Săptămâna trecută, două lucrări ale unor cercetători sud-coreeni au făcut o afirmaţie extraordinară, care a stârnit o frenezie pe reţelele sociale şi a ridicat valoarea unor acţiuni în China şi Coreea de Sud: descoperirea unui supraconductor practic, care poate funcţiona la temperatura camerei, ceea ce de mult timp este considerat un adevărat „Sfânt Graal” pentru oamenii de ştiinţă din domeniu, relatează Reuters.
Superconductorii sunt materiale care permit curentului electric să circule fără rezistenţă, o proprietate care ar putea revoluţiona reţelele electrice în care energia se pierde în timpul transmiterii, şi ar putea determina, de asemenea, progrese revoluţionare în domenii precum cipurile pentru calculatoare, unde rezistenţa electrică acţionează ca o limită de viteză.
Cele două lucrări, care au apărut pe un site web folosit de oamenii de ştiinţă pentru a-şi împărtăşi cercetările înainte de revizuirea de către colegi şi publicarea lor oficială, i-au făcut pe cercetătorii din întreaga lume - inclusiv pe cei de la cel puţin două laboratoare naţionale din SUA şi trei universităţi chineze - să se uite mai atent la materialul propus.
Materialele supraconductoare există deja în aparatele RMN, de pildă, pentru imagistică medicală, şi în unele computere cuantice, dar îşi manifestă proprietăţile supraconductoare doar la temperaturi extrem de scăzute, ceea ce le face impracticabile pentru o utilizare pe scară largă.
LK-99, SUPRACONDUCTORUL MINUNE
Cercetătorii sud-coreeni au declarat săptămâna trecută că au găsit un supraconductor care funcţionează la temperatura camerei, ceea ce a fost considerat de mult timp un ideal pentru oamenii de ştiinţă din domeniu.
Cercetătorii au publicat, de asemenea, o reţetă de fabricare a materialului - denumit LK-99 - care presupune luarea unui mineral relativ comun, numit apatită de plumb, şi introducerea unui număr mic de atomi de cupru în acesta.
Ei au publicat două lucrări - o lucrare iniţială cu trei autori şi o a doua lucrare, mai detaliată, cu şase autori, care includea doar doi dintre autorii din prima lucrare. Niciunul dintre autorii contactaţi de Reuters nu a răspuns la o solicitare de comentarii.
Fizicienii intervievaţi de Reuters au declarat că vestea bună este că nu există nicio lege a fizicii care să spună că un supraconductor la temperatura camerei nu poate exista, iar materialul descris de echipa sud-coreeană este uşor de realizat, ceea ce înseamnă că alţi cercetători ar trebui să poată începe să obţină rezultate chiar din această săptămână.
Standardul de aur pentru dovada descoperirii este ca alte laboratoare să reproducă în mod fiabil rezultatele cercetătorilor sud-coreeni.
CE SPUN ALŢI CERCETĂTORI
Cercetători de la cel puţin trei universităţi chineze au declarat în ultimele zile că au produs versiuni de LK-99 cu rezultate diferite. O echipă de la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din Huazhong a postat un videoclip care pretinde că arată materialul levitând deasupra unui magnet, ceea ce este important, deoarece adevăraţii supraconductori pot pluti deasupra unui magnet în orice orientare, fără a se roti ca o busolă.
NEW: Hyun-Tak Kim (writer of the 6 author LK-99 Superconductor paper) has provided the New York Times with a new video showing the levitating LK-99 sample. pic.twitter.com/Y3OwPhJlzP
— Floates0x (@floates0x) August 3, 2023
Însă o altă echipă, de la Universitatea Qufu Normal, a declarat că nu a observat o rezistenţă zero, una dintre caracteristicile necesare ale unui supraconductor.
O a treia, de la UniversItatea de Sud-Est din oraşul Nanjing, din estul Chinei, a declarat că a măsurat rezistenţa zero, dar numai la o temperatură de 110 Kelvin (-163 grade Celsius).
Joi, experţii sud-coreeni au declarat că vor înfiinţa un comitet pentru a verifica afirmaţiile.
Eric Toone, un om de ştiinţă devenit investitor la Breakthrough Energy Ventures al lui Bill Gates, a declarat că monitorizează orice eforturi de revizuire şi reproducere de către laboratoare de renume. "Măsurătorile de care ai nevoie pentru a verifica sau pentru a demonstra supraconductivitatea sunt foarte greu de realizat", a declarat Toone. "Schimbă complet jocul, dacă este corect, dar până când vom avea mai multe validări, trebuie să avem răbdare", a adăugat el.
ÎN LOC DE OZN, OSN
Posibila veste proastă pentru LK-99 este că domeniul supraconductorilor este plin de materiale care promit la început, dar care nu rezista la control. Cercetătorii au chiar şi un nume la îndemână pentru acestea - obiecte supraconductoare neidentificate (OSN).
"Noi le numim OSN", a declarat Mike Norman, fizician în domeniul materiei condensate la Argonne National Laboratory. "Există o lungă istorie a OSN-urilor, care datează de foarte mult timp, inclusiv unii oameni foarte faimoşi care au crezut că au descoperit un supraconductor şi de fapt nu au era. Este ca orice în ştiinţă - poţi fi păcălit. Chiar şi oamenii buni pot fi păcăliţi", spune Mike Norman.
Fizicianul susţine că lucrările originale au probleme. Este posibil ca unele să fi fost greşeli tipografice, din cauza grabei de a publica cercetarea, dar mai îngrijorătoare a fost lipsa de date pe o gamă largă de temperaturi, pentru a arăta cum se comportă materialul atunci când se află în stare supraconductoare şi atunci când nu este. "Oamenii folosesc adesea această metodă pentru a arăta cât de mult din eşantion este de fapt un supraconductor şi cât de mult nu este", a explicat Norman.
PRECAUŢIE ŞI SPERANŢĂ
Alţi cercetători au găsit, de asemenea, motive de a fi precauţi. Sinéad Griffin, fizician în domeniul stării solide şi cercetător la Lawrence Berkeley National Laboratory, a folosit un supercomputer al Departamentului de Energie al SUA pentru a simula materialul propus.
Griffin a descoperit că inserarea atomilor de cupru în apatita de plumb a făcut ca atomii din material să se rearanjeze într-un mod neaşteptat, care seamănă cu supraconductorii existenţi. Dar acest efect depinde de faptul că atomii de cupru trebuie să se ducă într-un loc în care nu vor să se ducă în mod natural, ceea ce ar putea îngreuna producerea materialului în cantităţi mari.
Griffin a avertizat că simularea sa are limite - nu poate dovedi în mod concludent că materialul este un supraconductor, iar lucrarea a presupus că cercetătorii pot plasa atomii de cupru în apatita de plumb cu o precizie perfectă. În lumea reală, acest lucru este puţin probabil şi de aceea ar putea avea un efect considerabil asupra materialului.
Şi chiar dacă LK-99 se dovedeşte a fi un supraconductor la temperatura camerei, va fi nevoie de timp pentru a determina cât de util ar putea fi, a declarat Michael Fuhrer, profesor de fizică la Universitatea Monash din Melbourne, Australia. De exemplu, spune Fuhrer, nu au fost furnizate date despre cât de mult curent electric ar putea transporta materialul astfel încât el să fie în continuare supraconductor, o întrebare cheie pentru îmbunătăţirea reţelelor electrice.
Cu toate acestea, Fuhrer şi alţi fizicieni au declarat că rezultatele merită să fie studiate, având în vedere tot ceea ce rămâne necunoscut despre supraconductori şi posibilitatea ca aceştia să fie descoperiţi în mod întâmplător într-un material comun. "Există o mulţime de minerale pe care nu le-am analizat încă", a declarat Norman de la Argonne. "Şi probabil că există o fizică foarte interesantă ascunsă în aceste minerale", spune expertul.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
