Tradiţia fabricării în Palestina a săpunului artizanal de Nablus din trei ingrediente naturale, locale - ulei de măsline, apă şi leşie -, a fost înscrisă în lista Patrimoniului imaterial al UNESCO.
Această formă de artă milenară se alătură hikaye, dabkeh şi broderiei pe lista tradiţiilor palestiniene clasificate de organismul ONU.
Oum Al-Abed a descoperit secretele săpunului de Nablus de la o rudă îndepărtată. La rândul ei, ea a transmis mai departe acest meşteşug vechi de o mie de ani, care este acum înscris în lista Patrimoniului Mondial. Ca peste tot în Cisiordania ocupată, în mici ateliere din Hebron (sud), Ramallah (centru) sau Tulkarem (nord), dar şi în Fâşia Gaza, Oum Al-Abed produce săpun manual acasă, în satul Salem, la est de Nablus.
„Este un proces simplu. O găleată de plastic pe betonul din curtea mică şi trei ingrediente: ulei de măsline, apă şi sodă. „Persoana care ne-a învăţat cum se face săpunul este o rudă în vârstă din satul Immatin. Cu mult timp în urmă, în jur de 20 sau 30 de ani, ea a venit aici şi a făcut săpun”, spune Oum Al-Abed. „Când gătea uleiul (pentru a face săpun), am observat cum o făcea, am învăţat procesul şi am început să fac şi eu săpun. Am făcut săpun pentru toată lumea din localitate”.
Transmisă din generaţie în generaţie
În spatele ei, un grup de femei se apucă de treabă. Una goleşte o cutie de ulei de măsline, apoi toarnă sodă. Agită amestecul cu un băţ lung de lemn, iar cu cealaltă mână toarnă apă, transformând amestecul în şofran. Amestecul este fiert într-un butoi mare, sub un foc blând alimentat de scânduri de lemn. Apoi, pasta încă lichidă este turnată în căzi mari acoperite cu plastic, unde se usucă.
Acest proces meşteşugăresc, transmis din generaţie în generaţie, s-a alăturat „hikaye” (o formă de povestire practicată de femei), „dabkeh” (dans popular) şi artei broderiei pe lista tradiţiilor palestiniene înscrise pe lista patrimoniului cultural imaterial al UNESCO. Potrivit organizaţiei ONU pentru educaţie, ştiinţă şi cultură, utilizarea uleiului de măsline reflectă „legătura strânsă pe care populaţia o are cu pământul”, iar „majoritatea familiilor din Palestina împărtăşesc tradiţia”, bărbaţii şi femeile participând la toate etapele procesului de producţie, iar copiii îşi ajută părinţii la tăierea şi ambalarea săpunului.
În Nablus, un mare oraş palestinian din nordul Cisiordaniei, fabrica Touqan, fondată în 1872, este încă în funcţiune. A fost înfiinţată „în perioada otomană şi de atunci a continuat să producă săpun”, explică Naël Qoubbaj, directorul acesteia.
Producţia este mai mare aici decât în atelierul artizanal din Umm Al-Abed. Tabletele de săpun formează un fel de mozaic alb uriaş, care acoperă podeaua unei încăperi vaste. Un meşter desculţ trasează manual linii lungi pentru a traversa acest covor de săpun. Unul câte unul, el extrage cuburi de săpun care sunt stivuite ca nişte turnuri circulare înalte de câţiva metri.
Pentru Qoubbaj, recunoaşterea din partea UNESCO a săpunului Nablus reprezintă „recunoaşterea de comunitatea mondială şi de cei interesaţi de industriile tradiţionale a importanţei acestui meşteşug şi a necesităţii de a-l păstra”. În opinia sa, această recunoaştere este „cu atât mai importantă cu cât ocupaţia israeliană”, care durează din 1967, „încearcă să distrugă aceste industrii tradiţionale”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
