Scriitorul Norman Manea a fost foarte bun prieten cu Philip Roth, decedat marţi, la vârsta de 85 de ani. Manea definea prietenia lor ca fiind complicată, numindu-l pe Roth "cowboy-ul evreu al Americii".
Norman Manea a povestit, într-un interviu acordat în urmă cu doi ani Agenţiei de presă News.ro, cum s-au cunoscut şi despre faptul că acesta îi trimitea manuscrisele, deşi nu prea a utilizat observaţiile sale.
Prezentăm fragmentul din interviu referitor la prietenia dintre cei doi scriitori:
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Reporter: Un personaj important al vieţii dumneavoastră este Philip Roth, despre care se zice, ca despre dumneavoastră, că este unul dintre cei nedreptăţiţi de Comitetul Nobel. Ştiu că nu vă plac întrebările despre Premiul Nobel.
Norman Manea: Despre mine nu se spune chestia asta. Despre el, da, pentru că are o operă foarte comentată, tradusă peste tot.
Reporter: Cum arată, ce înseamnă o astfel de prietenie între scriitori?
Norman Manea: Este o prietenie complicată, pentru că scriitorii sunt animale complicate, dacă ne luăm după definiţia lui Camus, că scrisul este o profesiune a vanităţii, avem deja unul dintre motivele pentru care foarte puţini scriitori pot, pentru o lungă perioadă, să fie prieteni. Noi ştim istoria literaturii, care are asftel de cazuri minunate. Pentru mine, această prietenie este o foarte mare surpriză, pentru că noi ne deosebim, suntem foarte diferiţi. Acum, la această aniversare, el a trimis un mesaj absolut formidabil. Eu, care îl cunosc cât e de ciufut şi cât e de al dracului, dintr-o dată să văd că spune că mă iubeşte, cum să spun, am rămas ”paf”, deşi această prietenie s-a confirmat în aceşti 30 de ani. Eu l-am contactat pe el când eram la Berlin, iar el era la Londra. S-a întâmplat că aveam cu mine o antologie a prozei scurte româneşti şi i-am scris, dacă e interesat. El nu era interesat, dar m-a întrebat despre mine. Am intrat într-o scurtă corespondenţă şi mi-a spus că dacă se întâmplă să ajung în America, pentru că eu nu voiam să ajung în America, eram speriat de moarte de America, să îl caut. S-a întâmplat că am nimerit în America până la urmă, l-am căutat, l-am găsit, locuia atunci la hotel. Zice ”Vino să stăm de vorbă”. Eu îi zic ”Nu ştiu engleza. ”Dăm din mâini, ne înţelegem noi. Ai vreun text în engleză?” Zic ”Da, am o scurtă povestire”. Mă duc la el la hotel, acolo l-am numit eu pe el ”cow-boy-ul evreu al Americii”, cu picioarele pe masă, eu, micuţul bucovinean, el, marele tip. Zice ”Ai adus textul?” – ”Da, e un text mic, de patru pagini”. Se uită pe el şi zice ”Proust. Eu am încercat să îl citesc, nu am trecut niciodată de pagina 10, nu pot să îl citesc”. Eu, venind din Mioriţa, unde mi s-a spus întotdeauna că cine nu îl înţelege pe Proust poate să se care înapoi la Burdujeni, am rămas uimit. Zice ”My Proust is Celine”. A început cu acest mic incident, dar el m-a văzut că eram foarte marcat, situaţia mea era foarte incertă. M-am întors la Washington şi el m-a sunat aproape în fiecare zi. El a fost foarte sensibil, avea şi experienţa multor scriitori în exil. Aşa a început această relaţie, au trecut anii şi am rămas prieteni.
Reporter: Îi trimiteţi manuscrisele?
Norman Manea: Nu. El mi le trimite. Pe toate. Am fost la discuţii cu el şi punea pe masă un reportofon şi eu îi ziceam ”Ce e asta, C.I.A.? Pentru ce mă înregistrezi pe mine?”. Şi el spunea că e în vârstă, nu ţine minte. Nu a prea utilizat observaţiile mele, dar era foarte atent la ce îi spun. La cimitirul interconfesional de la Bard College suntem împreună. El a ales: ”Norman, vreau să fim împreună şi să mai glumim”.
Reporter: E compatibil umorul?
Norman Manea: Este parţial compatibil, deşi umorul românesc el nu prea îl înţelege. La umorul evreiesc, atât cât e în mine, la el are o recepţie.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
