Europa ar putea fi în pragul unui fel de recesiune, a cărei gravitate va fi decisă de piaţa globală, aceasta în timp ce economia SUA pare să reziste, arată Raportul de Perspective Economice al casei de brokeraj XTB, care precizează că anul 2024 aduce motive de optimism, deşi rămân în continuare provocări. Potrivit raportului, în 2024 ne aşteaptă încă un an cu evoluţii globale complexe, alegeri în SUA şi mai peste tot în Europa şi nu este exclus ca interesul pentru metale preţioase să rămână ridicat. Economia României, în ansamblu, va avea de înfruntat noile realităţi fiscale, efectele recesiunii germane şi ale încetinirii europene.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe X Distribuie pe Email

”La începutul lui 2023, se conturau temeri cu privire la o posibilă recesiune determinată de înăsprirea politicilor monetare, cu un impact semnificativ asupra pieţelor. Până în prezent însă, încetinirea economică a fost limitată, iar unii indicatori sugerează că ce a fost mai greu a trecut, cel puţin în SUA”, potrivit Raportului de Perspective Economice al XTB, care arată că anul 2024 aduce motive de optimism, deşi rămân în continuare provocări.

În primul rând, în Europa, semnele încetinirii economice s-au înmulţit. Germania, partener comercial important al României şi prima economie a continentului, are în faţă trimestre dificile. Pe de altă parte, economia americană a crescut peste aşteptări. Aici, consumul evoluează pozitiv, iar temperarea preţului la energie susţine tendinţa de scădere a inflaţiei. Aproape de finalul celui mai agresiv ciclu de înăsprire a dobânzilor din ultimele patru decenii, investitorii aşteaptă primul semn clar de relaxare din partea băncilor centrale.

Evenimente

14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
20 noiembrie - Eveniment News.ro - Orașul meu - Acasă și la birou
28 noiembrie - Profit Financial.Forum

Indicatorii comerciali arată că Europa se află în cea mai dificilă situaţie din rândul principalelor regiuni economice. Astfel, europenii au asistat la un declin profund în industria prelucrătoare, ca răspuns la surplusul de stocuri post-COVID şi la preţurile crescute la energie. La acest regres au mai contribuit şi deglobalizarea progresivă, precum şi politicile ambiţioase ale UE în domeniul climei.

La nivel mondial, companiile producătoare par să reducă încet-încet stocurile. În Europa, însă, au existat speranţe că economia va fi ajutată de consumatori prin intermediul sectorului serviciilor, dar se pare că se întâmplă contrariul. Raportul XTB reaminteşte faptul că dobânda actuală a depozitelor Băncii Centrale Europene este de 4%, după ce mai bine de un deceniu a fost negativă sau aproape de zero. Prin urmare, tonul pozitiv este greu de menţinut în ceea ce priveşte cererea de consum până la finalul lui 2024.

”Aşadar, în timp ce economia SUA pare să reziste, Europa ar putea fi în pragul unui fel de recesiune, a cărei gravitate va fi decisă de piaţa globală. Amploarea exactă a încetinirii economice prin care trecem va depinde de durata politicilor restrictive impuse de principalele bănci centrale, iar aceste politici vor fi influenţate, la rândul lor, de inflaţie”, relevă raportul.

La capitolul semnalelor pozitive, economiştii se aşteaptă ca inflaţia să scadă atât în SUA, cât şi în Europa, anul viitor, cu excepţia cazului în care se produce un şoc extern. Peste Ocean, principalul motor al temperării inflaţiei vor fi preţurile locuinţelor. Tarifele imobiliare şi chiriile sunt la maxime istorice, dar aproape de stagnare. Asta cu atât mai mult cu cât inflaţia de bază pe sectorul imobiliar reacţionează la preţurile locuinţelor cu întârzieri semnificative, de peste un an.

”Prin urmare, în 2024 avem aproape garantat o inflaţie mai mică dinspre acest segment. Totodată, având în vedere preţurile scăzute ale combustibililor şi o presiune relativ limitată dinspre servicii, o accelerare a inflaţiei pare puţin probabilă în acest moment. În Europa, cererea slabă a consumatorilor şi efectele crizei energetice care se estompează ar trebui să reducă şi ele inflaţia de bază”, mai arată raportul.

Ca semnal negativ însă, o parte din inflaţie ar putea fi structurală, adică pe termen lung. Aceasta provine din deglobalizare şi din schimbările de pe piaţa forţei de muncă, unde îmbătrânirea societăţilor şi schimbările post-COVID ar putea pune mai multă presiune pe creşterea salariilor. Aceşti factori nu vor depăşi tendinţele pe termen scurt menţionate mai sus, dar ar putea însemna că o revenire la ratele foarte scăzute ale dobânzilor ar putea să nu fie posibilă (cu excepţia situaţiilor de criză).

În afara evoluţiilor economice de zi cu zi, trăim într-o lume în care tensiunile geopolitice au devenit parte din aspectele la care un investitor trebuie să fie atent. În 2022 am avut invazia Rusiei în Ucraina, iar în 2023 criza din Orientul Mijlociu. Potrivit analiştilor XTB, acestea par a fi doar nişte proxy-uri ale marelui război pentru dominaţia globală care se duce între SUA şi China.

Ambele ţări par într-o coliziune, indiferent de ce spun liderii lor: SUA încearcă să limiteze China în a dezvolta tehnologii de vârf, în special cele care ar putea fi folosite în domeniul militar. Beijingul, în schimb, încearcă să menţină comerţul liber atât timp cât profită de pe urma acestuia pentru a-şi consolida poziţia. Este destul de clar că interesele sunt conflictuale şi, deşi este puţin probabil ca o întorsătură extremă a evenimentelor (cum ar fi invazia Taiwanului) să se întâmple anul viitor, vom asista cu siguranţă la mai multe acţiuni pe scena geopolitică.

Incertitudinile din jurul Chinei nu se limitează la geopolitică. Situaţia economică este mult mai rea decât se aştepta. Când Beijingul a retras brusc restricţiile COVID la sfârşitul anului 2022, aşteptările erau foarte mari. Dar, după o revenire de scurtă durată, economia a stagnat şi nu a reuşit să ia avânt, în ciuda reducerilor de dobânzi şi a stimulentelor, limitate totuşi. Devine tot mai evident că ţara începe să plătească preţul pentru încurajarea economiei prin intermediul pieţei rezidenţiale în ultimele decenii. Acum că această sursă de creştere a dispărut, o încetinire ar putea fi inevitabilă.

”Examinând perechea euro-dolar din punct de vedere tehnic, după ce preţul a reuşit să urce din nou peste paritate, acesta şi-a menţinut o traiectorie ascendentă până în iulie 2023. Chiar şi aşa, această evoluţie ar trebui interpretată ca o corecţie în cadrul unei tendinţe descendente mai ample. Această instabilitate a fost determinată de cele două forţe majore care trag tandemul în direcţii opuse: pe de-o parte avem economia europeană relativ mai slabă, iar pe de alta, optimismul pieţei. Toamna favorabilă pentru perechea valutară a fost o reflexie a scăderii aşteptărilor privind ratele Fed în 2024. Rezerva Federală are posibilitatea să reducă ratele anul viitor, dar, în mod egal, la fel de multe astfel de reduceri ar putea fi necesare şi în zona euro. S-ar putea argumenta că situaţia economică din Europa ar putea pune presiune asupra BCE mai devreme. Chiar şi acum, dacă ne uităm la marjele de randament ale obligaţiunilor, acestea rămân relativ constante (pieţele continuă să estimeze reduceri mai rapide de ambele părţi ale Atlanticului), nefiind astfel sprijin pentru perechea euro-dolar”, se menţionează în raport.

În cazul în care Statele Unite rămân reziliente sau dacă Europa intră în recesiune, aceste diferenţe ar putea deveni chiar mai nefavorabile pentru euro. Din punctul de vedere al sentimentului de piaţă, lucrurile arată bine în acest moment, dar investitorii trebuie să ţină cont că orice deteriorare a sentimentului este de obicei negativă pentru euro.

În 2023, indicii de pe Wall Street au recuperat o mare parte din pierderile înregistrate în anul precedent. Câştigurile au apărut în ciuda majorării ratelor Fed la cel mai înalt nivel din martie 2001. Acum, întrebarea pare să nu fie dacă Fed va reduce ratele în 2024, ci când mai precis va începe reducerea lor.

Perspectiva generală este că o politică monetară relaxată este benefică pentru pieţele bursiere şi pentru economie, în timp ce una agresivă este nocivă. Însă analiza a trei cicluri anterioare de reducere a ratelor Fed duce la o concluzie interesantă: mişcările dobânzilor stabilite de banca centrală nu influenţează singure pieţele bursiere şi trebuie cercetate în funcţie de contextul economic extins.

Astfel, reducerile ratelor care au început ciclurile din 2001 şi 2007 nu au reuşit să favorizeze sentimentul pieţei în lunile următoare, iar indicii generali ai pieţei bursiere din SUA s-au confruntat cu deprecieri. Pe de altă parte, reducerea ratelor începută în 2019 a fost urmată de creşteri ale pieţei bursiere în lunile următoare. Ceea ce pare a fi esenţial pentru performanţa pieţei bursiere după aceste mişcări este motivul care a stat la baza acestora.

Tăierile din 2001 şi 2007 au fost un răspuns la criză, în timp ce reducerea ratelor din 2019 a fost un răspuns la slăbirea inflaţiei. Prin urmare, contextul macroeconomic va conta mai mult pentru piaţa bursieră decât politica Fed, deoarece acesta va stabili perspectivele următoarelor câştiguri, spun analiştii.

Din 2020, aurul a fluctuat într-un interval larg de consolidare a preţului, cuprins între 1.600 şi 2.000 de dolari pe uncie. Odată cu sfârşitul previzibil al ciclului de creştere a ratelor în SUA, se întrevede la orizont perspectiva ca aurul să evadeze şi el, în final, din acest trend ascendent. Aşteptările pieţei sugerează că reducerile iniţiale ale ratelor ar putea apărea încă din prima jumătate a anului 2024.

Datele statistice arată însă că avansul mediu al preţului aurului în cei doi ani de după ultima creştere a ratei dobânzilor este de aproape 20%. Dacă acest tipar s-ar repeta, aurul ar putea nu numai să depăşească maximele istorice, dar ar putea ajunge la niveluri apropiate de 2.400 de dolari pe uncie. În plus, metalul înregistrează de obicei creşteri cu puţin timp înainte şi după prima reducere anticipată a ratei într-un ciclu. Însă riscul principal al acestui scenariu este o potenţială revenire la creşteri de dobânzi, ceea ce ar determina întărirea dolarului şi o creştere a randamentelor.

Cererea de aur a fost relativ redusă în ultimul an. Cu toate acestea, un dolar mai slab, împreună cu un yuan chinezesc şi o rupie indiană mai puternice, ar putea schimba această situaţie. Aceste ţări sunt foarte importante din perspectiva cererii fizice de aur. În plus, având în vedere că ETF-urile pe aur şi-au încetat activităţile de vânzare, potenţialele intrări de capital în aceste fonduri ar putea stimula o cerere suplimentară de aur fizic.

În ciuda temerilor de recesiune, în 2023, investitorii au demonstrat un nivel ridicat de optimism, atât în SUA, cât şi în Europa. Pe de altă parte, bursa din China se află într-o scădere lentă. Provocările geopolitice au dus la un răspuns diferit, cu creşteri mai ales pentru aur, ajuns recent la un nou maxim istoric. Totodată, au determinat scăderi de cotaţii pentru petrol, după volatilitatea puternică din luna octombrie.

”Ne aşteaptă încă un an cu evoluţii globale complexe: alegeri în SUA şi mai peste tot în Europa, plus un entuziasm dublat de unele preocupări referitoare la inteligenţa artificială. Aşa că nu este exclus ca interesul pentru metale preţioase să rămână ridicat. Cu toate acestea, este probabil ca volatilitatea să fie relativ ridicată pentru petrol, bursele europene şi americane. În România, competiţia pentru capital între bursă şi titlurile de stat se poate menţine ridicată. Economia, în ansamblu, va avea de înfruntat noile realităţi fiscale, efectele recesiunii germane şi ale încetinirii europene. O şansă ar putea fi conectarea la trendurile majore de inovaţie la nivel global şi investiţii rapide şi eficiente, publice şi private, în noile tehnologii bazate pe inteligenţă artificială”, spun ei.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.