Până la sfârşitul anului viitor, Luna va avea suficientă artă pe ea pentru a umple mai multe muzee. În timp ce scena artistică de pe singurul satelit natural al Pământului a crescut foarte lent în primele 4,5 miliarde de ani ai corpului astral - misteriosul Muzeu al Lunii (1969) şi memorialul solemn „Fallen Astronaut” (1971) al lui Paul van Hoeydonck fiind principalele atracţii artistice - aceasta se datorează Codexului Lunar, un proiect condus de fizicianul, poetul, colectionarul de artă şi autorul de science-fiction canadian Samuel Peralta.
„Acesta este cel mai mare proiect global de lansare a lucrărilor culturale în spaţiu”, a declarat Peralta pentru The New York Times. „Nu există nicăieri aşa ceva”.
Proiectul va cuprinde aproximativ 30.000 de opere de artă, literatură, muzică, film, teatru şi multe altele din 157 de ţări - unele dintre ele comisioane originale, majoritatea lucrări preexistente - trimise pe suprafaţa Lunii la bordul a trei module de aterizare programate pentru decolare în perioada noiembrie 2023 - noiembrie 2024.
O mare parte din lucrări provin din peste 130 de numere ale revistei PoetsArtists, care tinde să se concentreze pe pictura şi desenul figurativ contemporan. Peralta a lucrat cu editorul şi editorul revistei, Didi Menéndez, pentru a procura versiuni în miniatură şi digitalizate ale artei de acolo.
„Mulţi dintre artişti lucrează în figurativul contemporan”, a spus Menéndez pentru Times. „Vorbim despre lucruri care se întâmplă în politică şi social. Este o vedere a Pământului şi a ceea ce se întâmplă acum din perspectiva unui artist. Şi ce se întâmplă cu adevărat cu emoţiile”.
De asemenea, în Codexul Lunar vor fi incluse imagini microscopice ale gravurilor în lemn ale artistei ucrainene Olesya Dzhurayeva, ale cărei lucrări au fost colecţionate de Peralta, şi picturi pe care artista Connie Karleta Sales - care are neuromielita optică, o boală autoimună - le realizează cu ajutorul unui sistem de urmărire a privirii.
O mare parte din materialul trimis pe Lună prin proiectul Lunar Codex va fi înscris pe NanoFiche, o formă extrem de uşoară şi durabilă de stocare analogică care implică înscrierea de imagini microscopice pe plachete de nichel de aproximativ dimensiunea unei monede de 25 de cenţi. După cum sugerează şi numele tehnologiei, este o versiune şi mai compactă a tehnologiei microfişelor, care a permis de mult timp arhivarea economică a materialelor tipărite şi a lucrărilor de artă. NanoFiche a fost dezvoltat pentru a rezista la frig şi căldură extreme, precum şi la radiaţiile electromagnetice.
Materialele Lunar Codex sunt trimise pe Lună prin intermediul Serviciului Comercial Lunar Payload (CLPS) al Administraţiei Naţionale de Aeronautică şi Spaţiu (NASA), care oferă servicii de transport organizaţiilor comerciale şi neguvernamentale.
Peralta vede proiectul Lunar Codex ca „un mesaj într-o sticlă către viitor, astfel încât călătorii care găsesc aceste capsule ale timpului să poată descoperi o parte din bogăţia lumii noastre de astăzi”, a declarat el pentru Designboom. „Vorbeşte despre ideea că, în ciuda războaielor şi pandemiilor şi a schimbărilor de mediu, omenirea a găsit timp să viseze, timp să creeze artă”.
Anul trecut, artistul britanic Sacha Jafri a anunţat că va folosi programul CLPS pentru a trimite o piesă proprie care să devină „prima opera de artă oficială pe Lună”. La scurt timp după aceea, Jeff Koons şi-a dezvăluit propriile planuri pentru o expunere pe Lună a sculpturilor sale. Atât proiectele lui Koons, cât şi ale lui Jafri au inclus ediţii NFT (jetoane nefungibile) care vor fi oferite în tandem cu eforturile lor astronomice; statutul ambelor misiuni este neclar.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
