Oamenii de ştiinţă deţin acum informaţii despre structura rocilor interne ale Marte, transmise de sonda InSight, care înregistrează din 2019 seismele de pe planetă.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe X Distribuie pe Email

Misiunea condusă de NASA a dezvăluit grosimea medie a scoarţei Marte ca fiind între 24 şi 72 de kilometri, cumva mai mică decât era crezut. 

Cea mai importantă descoperire însă o reprezină dimensiunea miezului planetei. Acesta are o rază de 1.830 de kilometri, la limita superioară a estimărilor anterioare.

Este prima dată când ştiinţa a reuşit să traseze direct stratificarea internă a unei planete în afară de Pământ. A mai fost făcută şi pentru Lună, dar Marte (cu o rază totală de 3.390 de kilometri) este la o scară la mare.

Aceste informaţii permit cercetătorilor să înţeleagă mai bine formarea ş evoluţia diferitelor corpuri cereşti.

InSight a ajuns la aceste rezultate în acelaşi mod în care seismologii studiază stratificarea internă a Pământului - urmărind semnalele din cutremure. Acestea eliberează valuri de energie. Schimbări în traiectoria şi viteza valurilor trădează natura rocilor prin care trec.

Seismometrul trimis de sonda NASA a observat sute de cutremure, cu cinci în ultimii doi ani care au avut proprietăţile perfecte pentru a „imagina” interiorul Marte.

Echipa, care este condusă din Franţa şi Regatul Unit, determină scoarţa Marte ca având o grosime fie de 20 km sau de 39 km exact sub sondă, în funcţie de stratificarea care există. Extrapolând geologia cunoscută a suprafeţei restului planetei, rezultă o grosime estimată între 24 şi 72 de kilomtri.

Prin comparaţie, grosimea medie a scoarţei Pământului este de 15 - 20 de kilometri. Doar într-o regiune continentală precum Munţii Himalaya poate ajunge la 70 km.

Miezul Planetei Roşii începe de la aproximativ jumătatea distanţei de la suprafaţă la o adâncime de circa 1.560 de kilometri şi se găseşte în stare lichidă. 

Echipa misiunii a spus că din noile observaţii directe rezultă două urmări fascinante.

Prima este aceea că masa cunoscută şi momentul de inerţie pentru Marte presupune că miezul este mult mai puţin dens decât era crezut şi că aliajul fier-nichel care îi domină compoziţia trebuie să fie puternic îmbogăţit de elemente mai uşoare, precum sulful.

A doua consecinţă are legătură cu stratul dintre miez şi scoarţă - mantaua. Aceasta este mai subţire decât era presupus.

Detalii despre structura internă a planetei Marte sunt raportate într-o serie de articole ştiinţifice în revista Science.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.