Licitaţia de Primăvară de la Artmark prezintă şase lucrări realizate de Nicolae Tonitza, între care sunt şi două dintre controversatele sale picturi ale unor trupuri feminine în costumul Evei - un „Nud” realizat în 1927, ce provine din colecţia unui mare colecţionar interbelic de artă, dr. Iosif Dona, şi „Nud în fotoliu roşu”, ce datează din 1933-1934, provine din colecţia gen. Vasile Parizescu (fost fondator şi preşedinte al Societăţii Colecţionarilor de Artă din România) şi despre care se crede că o întruchipează pe una dintre fetele artistului - fie pe Catrina, după unele opinii, care este primul său copil, fie pe Irina, fiica sa mai mică. Cele două picturi, de dimensiuni impresionante, au preţuri de pornire de 60.000, respectiv de 80.000 de euro.
„Este cea mai subtilă înfrăţire între culoare şi lumină”, pentru că strânge „toată lumina din jur şi apoi o împrăştie ca pe un mic soare”, aşa caracteriza Nicolae Tonitza nudul în pictură. Iar povestea acestui „Nud în fotoliu roşu” a fascinat din prima clipă, mai mult decât celebra „definiţie”. Mai ales pentru că se crede că o arată pe fiica sa cea mare. Catrina ar fi negat, potrivit înscrisurilor vremii, şi ar fi indicat-o pe sora sa mai mică, Irina. Misterul rămâne, dar nu doar asta a atras atenţia în mod deosebit...
Nudurile Tonitza au stârnit mai multe „valuri” în presa vremii şi pentru că artistul era foarte exigent atunci când îşi alegea muzele. După ce-şi face mâna în Şcoala de Belle-Arte, unde a pictat primele nuduri folosind modele de ghips, şi-a dorit să iasă de sub influenţa academismului şi a început să organizeze adevărate preselecţii pentru a găsi femei pentru acest rol, care să fie pe placul său. Dădea anunţuri în ziare, în care menţiona care sunt calităţile fizice dorite: „carnaţie albă, părul blond sau roşu natural”. Dacă la casting se prezentau fete care nu corespundeau acestor cerinţe, nu se sfia să le refuze.
Tonitza se numără printre pictorii care „au dominat prima jumătate a secolului al XX-lea şi care au făcut din tablourile cu nuduri un gen independent al picturii”, este de părere regretatul critic de artă Mircea Deac. În scrierile sale, Tonitza aduce în discuţie problematica receptării nudului în arta autohtonă, făcând referire la reticenţa şi puritanismul manifestate de unii privitori. „Cine se lasă cucerit în faţa unui nud de voluptatea cărnii, iar nu de voluptatea de a picta, ratează”, avea să remarce artistul.
„Colecţia Tonitza” cuprinde şi alte lucrări reprezentative: „Tânără din Făgăraş” (1926) - cu un preţ de pornire de 35.000 de Euro, „Cap de copil” (1924-1926) - 15.000 de euro, „Gladiole” (pictate în anii ’30) - 9.000 de euro, dar şi un peisaj de tinereţe, o preumblare prin „Sâmbăta de sus” (1910) - 5.000 de euro.
Licitaţia de Primăvară cuprinde şi minicolecţia de trei uleiuri semnate de Ion Ţuculescu - „Macatul verde” (1939-1943), „Flori roşii” (1941) şi „Ghiveci cu flori” (1937), toate cu precedente expoziţionale în varii retrospective naţionale.
Îşi dau întâlnire în cadrul aceleiaşi licitaţii şi picturi de marii maeştri Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ştefan Luchian, Nicolae Vermont, Gheorghe Petraşcu, Camil Ressu, Iosif Iser, Samuel Mutzner, Octav Băncilă ori Ion Theodorescu-Sion, dar şi ale mai contemporanilor Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, Constantin Piliuţă ori Horia Damian. Toate acestea pot fi întâlnite în expoziţia ce se va deschide începând cu 5 martie la Palatul Cesianu-Racoviţă, acest „muzeu-galerie” cu intrare liberă zilnic.
În fiecare zi, de luni până duminică, în intervalul orar 10.00-20.00, vizitatorii au acces gratuit la Galeriile Artmark.
Cu ocazia zilelor de Mărţişor, este organizată o expoziţie dedicată muzelor pictorilor români, cu titlul „MuzeleLOR”. Evenimentul debutează la 1 martie, şi oferă o galerie de opere ce ilustrează cele mai cunoscute muze din lumea artelor plastice, partenerele de viaţă ale marilor artişti clasici ori contemporani. Fie că este vorba despre modelul preferat pe care l-a avut Nicolae Grigorescu, fie că este vorba despre soţia lui Nicolae Tonitza, ori despre cea a lui Gheorghe Petraşcu, toate sunt „ferestre” către poveşti romantice ori adevărate cancanuri ale vremii în care au fost realizate.
Nicolae Grigorescu, de exemplu, a avut o viaţă amoroasă foarte discretă. Există, aşadar, foarte puţine informaţii despre femeile care i-au fost aproape. S-a remarcat doar povestea de iubire cu Maria Danciu, care i-a fost alături şi l-a îngrijit în ultimii 18 ani de viaţă. Considerată „muza preferată”, i-a fost model în multe dintre lucrările sale reprezentând păstoriţe, iar uneori şi în cele reprezentând păstori, deoarece o costuma şi în haine bărbăteşti dacă avea nevoie... Ea i-a oferit şi un fiu, pe Gheorghe, şi se pare că i-ar fi devenit soţie abia în ultima zi de viaţă.
Un alt întemeietor al şcolii româneşti de pictură, Ştefan Luchian, şi-a pictat şi el, în tinereţe, cu vizibilă adoraţie, aleasa inimii, aşa cum a făcut şi în lucrarea intitulată „Primăvară (Două muze)”, adjudecată în aprilie 2013 cu 100.000 de euro. Poate fi adesea remarcată în pictură şi soţia lui Gheorghe Petraşcu, aşa cum se întâmplă şi în lucrarea intitulată „Lucreţia în interior la Târgovişte”, care se află în vânzare în Magazinul „Dependent de Artă”. Se pare că în acest caz vorbim despre „o muză impusă”, căci, spune literatura de specialitate, Lucreţia Petraşcu este cea care solicita să apară în cât mai multe dintre picturi...
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
