Viasat History va marca operaţiunea decisivă care a avut loc la 6 iunie 1944, Ziua Z, cu un documentar şi o serie documentară în două părţi difuzate în premieră. "Debarcarea din Normandia: Se împlinesc 80 de ani" foloseşte imagini color nemaivăzute până acum pentru a rememora ziua pentru care mulţi dintre soldaţii implicaţi s-au pregătit ca pentru bătălia finală a celui de-al Doilea Război Mondial, iar seria în două părţi "Debarcarea din Normandia: Poveştile soldaţilor" relatează poveştile primilor tineri soldaţi ajunşi pe ţărm, vorbind despre frică, curaj şi eroism.
"Debarcarea din Normandia: După 80 de ani" (joi, de la ora 22:00)
Ziua-Z - 6 iunie 1944 - este ziua când Aliaţii au debarcat în Normandia, în Al Doilea Război Mondial. Precedată de planuri amănunţite şi operaţiuni de diversiune, a reprezentat un moment de cotitură în războiul care urmărea să elibereze Europa ocupată de nazişti. Forţele Aliaţilor au debarcat pe plajele din Normandia, unde au înfruntat rezistenţa atroce a trupelor germane. Cu o lungime de peste 80 km de-a lungul coastei, acest câmp de luptă a intrat atunci în istorie. La 80 de ani de la Ziua-Z ne-o amintim ca pe un simbol al curajului, sacrificiului şi efortului colectiv de a învinge tirania. Acea zi a schimbat cursul istoriei, iar acest program aduce un omagiu celor care au luptat atunci pentru libertate.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
"Debarcarea din Normandia: Poveştile soldaţilor" (joi, de la ora 23:10)
Acest documentar în două părţi relatează povestea Zilei-Z - 6 iunie 1944 - aşa cum nu a mai fost spusă niciodată până acum. Pornind de la relatările dure, deloc înfrumuseţate, ale primilor tineri care au debarcat atunci pe ţărm, prezentatorul Giles Milton dezvăluie poveşti uluitoare despre teamă, curaj şi eroism. Ziua-Z a fost cea mai amplă invazie pe mare din istorie, iar acest documentar fascinant urmăreşte derularea evenimentelor prin experienţele trăite de cei aflaţi pe câmpul de luptă - indiferent dacă erau de partea Aliaţilor, a Germaniei sau a Franţei
Curiozităţi
Cu doar câteva luni înainte de Ziua Z, Dwight D. Eisenhower, comandantul forţelor aliate şi prim-ministrul englez Winston Churchill erau în dezacord unul cu celălalt. Eisenhower voia să devieze bombardierele aliate din Germania pentru a ataca infrastructura critică din Franţa. Churchill nu era de acord: era îngrijorat de daunele colaterale aduse Franţei. Astfel, Eisenhower ajunge să ameninţe că va renunţa la funcţie. În cele din urmă, Churchill a fost de acord cu planul şi Eisenhower a devenit mult mai dedicat întregii operaţiuni, fiind cheia succesului acesteia.
Prognoza meteo a amânat invazia cu o zi
O serie de condiţii erau necesare pentru ca operaţiunea Ziua Z să se întâmple. Era nevoie de o zi lungă pentru a putea utiliza la maxim forţa aeriană, de lună plină pentru ghidarea navelor, iar mareea trebuia să fie suficient de puternică pentru a purta vehiculele de desant cât mai departe pe plajă. Iar pentru un bombardament precis, mai era nevoie de o oră de lumină înainte de a începe operaţiunea propriu-zisă. Doar nouă zile din mai şi iunie îndeplineau aceste cerinţe, drept urmare comandanţii au stabilit data de 5 iunie, însă prognoza meteo rea l-a forţat pe Eisenhower să amâne în ultimul moment pentru 6 iunie.
Hitler dormea când a avut loc invazia
Hitler ştia că o invazie aliată la scară largă ar putea schimba mersul războiului, aşa că era pregătit pentru asta. A ordonat să fie construit aşa-numitul Zid Atlantic, o serie de staţii de apărare „impenetrabile” ce se întindeau pe mai bine de 2.700 de kilometri, din Norvegia până în Spania. Cu toate acestea, nimeni nu putea fi pregătit pentru multele momente în care ar fi putut să doarmă pe când un atac ar fi avut loc. Niciunul dintre generalii săi nu a îndrăznit să comande întăriri fără permisiunea lui şi niciunul dintre ei nu a îndrăznit să-l trezească. S-au pierdut astfel ore cruciale. Când Hitler s-a trezit în sfârşit pe la 10 dimineaţa şi a auzit vestea, nu a fost supărat pentru că a crezut că forţele germane i-au învins cu uşurinţă pe aliaţi. S-a înşelat.
Forţele aliate au răspândit ştiri false despre invazie
Nu aveau nicio şansă de a ascunde atacul de serviciile de informaţii germane, aşa că aliaţii au desfăşurat unele operaţiuni pentru a-i deruta cu privire la momentul şi locul Zilei Z. Au lăsat să se scurgă planuri false, au aşezat tabere false, iar în dimineaţa zilei de 6 iunie chiar au bombardat Calais pentru a da iluzia că acolo vor ataca. Germanii au muşcat momeala şi au instalat trei baterii masive de tunuri în Calais, lăsând restul coastei franceze – inclusiv Normandia – mult mai slab apărată.
Unele acţiuni ale invaziei nu s-au desfăşurat conform planului
Forţele aliate plănuiau să bombardeze puternic poziţiile germane şi să distrugă poduri şi drumuri cheie pentru a împiedica furnizarea de întăriri. De asemenea, paraşutiştii trebuiau să pătrundă adânc în interiorul zonei pentru a-l asigura. Dar, şi din cauza vremii nefavorabile, multe baterii cheie nu au fost scoase şi mulţi paraşutişti au fost lăsaţi departe de marcajele lor, fiind astfel expuşi lunetisţilor germani. În ciuda acestor greşeli, trupele au reuşit să îşi facă treaba.
Bărcile de debarcare au fost proiectate iniţial pentru mlaştinile din Louisiana
Andrew Higgins, om de afaceri cu cherestea, avea constant dificultăţi în a extrage copaci din mlaştinile din Louisiana – bărcile lui eşuau mereu. Pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple atât de des, a proiectat o barcă cu pescaj redus şi a continuat să îmbunătăţească designul în anii următori. A încercat chiar să vândă aceste bărci şi a eşuat de multe ori, până când a obţinut în cele din urmă un contract cu guvernul SUA, care a comandat 20.000 de nave de debarcare, personal şi vehicule. Acestea au fost folosite în cele din urmă în Normandia, iar Eisenhower l-a numit odată pe Higgins „omul care ne-a câştigat războiul”.
Rampele acestor nave au acţionat ca scuturi – până când au fost coborâte
Una dintre cele mai îngrozitoare sarcini de pe navele de debarcare le-a revenit soldaţilor responsabili de coborârea rampelor, deoarece acestea serveau drept scuturi pentru soldaţii din faţă. Cu toţii puteau auzi zgomotul mitralierelor germane lovind rampele precum tastele unei maşini de scris, dar erau nevoiţi să le coboare pentru a permite echipajului să debarece. „Primii 7, 8, 9, 10 băieţi cădeau seceraţi ca spicele de grâu” – rememorează acele momnte unul dintre supravieţuitorii Zilei Z.
Un medic de culoare a tratat mai mult de 200 de soldaţi
Deşi aproape ucis de schijele de metal în timpul debarcării, Waverly B. Woodson, Jr., un medic din unitatea de luptă afro-americană care a luptat în Ziua Z, a reuşit să înfiinţeze o staţie de asistenţă medicală. În următoarele 30 de ore, a tratat răni şi oase rupte, a scos gloanţe şi chiar a amputat un picior. A tratat peste 200 de soldaţi, iar pe unii chiar i-a salvat de la înec, dar nu a primit niciodată o medalie pentru eforturile sale.
Originea numelui Zilei Z este dezbătută
Mulţi cred că litera Z din formularea Ziua Z provine pur şi simplu de la cuvântul „zi”, un cod folosit pentru orice operaţiune militară importantă. Alţii cred că este doar o aliteraţie, la fel ca „O-Oră”, totuşi numele provine probabil de la Eisenhower, care i-a spus asistentului său următoarele: „Aveţi grijă că orice operaţiune amfibie are o „data de plecare” (departed date); prin urmare, se foloseşte prescurtarea „Ziua Z””.
Chiar şi Anne Frank a auzit de invazie
Ascultând la un radio secret în timp ce se ascundea în Amsterdam, Anne Frank a aflat ce se întâmplă în Normandia. „Speranţa este reînviată în noi. Ne dă curaj şi ne face din nou puternici.” - ea a scris. Din păcate, ascunzătoarea ei a fost găsită de nazişti şi a fost deportată înainte ca eliberarea la care visa să se întâmple.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
