Peisajul minier Roşia Montană a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO, a anunţat marţi preşedintele Comitetului, Tian Xuejun. Icomos, organismul consultativ al agenţiei ONU, a recomandat clasarea şi în Lista Patrimoniului în pericol, decizie adoptată şi de Comitet.
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
20 noiembrie - Eveniment News.ro - Orașul meu - Acasă și la birou
Acest sit din Carpaţii Occidentali adăposteşte ”un ansamblu excepţional” de galerii romane datând din secolul al II-lea, ”cel mai important şi mai vast cunoscut”, a subliniat Icomos.
Adrian Cioroianu, fost delegat Permanent al României pe lângă UNESCO, a precizat pe Facebook: „în Patrimoniul UNESCO nu intră întreaga localitate Roşia Montană, ci o arie delimitată, cea care apare în dosarul depus de guvernul României (prin delegaţia pe care am condus-o) în ianuarie 2017 şi, apoi, în ianuarie 2020. În dosar este vorba, în principal, despre fosta exploatare/mină romană (adică de pe vremea Imperiului roman, ca să fie clar) şi nu de întreaga zonă Roşia Montană”.
De asemenea, istoricul a subliniat că ”înscrierea pe lista Patrimoniul Mondial NU EXCLUDE continuarea exploatării în zonă, cândva, în viitor, de către firme româneşti sau în parteneriate. În istoria recentă a UNESCO au fost cazuri de state care au decis modificarea/exploatarea unor situri, drept care ele au fost retrase de pe lista Patrimoniului Mondial.
Includerea minelor de aur în Patrimoniul Mondial de UNESCO este o decizie care ar putea ”îngropa” proiectul controversat de exploatare în zonă.
În acest sens, locuitorii sunt divizaţi: o parte apără această comoară, în timp ce alţii cred doar că extracţia ar salva zona.
Sămânţa discordiei a fost plantată în anii 1990, atunci când compania canadiană Gabriel Resources s-a instalat în comună cu scopul de a extrage 300 de tone de aur şi 1.600 de argint distrugând patru munţi masivi, inclusiv cu majoritatea rămăşiţelor romane.
Prin intemediul filialei sale Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), din care statul român deţine 20%, această societate prevedea folosirea a 12.000 de tone de cianuri pe an, un risc suplimentar pentru mediul înconjurător, potrivit experţilor.
Denunţând o ”expropriere”, Gabriel Resources a sesizat în 2015 instanţa internaţională a Băncii Mondiale (Cirdi) de la Washington şi a reclamat 4,4 miliarde de dolari compensaţie României, pe baza unei estimări datând din 2011, în contextul în care cota sa a era de 7,4 dolari canadieni, faţă de 0,3 astăzi.
Cumpărate cu sume importante care i-au făcut pe proprietari să părăsească comuna, casele cu porţi din lemn sculptate riscă să se prăbuşească în aşteptarea renovării.
Înainte de preluarea puterii în România de comunişti în 1946, străzile din Roşia Montană găzduiau un cazinou şi birouri de bancă unde căutătorii de aur încă îşi vindeau pepitele.
Ziua Roşiei Montane este „o aniversare neoficială a primei atestări documentare - la data de 6 februarie 131 - a aşezării romane care se afla în spaţiul ocupat acum de satul Roşia Montană”.
Una dintre tăbliţele romane cerate descoperite în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea în galeriile miniere de la Roşia Montană demonstrează atestarea. Tăbliţele cerate consemnează contracte, inventare, acte juridice care constituie unul dintre izvoarele importante ale cunoaşterii dreptului roman. Tăbliţa nr. XVIII păstrează, alături de dată, denumirea aşezării: Alburnus Maior.
Roşia Montană - Cel mai longeviv sit minier tradiţional cunoscut în prezent
Roşia Montană a fost cel mai activ centru minier al Munţilor Apuseni, începând de la primele exploatări, din Epoca Bronzului, continuând în Antichitate şi perioada medievală, în Epoca Modernă şi până în trecutul recent. Mineritul tradiţional, bazat pe iniţiativa familiilor şi a micilor asociaţii de mineri, s-a încheiat odată cu naţionalizarea, în 1948, fiind urmat de o altă formă de minerit, industrial, la scară mare, încheiat în 2006.
Roşia Montană este unul dintre cele mai longevive situri miniere tradiţionale cunoscute în ziua de azi. Anduranţa sa particulară se reflectă într-o interconectare sistematică şi profundă între fundalul natural şi fenomenele culturale - din adâncul munţilor şi până la suprafaţă, de la morfologia peisajului şi până la flora şi fauna locului şi la comunităţile umane locale, totul poartă amprenta interacţiunii semnificative dintre om şi mediul natural, care a generat unul dintre cele mai bogate şi spectaculoase peisaje culturale ale României, semnificativ în context global.
80 de km de galerii săpate în munte ce datează din Antichitate
Atributele definitorii ale sitului sunt galeriile miniere - de exploatare, de asistenţă, de aerisire şi de evacuare a apei - excavate începând din perioada romană şi continuate în perioada medievală şi modernă, peisajul roman de suprafaţă, peisajul industrial istoric, şi târgul minier Roşia Montană. Galeriile săpate în masivele muntoase din jurul localităţii însumează mai mult de 80 km din care 7 km datează din Antichitate, alcătuind cel mai vast şi mai important sistem de exploatare minieră cunoscut din lumea romană.
Din România au fost înscrise până acum pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO: Delta Dunării, Mănăstirea Horezu, bisericile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Maramureş, cetatea Sighişoara, aşezările săseşti cu biserici fortificate din Transilvania şi fortăreţele dacice din Munţii Orăştiei.
Situri înscrise marţi în Lista Patrimoniului Mondial
Dholavira, sit arheologic de la Khadirbet din Bhachau Taluka din districtul Kutch, India.
Avroman sau Hawraman, regiune muntoasă situată în provinciile Kurdistanului şi Kermanshah, în vestul Iranului şi în nord-estul Kurdistanului, în Irak.
Siturile preistorice Jomon din nordul Japoniei
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
