Dario Fo, un cunoscut dramaturg, scenarist şi actor italian, laureat al premiului Nobel pentru literatură pe anul 1997, a murit, joi, la vârsta de 90 de ani, a anunţat guvernul italian, citat de Reuters.
Dario Fo, renumit pentru satirele sale politice din piese de teatru precum ”Moartea accidentală a unui anarhist”, a câştigat premiul Nobel pentru literatură pe anul 1997.
Scriitorul a murit la vârsta de 90 de ani, după ce fusese internat într-un spital din Milano în urmă cu 12 zile, a dezvăluit presa italiană. Potrivit Corriere della Sera, scriitorul suferea de o afecţiune pulmonară de mai multe luni.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Matteo Renzi, prim-ministrul Italiei, care a fost la rândul său o ţintă a ironiilor muşcătoare ale lui Fo, a publicat un mesaj în care şi-a exprimat regretul faţă de decesul scriitorului.
”Odată cu moartea lui Dario Fo, Italia a pierdut unul dintre cei mai mari protagonişti din universul teatrului, al culturii şi al vieţii civice din ţara noastră”, a spus Matteo Renzi.
”Satira lui, cercetările sale, activitatea lui din domeniul scenografiei, activitatea sa cu multe faţete artistice vor rămâne moştenirea pe care un mare italian a lăsat-o lumii”, a adăugat premierul italian.
Dario Fo şi soţia lui, Franca Rame, care era ”muza” scriitorului, au captivat inimile şi minţile italienilor de rând, scriind şi jucând în spectacole pentru scenă, radio şi televiziune şi ironizându-i adeseori pe liderii politici cu ajutorul unor dialoguri abile şi inteligente.
Umorul lui subversiv i-a adus statutul de vedetă a lumii culturale, dar din cauza lui a fost şi dat jos de pe scenă de câteva ori şi întrerupt în timpul discursurilor televizate, în încercarea autorităţilor italiene de a-l cenzura.
S-a născut pe 24 martie 1926 în San Giano, un orăşel de pe malul Lacului Maggiore, şi a deprins arta povestirii de la bunicul lui, care era comis-voiajor, şi ascultând întâmplările relatate de meşteşugarii locali.
A fost recrutat în armata italiană spre sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar a reuşit să supravieţuiască conflagraţiei, petrecând ultimele luni ale războiului ascuns într-un pod.
După război, s-a mutat la Milano şi a studiat arhitectura, înainte de a se orienta spre literatură şi arta dramatică.
După ce a cunoscut-o pe Franca Rame, la începutul anilor 1950 şi cu care s-a căsătorit pe 24 iunie 1954, a avut succes cu o serie de monologuri, care i-au adus propria emisiune la Radioul naţional italian.
Din 1958 şi până în 1968, Fo şi soţia lui, care au înfiinţat Compania Dario Fo - Fraca Rame, au pregătit o serie de "momente" pentru spectacolul de varietăţi ”Canzonissima”, difuzat de RAI -Radioteleviziunea Italiană. Cenzura a intervenit atât de des, încât a abandonat acea emisiune în favoarea teatrului.
Comediile produse între 1959 şi 1961 aveau structura unei farse dilatate şi îmbogăţite cu elemente de satiră. Cu o atitudine critică faţă de ceea ce el numea "teatru burghez", Dario Fo a început să susţină spectacole în locuri în convenţionale: în pieţe, case ale poporului, fabrici, unde, desigur, întâlnea un public diferit, format mai ales din clase sărace.
În 1968 a fondat grupul teatral Noua Scenă ("Nuova Scena"), cu obiectivul de a reveni la rădăcinile populare ale teatrului şi la valoarea sa socială. Reprezentaţiile erau organizate în spaţii alternative, iar preţul biletelor era foarte redus.
În 1969, Dario Fo a prezent cu mult succes un nou spectacol propriu, ”Mistero Buffo”. Acel show a generat controverse uriaşe, deoarece textul - un monolog plin de fantezie - reprezintă o ”respunere” a Evangheliilor creştine într-un format improvizat. Din cauza controverselor, Dario Fo a fost interzis de radiodifuzorul public, RAI, timp de 14 ani, iar autorităţile din Statele Unite i-au refuzat viza de intrare pe teritoriul american. ”Mistero Buffo” a atras atenţia Vaticanului care, prin vocea cardinalului Poletti, a criticat dur limbajul transgresiv care domnea în toate spectacolele cuplului de artişti.
În anii '70, Dario Fo s-a declarat de partea unor organizaţii extraparlamentare şi a înfiinţat colectivul La Comune, prin intermediul căruia a încercat, cu mare pasiune, să stimuleze teatrul ”de stradă". 1970 este anul premierei spectacolului ”Moartea accidentală a unui anarhist”.
În această perioadă Fo şi soţia, Franca Rame, au revenit în televiziune pentru un ciclu intitulat ”Teatrul lui Dario Fo”. Această serie îl va face să fie cunoscut şi apreciat de marele public. TItlurile propuse au fost: ”Mistero Buffo”, care a deschis ciclul, ”Settimo: ruba un po' meno”, ”Izabela, trei caravele şi un pălăvrăgiu” şi „Vorbim despre femei”.
În anii 1980 şi 1990, teatrul lui Dario Fo poseda caracteristica de a surprinde actualitatea chiar şi în subiecte care păreau îndepărtate la prima vedere. O altă constantă era anticlericalismul, elemente evidente în comediile ”Papa şi vrăjitoarea” (1989) şi ”Johan Padan la descoverirea Americilor ”(1991).
În 1997, Dario Fo a câştigat premiul Nobel pentru literatură, ”pentru că, urmând tradiţia bufonilor de curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriţilor”, potrivit motivaţiei Comitetului Nobel.
În ultimii ani, producţia lui Dario Fo a continuat să urmărească cele două direcţii paralele: comedia farsă (”Diavolul cu ţâţe”, 1997) şi monologul construit după modelul arhetipului ”Mistero buffo” - de la ”Lu santo jullare Francesco” din 1999 la spectacolul-lecţie ”Templul oamenilor liberi” din 2004. Instaurarea celui de-al doilea guvern Berlusconi l-a determinat să scrie din nou texte civile şi politice, concretizate în spectacolele satirice chiar despre Silvio Berlusconi, precum ”Ubu rois, Ubu bass” şi ”Bicefalul anomal”.
Şi-a menţinut angajamentul politic şi după ce a împlinit vârsta de 90 de ani, susţinându-l cu entuziasm pe ”rebelul” Mişcării Cinci Stele, Beppe Grillo, comparând discursurile anarhiste şi nonconformiste ale acestuia cu cele rostite de eroii comediilor sale haotice.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
