Jurnalul secret al unei adolescente poloneze, ucise de nazişti în 1942, va fi publicat după 70 de ani, timp în care a fost păstrat într-un seif, scrie BBC.
"Renia's Diary: A Young Girl's Life in the Shadow of the Holocaust" a fost lansat de membrii familiei autoarei.
Cartea a fost comparată cu jurnalul Annei Frank.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Sora ei Elizabeth a spus: "Am citit doar o parte din carte pentru că obişnuiesc să plâng tot timpul".
Elizabeth, care şi-a schimbat numele din Ariana, îşi aminteşte de sora ei ca despre "o fată foarte liniştită şi gânditoare".
Ea i-a declarat Rebeccăi Jones, corespondent BBC Arts, că sora ei a fost "precum mama mea surogat".
"Era foarte inteligentă. Era liderul programului de literatură din şcoala ei. Şi era foarte, foarte blândă şi mereu grijulie".
Renia Spiegel şi-a început cartea, care va fi lansată în Marea Britanie pe 19 septembrie, atunci când avea 15 ani. Paginile oferă o primă privire asupra atacurilor cu bombă, care o forţau să se ascundă, dar şi asupra dispariţiilor familiilor de evrei din ghetoul polonez.
În afară de poveştile horror, Renia - care aspira să devină poetă - descrie cum s-a îndrăgostit prima dată de un băiat pe nume Zygmunt Schwarzer. Ei s-au sărutat prima dată cu câteva ore înainte ca naziştii să ajungă în oraşul ei şi să fie ucisă de soldaţi la vârsta de 18 ani.
Zygmunt a scris pasajul final emoţionant din carte după moartea ei.
El a fost deportat la Auschwitz, dar a supravieţuit lagărului morţii şi a devenit doctor în armata americană. În 1950, a regăsit-o pe Elizabeth, sora Reniei, şi pe mama Róża în New York.
"A fost o experienţă şocantă", a spus fiica lui Elizabeth, Alexandra Bellak. "A fost prima dată când mama şi cu mine am văzut cartea. Am fost singurele două supravieţuitoare. Mama nu şi-a revenit niciodată după moartea surorii mele".
Cartea a fost proiectul Alexandrei, care a tradus-o din poloneză în engleză pentru a o putea citi.
Elizabeth a fost copleşită de povestea din carte când a primit-o de la Zygmunt, aşa că a păstrat-o într-un seif.
În 2012, Alexandra a decis să traducă jurnalul pentru a descoperi mai multe lucruri despre mătuşa sa. "După ce am parcurs aceste rânduri, am putut simţi profunzimea şi maturitatea acestui suflet frumos", a spus ea.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
