Muzeul Naţional de Istorie a României prezintă, până la 9 aprilie, o micro-expoziţie de documente şi fotografii donate de familia marii artiste Anda Călugăreanu.
Alecsandru Medeleanu, care a fost căsătorit cu Anda Călugăreanu din 1988 până la moartea acesteia în 1992, a păstrat timp de trei decenii documente ale artistei şi le-a donat Muzeului Naţional de Istorie a României pentru a fi păstrate şi a face parte din patrimoniul muzeal. Aceste fotografii şi documente reprezintă un act de recuperare a memoriei Andei Călugăreanu, întregind, totodată, istoria mişcării artistice şi teatrale din anii '60, '70 şi '80.
Anda Călugăreanu, născută Anca Miranda Călugăreanu la 24 octombrie 1946, la Bucureşti, în raionul Griviţa Roşie, a urmat Şcoala Medie „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti, unde şi-a susţinut examenul de maturitate în anul 1964. A jucat teatru în trupa şcolii. La 12 ani era pe scena Teatrului Naţional, în sala „Studio”, jucând în spectacolul „Tinereţe în freamăt. Feerie muzicală în 16 tablouri”, text şi muzică de profesor Filip Davidsohn.
A debutat pe scena Sălii Palatului în anul 1965, în spectacolul „Cei 7 magnifici”, cu mare succes la public. Era anul în care, îndrumată de Camelia Dăscălescu, începea o carieră de aproape trei decenii. Imediat după debut, în anii 1965-1968, a avut mai multe apariţii la Televiziunea Română şi în spectacole în Bucureşti şi în ţară. Cornel Fugaru a cooptat-o în trupa „Sincron”, cu care a cântat în anii 1965-1966.
Primul premiu al carierei a fost câştigat la Festivalul de Muzică Uşoară de la Mamaia din 1966, premiu oferit de U.T.C. La cea de-a doua participare la Mamaia, în anul 1972, a câştigat premiul III alături de Dan Spătaru cu melodia „În rândul patru” şi premiul special pentru interpretare.
În 1966, România a participat la Festivalul filmului de televiziune de la Monte Carlo cu o producţie a lui Alexandru Bocăneţ, ce o avea pe tânăra Anda în rolul principal. La TVR, în numeroase emisiuni de divertisment a făcut echipă cu Florian Pitiş de care a legat-o o prietenie de o viaţă, şi cu Dan Tufaru, devenit mai târziu partener şi tatăl fiicei sale, Ioana, născută în 1977.
Participarea la numeroase concerte şi festivaluri în ţară şi în străinătate (Festivalul internaţional de la Dresda din Republica Democrată Germană, Festivalul „Lira de Aur” de la Bratislava) i-a adus notorietate şi colaborări cu Orchestra Naţională Radio, discuri la Electrecord, colaborări frecvente cu Televiziunea Română la spectacole de divertisment şi programe de Revelion. Cuplul Anda Călugăreanu - Toma Caragiu a rămas în istoria televiziunii ca un reper al calităţii divertismentului.
Anda Călugăreanu era, conform atestatului cu nr. 80/1966, „artist vocal muzică uşoară” categoria I. Documentul trebuia reînnoit periodic, astfel că s-au păstrat de la artistă atestatele: cu nr. 5768 din 1975, valabil până în 1979 şi cel având nr. 13975, emis la 1 ianuarie 1988 şi valabil până în 1992.
Teatrul a fost marea pasiune a Andei Călugăreanu şi o mare tristeţe totodată. După ani de zile de admiteri ratate, a urmat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie atunci când ajunsese deja un artist consacrat şi a absolvit facultatea în iunie 1987, la clasa Mihai Mălaimare, conform diplomei seria D. nr. 11011/1988, la specializarea Actorie, cu nota 10. Spectacolul de absolvire, jucat în stagiunea 1986-1987, a fost „Baba Hârca” de Matei Millo, o comedie muzicală, Anda Călugăreanu jucând rolul vrăjitoarei Baba Hârca.
A avut numeroase şi valoroase colaborări cu teatrele din capitală: Teatrul Mic, Teatrul Bulandra, Teatrul Naţional, Teatrul Nottara. Un spectacol aparte a fost „Meşterul Manole”, un recital de muzică şi poezie românească alături de marea actriţă Leopoldina Bălănuţă, de care a legat-o o trainică prietenie. După succesul „Meşterului Manole”, cel de-al doilea spectacol făcut împreună a fost „O parte dintr-o pasăre”, denumit după o poezie a Ninei Cassian, la acelaşi Teatru Mic. Un alt spectacol memorabil a fost „De ce dormi, iubito?” de Jos Vandeloom, în care a jucat în 1981, la Teatrul Nottara, alături de Horaţiu Mălăele.
În anul 1990, Anda Călugăreanu a avut şansa unei burse oferite de Fondation pour une Entraide Intellectuelle Européene, pentru a urma la École Fratellini din Paris, cursurile de arta mimicii. S-a stins din viaţă la 15 august 1992.
Câteva piese ale Colecţiei „Anda Călugăreanu” - titulatură sub care aceste documente, fotografii de familie, portrete, diplome au intrat în patrimoniul MNIR prin actul generos al domnului Alecsandru Medeleanu, soţul marii artiste, care le-a păstrat timp de trei decenii, şi cu acordul doamnei Ioana Tufaru Mardare, fiica artistei, vor putea fi admirate în perioada 31 martie – 9 aprilie 2023, pe simeza Muzeului Naţional de Istorie a României.
De-a lungul carierei, artista Anda Călugăreanu a fost răsplătită cu o serie de premii şi distincţii, dar mai ales cu dragostea şi admiraţia publicului şi, cu ajutorul acestei donaţii, cu amintirea contemporanilor.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
