Cea mai importantă distincţie literară, Nobelul, a revenit anul acesta autorilor Olga Tokarczuk, criticată pentru luările de poziţie despre istoria poloneză, şi lui Peter Handke, denunţat drept un admirator al lui Slobodan Miloşevici. Între premierele anului se remarcă Bernardine Evaristo, prima femeie de culoare care a primit Booker Prize, pe care l-a împărţit cu Margaret Atwood, în timp ce romanul „Celestial Bodies”, scris de Jokha Alharthi, este prima carte în arabă care câştigă prestigiosul Man Booker International, fiind şi primul volum al unei autoare din Oman tradus în limba engleză. Mircea Cărtărescu a fost distins cu Prix Millepage şi Prix Transfuge.
Academia Suedeză a acordat anul acesta două premii Nobel pentru Literatură pe 2018, respectiv pentru anul 2019, scriitorilor Olga Tokarczuk (Polonia) şi Peter Handke (Austria). Scriitoarea şi eseista poloneză Olga Tokarczuk a fost aleasă laureată a premiului Nobel pentru Literatură pe 2018 “pentru imaginaţia narativă care, cu pasiune enciclopedică, ce reprezintă depăşirea graniţelor ca formă de viaţă”. Romancierul, dramaturgul şi traducătorul Peter Handke a fost ales laureat al premiului Nobel pentru Literatură pe 2019 pentru “o operă influentă care, cu o ingeniozitate lingvistică a explorat periferia şi specificul experienţei umane”.
Olga Tokarczuk, cu simpatii de stânga, ecologistă şi vegetariană, este adesea criticată de conservatorii naţionalişti de la putere în Polonia, care îi reproşează luările de poziţie despre istoria poloneză. Cărţile Olgăi Tokarczuk au fost publicată în limba română de editura Polirom - “Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor”, “Călătoria oamenilor Cărţii”, “Ultimele povestiri”, “Rătăcitorii”, “Străveacul şi alte vremi”, “Casa de zi, casa de noapte” (editura Casa Cărţii).
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Peter Handke, autor controversat în special din cauza luărilor sale de poziţie pro-sârbe, a spus în cursul carierei sale că ar trebui "desfiinţat" Nobelul pentru Literatură, "o falsă canonizare" care "nu aduce nimic cititorului". După decernarea Nobelului, mai multe voci s-au arătat indignate în Bosnia şi în Kosovo faţă de atribuirea Nobelului pentru Literatură austriacului Handke, denunţat ca un admirator al lui Slobodan Miloşevici şi un "negaţionist" al crimelor din timpul războaielor din fosta Iugoslavie. În 2006, Handke a devenit un scriitor controversat. El a asistat la funeraliile fostului preşedinte sârb Slobodan Miloşevici, condamnat pentru crime de război contra umanităţii şi genocidului, şi care a murit în închisoare. "Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri" şi „Scurtă scrisoare pentru o lungă despărţire”, de Peter Handke, au apărut la editura ART în 2019, iar "Don Juan (povestit de el însuşi)” - la editura Paralela 45, în 2006.
Anul acesta, Booker Prize a fost împărţit între scriitoarele Margaret Atwood şi Bernardine Evaristo.
Canadianca Atwood a primit distincţia pentru „The Testaments”, continuarea romanului „The Handmaid’s Tale”, iar englezoaica Evaristo, pentru „Girl, Woman, Other”, roman în versuri despre viaţa femeilor de culoare.
Atwood, în vârstă de 79 de ani, este cel mai vârstnic câştigător al distincţiei, iar Evaristo a devenit prima femeie de culoare care a primit acest premiu.
Atwood a mai câştigat Booker Prize în urmă cu 19 ani, pentru „The Blind Assassin”. În urmă cu 33 de ani, a fost nominalizată pentru „The Handmaid's Tale”. „The Testaments” reia acţiunea după 15 ani de la finalul romanului. De data aceasta, povestea este spusă prin prisma personajului Aunt Lydia, una dintre instructoarele slujitoarelor din Gilead, şi a două adolescente.
Evaristo s-a născut la Londra în 1959, iar în „Girl, Woman, Other” - al optulea roman al ei - oferă câte un capitol pentru fiecare dintre cele 12 personaje interconectate, în majoritate femei britanice de culoare.
Booker Prize a mai fost împărţit de două ori până în prezent - în 1974 şi în 1992.
Britanicul Peter Brook, considerat „cel mai bun regizor de teatru al secolului al XX-lea", a primit, în Spania, Premiul Prinţesei de Asturias pentru Arte pe 2019. Peter Brook, în vârstă de 94 de ani şi încă în activitate, "a deschis noi orizonturi pentru dramaturgia contemporană, contribuind într-o manieră decisivă la schimbul între culturile atât de diferite precum cele din Europa, Africa şi Asia", a fost motivarea juriului.
Brook "este unul dintre marii reformatori ai artei scenice", a adăugat juriul, citând piesele "Marat/Sade" (1966), "Mahabharata" (1985), epopeea în nouă ore din mitologia hindusă pe care a adaptat-o în film în 1989.
Scriitoarea americană Siri Hustvedt, cunoscută pentru romane ca „The Blindfold” (1992), „The Enchantment of Lily Dahl” (1996), „What I Loved” (2003), „The Sorrows of an American” (2008), „The Summer Without Men” (2011) şi „The Blazing World” (2014), a fost recompensată miercuri cu Premiul Prinţesei de Asturia pentru Literatură pe 2019.
Romancieră, eseistă, poetă şi activistă, Hustvedt, în vârstă de 64 de ani, a scris numeroase bestseller-uri, traduse în peste 30 de limbi. Ea este a opta femeie care primeşte premiul Prinţesei de Asturia pentru Literatură, una dintre cele mai importante distincţii acordate în Spania, în cei 38 de ani de la înfiinţarea lui.
Acest premiu pentru literatură este al cincilea dintre cele opt acordate anual de Fundación Princesa de Asturias, după cel pentru Arte, acordat dramaturgului Peter Brook, comunicare, care a revenit Muzeului Prado, cooperare internaţională, ce a fost acordat educatorului Salman Khan şi Khan Academy, şi pentru sport, schioarei Lindsey Vonn.
Premiile Prinţesa de Asturias se acordă din 1981.
Premiul Costa Book of the Year a fost acordat unei cărţi, “The Cut Out Girl”, despre o tânără evreică care a fost adăpostită de bunicii autorului Bart van Es în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Juriul - condus de jurnalista BBC News Sophie Raworth - a descris cartea drept "senzaţională şi captivantă - bijuteria ascunsă a anului".
Bart van Es, profesor la Oxford, a redat povestea fetei olandeze care a fost salvată la vârsta de 9 ani de bunicii lui, înainte ca părinţii ei să fie trimişi în lagărul de la Auschwitz.
În 2019, fotoreporterii agenţiei Reuters au primit premiul Pulitzer la categoria Fotografie „breaking news” iar Capital Gazette a primit o distincţie specială pentru articole despre atacul armat care a avut loc în propria redacţie.
South Florida Sun Santinel a fost premiată la categoria Serviciu Public, redacţia Pittsburgh Post-Gazette a primit Pulitzerul la categoria Breaking News, iar pentru jurnalism de investigaţie au fost premiaţi Matt Hamilton, Harriet Ryan şi Paul Pringle, de la Los Angeles Times.
O anchetă a The Wall Street Journal despre plăţile făcute de Donald Trump, în timpul campaniei electorale, către două femei care au susţinut că au avut relaţii amoroase cu preşedintele american, a câştigat la categoria Jurnalism naţional.
Brent Staples, de la The New York Times, a fost premiat pentru editorial, iar „The Overstory'', de Richard Powers, a primit premiul Pulitzer la categoria Ficţiune din domeniul Literatură, dramaturgie, muzică.
Premiile Pulitzer, acordate de Universitatea Columbia din New York, recompensează excelenţa în categorii diverse, de la „Breaking news” la articole care se înscriu în sfera „Serviciului public” şi până la „Fotoreportaj”. În plus faţă de premiile jurnalistice, organizatorii atribuie premii şi în alte domenii, precum „Ficţiune”, „Istorie”, „Dramaturgie” şi „Muzică”. În total, sunt acordate 21 de premii în fiecare an.
Scriitoarea americană Tayari Jones, în vârstă de 48 de ani, a fost recompensată cu Women’s Prize for Fiction pentru romanul „An American Marriage”.
Al cincilea roman al scriitoarei spune povestea unui mariaj afectat de încarcerarea pe nedrept a unui tânar afro-american, fiind caracterizat de preşedinta juriului, Kate Williams, drept „o privire asupra vieţii americane moderne”.
Tayari Jones trăieşte la New York, unde este şi profesor.
Women’s Prize for Fiction este singurul premiu acordat în Marea Britanie femeilor. Iniţiat în urmă cu 24 de ani, el a revenit, între altele, scriitoarelor Zadie Smith şi Lionel Shriver.
Scriitoarea Jokha Alharthi din Oman a câştigat premiul Man Booker International pentru romanul „Celestial Bodies”, care urmăreşte modernizarea ţării sale prin ochii a trei surori. Acesta este prima carte în arabă care câştigă prestigiosul premiu şi primul volum al unei autoare din Oman care a fost tradus în limba engleză.
Romanul „Celestial Bodies” s-a aflat pe o listă scurtă dominată de femei. Cinci dintre cele şase romane finaliste pentru premiul Man Booker International sunt scrise de femei, între ele numărându-se volume aparţinând scriitoarei poloneze Olga Tokarczuk, laureata ediţiei de anul trecut, şi franţuzoaicei Annie Ernaux.
Scriitorul francez Luc Lang este câştigătorul premiului Médicis pe 2019 pentru romanul „La tentation”. Lang, care în 1998 a fost recompensat cu Goncourt des lycéens pentru „Mille six cents ventres”, a fost acum premiat pentru un roman puternic şi întunecat care spune povestea unei lumi aflate în colaps.
Premiul Médicis étranger a fost atribuit autoarei islandeze Auður Ava Ólafsdóttir pentru „Miss Islande”. La această categorie a fost finalist şi „Solenoid” al lui Mircea Cărtărescu. Pentru eseu au fost premiaţi Bulle Ogier şi Anne Diatkine pentru „J’ai oublié”.
Scriitorul Jean-Paul Dubois a fost desemnat luni câştigătorul premiului Goncourt pe 2019 pentru romanul „Tous les hommes n’habitent pas le monde de la même façon”, apărut la editura L’Olivier. Cartea lui Dubois, în vârstă de 69 de ani, vorbeşte despre fericirea pierdută.
Cel de-a 22-lea volum al scriitorului originar din Toulouse spune povestea unui bărbat, Paul Hansen, care se stinge după doi ani într-o închisoare din Bordeaux, când cititorul îl întâlneşte. Paul Hensen, naratorul, îşi aminteşte cum a ajuns să împartă celula cu un membru al grupării Hells Angels, personaj formidabil, înfricoşător şi emoţionant.
În acelaşi restaurant, Drouant, a fost anunţat şi câştigătorul premiului Renaudot - Sylvain Tesson pentru „La Panthère des neiges” (Gallimard).
Premiul Goncourt rămâne una dintre cele mai influente distincţii literare. Potrivit unui studiu GfK pentru revista Livres Hebdo, în perioada 2014 - 2018, un volum premiat cu Goncourt a fost vândut în aproximativ 367.100 de exemplare, Goncourt des lycéens, în 314.000 de exemplare, iar Renaudot, în 219.800 de exemplare.
Premiul Goncourt - Alegerea României a fost câştigat de Santiago H. Amigorena pentru romanul "Le ghetto intérieur". Santiago H. Amigorena scrie, de douăzeci şi cinci de ani, un proiect literar pe care l-a intitulat, pentru el însuşi, „Ultima carte”. „Le Ghetto intérieur” care, după spusele autorului, aparţine aceluiaşi proiect literar, este a zecea lui carte. Amigorena este cineast şi producator de film.
Proiectul Premiul Goncourt - Alegerea României a fost conceput ca un instrument care să faciliteze şi să accelereze cooperarea inter universitară la scară naţională, să contribuie la formarea noilor generaţii de critici literari specializaţi în literatura franceză şi literaturile francofone contemporane, dar şi să încurajeze publicul să descopere acest tip de creaţie literară. Premiul Goncourt - Alegerea României este organizat din 2013, România fiind a cincea ţară din constelaţia Goncourt, după Polonia (1998), Serbia (2012), Liban (2012) şi Italia (2013). În prezent, 19 ţări şi regiuni din lume aleg şi decernează un asemenea premiu Goncourt.
Scriitorul Javier Cercas a fost desemnat câştigătorul premiului Planeta pentru roman pe 2019, în valoare de 601.000 de euro, iar Manuel Vilas, în calitate de finalist, a primit 150.250 de euro.
„Terra Alta” este titlul romanului câştigător - o istorie actuală, al cărei protagonist este un fost delicvent, erou în atentatele jihadiste care au avut loc în Cambrils în 2017, după care a devenit poliţist în Gandesa (Tarragona, Catalonia). El are ca scop rezolvarea unui triplu asasinat.
Javier Cercas, în vârstă de 57 de ani, născut în Ibahernando (Extremadura), un critic al separatismului, a iniţiat cu acest roman o serie de poveşti poliţiste care urmează să fie lansate de Planeta.
Manuel Vilas, născut în Barbastro (Aragón), în urmă cu 57 de ani, a fost premiat pentru „Alegría”, roman autobiografic văzut drept continuare a bestseller-ului „Ordesa”. În „Alegría”, naratorul este un scriitor de vârstă mijlocie care deplânge trecerea timpului şi pierderea celor dragi, încearcă să scape de depresie şi să fie fericit.
Poetul catalan Joan Margarit a fost desemnat, joi, câştigătorul Premiului „Miguel de Cervantes” (Premio de Literatura en Lengua castellana Miguel de Cervantes) pe 2019. A scris poezie şi proză, atât în catalană, cât şi în spaniolă, iar volumele lui au fost traduse în şapte limbi.
Premio de Literatura en Lengua castellana „Miguel de Cervantes” a fost creat de Ministerul spaniol al Culturii şi acordat prima dată în 1976. Distincţia este oferită, anual, unui scriitor de limbă spaniolă în semn de recunoaştere pentru întreaga operă. Margarit, în vârstă de 81 de ani, ale cărui opere complete au fost publicate recent sub titlul „Todos los poemas (1975 - 2015)”, este arhitect şi, din 1968, profesor la Şcoala de Arhitectură din Barcelona. Premiul „Miguel de Cervantes” nu poate fi acordat ex aequo şi nici postum.
Prix Millepage 2019 pentru literatură străină a revenit romanului "Solenoid",de Mircea Cărtărescu, apărut în Franţa la editura Noir sur Blanc, şi pentru "Ici n'est plus ici", de Tommy Orange (Albin Michel). Scriitorul român a primit anul acesta şi Prix Transfuge pentru cel mai bun roman european „Solénoïde”. Transfuge este o revistă lunară care are ambiţia de a acoperi actualitatea culturală contemporană şi de a trata în special subiecte despre literatură şi cinematografie. A fost înfiinţată în ianuarie 2004 de Vincent Jaury, director, şi de Gaëtan Husson.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
