sau cu dizabilităţi”, spune cercetătoarea Emanuela Ignăţoiu-Sora, co-autoare a studiului.
Contextele în care respondenţii au declarat că s-au simţit trataţi diferit sunt interviul de angajare (14%), locul de muncă (13%), promovarea la locul de muncă (13%), la şcoală (13%), în transportul în comun (10%) şi respectiv la spital (9%).
Nivelul de empatie manifestat de populaţie este mai mare pentru femeile cu dizabilităţi de etnie română (pe care 84% dintre respondenţi au declarat că s-ar simţi confortabil să le ajute), femeile cu dizabilităţi (83%) şi femeile sărace, de etnie română şi cu dizabilităţi (83%). Pe de altă parte, pe femeile rome sărace şi cu dizabilităţi 71% dintre respondenţi s-au declarat dispuşi să le ofere ajutor, în timp ce doar 67% ar ajuta un bărbat rom sărac şi cu dizabilităţi.
„Multe dintre comportamentele discriminatorii din şcoală au cauze legate de inegalităţile de venit, etnie şi/sau inegalităţile de gen. Chiar dacă dizabilitatea este una dintre cele mai importante vulnerabilităţi percepute de către populaţia României, identitatea etnică şi sexuală rămâne una dintre cele mai mari vulnerabilităţi, în condiţiile existenţei unor stereotipuri şi atitudini discriminatorii faţă de populaţia de etnie romă şi faţă de persoanele LGBT+”, spune cercetătoarea Claudia Petrescu, co-autoarea studiului.
Studiul a vizat şi sectorul organizaţiilor neguvernamentale, măsurând opinia angajaţilor, membrilor şi voluntarilor din ONG-urile active în România, care lucrează în mod obişnuit cu persoane vulnerabile. Astfel, în opinia angajaţilor ONG-urilor, caracteristicile principale care definesc o persoană ca fiind vulnerabilă sunt existenţa unei boli sau dizabilităţi (52%), problemele cu locuirea (locuire precară, lipsa locuinţei, 50%), apartenenţa la o comunitate săracă (45%) şi existenţa unei dependenţe (44%).
În opinia angajaţilor ONG-urilor, categoriile de populaţie considerate ca având cea mai mare nevoie de ajutor sunt: persoanele cu dizabilităţi fizice (57%), persoanele cu dizabilităţi mintale (57%), persoane care au în îngrijire persoane vulnerabile (persoane cu dizabilităţi, în vârstă etc., 56%), persoane care trăiesc în sărăcie (nu au resursele strict necesare cumpărării bunurilor şi serviciilor pentru nivelul minim de trai, 56%), victime ale violenţei în familie (56%), persoanele fără adăpost (55%), victime ale traficului de persoane (55%), persoane care îşi cresc singure copiii (54%) şi persoane dependente de stupefiante (54%).
„În România, termenul de «intersecţionalitate» este folosit în principal în literatura de specialitate şi este adoptat doar de un număr restrâns de organizaţii din sfera feministă sau mai extinsă a drepturilor omului. Cu toate acestea, organizaţiile neguvernamentale sunt cele mai apropiate de integrarea unei viziuni intersecţionale, atât în activitatea lor internă, cât şi în relaţia cu beneficiarii”, spune Laura Cireaşă, coordonator de program în cadrul FDSC.
Studiul ”Intersecţionalitatea între concept şi practică. Cum este înţeles şi implementat conceptul de intersecţionalitate în rândul organizaţiilor neguvernamentale româneşti” a fost realizat în cadrul programului În Stare de Bine, susţinut financiar de Kaufland România şi dezvoltat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), în perioada ianuarie – mai 2024.
Autoarele cercetării sunt Claudia Petrescu (cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii) şi Emanuela Ignăţoiu-Sora (cadru didactic asociat la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti).
Cercetarea a inclus componente cantitative şi calitative: sondaj în rândul populaţiei generale; sondaj în rândul angajaţilor, membrilor şi voluntarilor din ONG-uri; interviuri în profunzime şi atelier de învăţare participativă cu membri ai ONG-urilor; analiza de documente şi analiza secundară de date. Sondajul în rândul populaţiei a fost realizat prin metoda CAWI, pe un eşantion aleatoriu de 400 de respondenţi. Rezultatele studiului pot fi generalizate la populaţia generală a României cu acces la internet cu o marjă de eroare de +4,9%, la un nivel de încredere de 95%. Studiul integrează şi date din Barometrul Membrilor, Angajaţilor şi Voluntarilor din Sectorul ONG, dat publicităţii la începutul acestui an.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
