Arhitectul Şerban Sturdza, vicepreşedinte al Fundaţiei Pro Patrimonio, a transmis o scrisoare deschisă în care cere demisia ministrului Culturii pentru modul „dezastruos” în care a gestionat cererea României de a include Roşia Montană în UNESCO şi solicită Guvernului să îşi clarifice public poziţia legată de exploatarea auriferă din această zonă.
Fundaţia Pro Patrimonio consideră o „pierdere uriaşă” pentru ţară amânarea deciziei de includere a sitului minier Roşia Montană în Lista Patrimoniului Mondial, la cererea „inexplicabilă” a Statului Român. „Prin aceasta, autorităţile refuză comunităţii locale şi societăţii în general posibilitatea de a valorifica peisajul cultural local în mod sustenabil, menţinând situaţia de subdezvoltare şi blocaj existentă”, se arată în scrisoarea semnată de Sturdza.
Deşi situl este inclus pe lista patrimoniului naţional, „Statul Român nu a fost capabil de nicio măsură coerentă şi eficientă de a conserva, cerceta şi pune în valoare valorile locale. Recunoaşterea valorii şi lucrările minime de conservare realizate se datorează exclusiv eforturilor societăţii civile şi a localnicilor, adesea în ciuda autorităţilor responsabile”.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Despre reprezentarea României la Comitetul Internaţional al UNESCO din 24 iunie - 4 iulie 2018, fundaţia spune că a fost una „inadecvată şi ruşinoasă”.
„Solicităm demisia ministrului Culturii pentru modul dezastruos în care a gestionat cererea României de a include situl minier Roşia Montană în Lista Patrimoniului Mondial şi invităm societatea şi autorităţile la o dezbatere largă, transparentă pentru o politică legată de conservarea şi dezvoltarea durabilă a sitului minier Roşia Montană ca model pentru o direcţie asumată de salvare a patrimoniului României. Solicităm, de asemenea, Guvernului României să-şi clarifice public poziţia legată de exploatarea auriferă de la Roşia Montană”.
La întrunirea Comitetului Internaţional al UNESCO, printre cererile de includere s-a aflat şi cea a României privind situl minier Roşia Montană. Cererea a fost însoţită de o documentaţie tehnică realizată de experţi şi de recomandarea ICOMOS (Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor – reţea de specialişti în sprijinul UNESCO) de a acorda calificarea OUV (outstanding value – valoare excepţională) şi de a include situl minier Roşia Montană în Lista Patrimoniului Mondial aflat în Pericol.
Înainte de întrunirea comitetului, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a anunţat intenţia de a retrage dosarul de pe ordinea de zi a comitetului. „Acesta este un gest fără precedent care ridică mari semne de întrebare legate de modul în care Ministerul Culturii înţelege misiunea pe care o are, de a proteja patrimoniul ţării. Intenţia de retragere a fost înlocuită, după zile de reprogramare a discuţiilor, de o cerere de amânare a deciziei. În dimineaţa zilei de 2 iulie s-a discutat această cerere şi a fost redactată o rezoluţie de amânare, care permite Statului Român să revină în maxim 3 ani cu cererea de clasare, timp în care se recomandă Statului Român să ia măsuri şi să întărească protecţia sitului”.
În vreme ce toate statele participante s-au luptat pentru înscrierea de noi situri în Lista Patrimoniului Mondial şi s-au bucurat de reuşită, mai transmite vicepreşedintele fundaţiei, „modul în care România s-a prezentat este scandalos, atât diplomatic, cât şi la nivel de reprezentare a ţării, şi descurajant pentru societate”.
Argumentul prezentat de autorităţi, periclitarea procesului de arbitraj cu compania minieră, este „şubred”, spune Sturdza, atâta timp cât „situl deja este incus în lista patrimoniului naţional, deci are, cel puţin pe hârtie, un regim special de protecţie şi conservare”.
„Din păcate pentru actuala guvernare, protecţia patrimoniului este doar declarativă, iar legile firave, nerespectate. E suficient să amintim propunerea recentă legislativă de dezincriminarea a lucrărilor neautorizate pe monumente istorice şi zone protejate”.
Şerban Sturdza a completat: „România are rata cea mai mare de distrugere şi neglijare a patrimoniului din Europa. Suntem comparaţi cu Siria, unde războiul produce distrugeri cumplite irecuperabile. Într-o societate prosperă, echilibrată, fără conflicte armate, care poate fi motivul pentru acest fapt îngrijorător? Patrimoniul şi peisajul construit sunt elemente fundamentale ale identităţii unei ţări, ale educaţiei şi dezvoltării societăţii. În anul în care ţara serbează 100 de ani de la întregire şi priveşte către viitor, istoria dispare sub ignoranţă, nepăsare şi incompetenţă”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
